Jurnalul lui Andy

Jurnalul lui Andy

Aici puteti citi cum creste un baietel: Jurnalul lui Andy

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate
  • Ajutor umanitar

    Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele. Nu uita ca si tu poti face un bine.

  • Forumul General

    Sufrageria Comunitatii DC. Aici ne intalnim, ne prezentam si sporavaim despre orice.Vii?

  • Concursuri ACTIVE

    Aici gasesti toate concursurile active. Vino sa le vezi si intra si tu in concurs.

  • Femina intim

    Intre noi femeile. Cosmetice, diete, tampoane, dileme intime.

  • La bucatarie

    Vreau o reteta noua ! Am uitat cum se fac clatitele ! Bucatarii si bucataresele au cuvantul!


5 comentarii din 8
Trimis de mihaila teofana

Vrei sa vorbesti cu mine?

Trimis de tampu andreea

nu esti buna de nik

Trimis de monica pepine

andy e un baietel minunat !!! sa va traisca ! fetita mea s-a nascut tot pe 21 martie 2000 si pe bunicul ei il cheama tot Bicu ! sa ne traiasca si sa fie sanatosi si voiosi oriunde ar fi !

Trimis de Rodica Piticar

FELICITARI! SUNTETI FANTASTICI! Am citit jurnalul lui Andi cu mare placere retraind fiecare moment. Felicitari! Sunt o mama de 31 ani cu doi copii Andrei 3ani/9luni si Michael 2ani/6luni. Ceea ce a-ti scris in jurnal se potriveste cu ce mi s-a intamplat si mie cu cei doi baieti, pe rand, cuvant cu cuvant. Extraordinar! Ce n-am avut eu in 1998 cand s-a nascut Andrei a fost informatia. De orice fel. Nimeni, nici un doctor nu statea sa voreasca cu tine despre transformarile care se petreceau innauntru, ce inseamna nasterea, cum sa-ti ingrijesti copilul ...nimic Spaima mea a fost mare... atat de mare ca nu m-am putut dilata, si am nascut prin cezariana dupa travaliu de 10 ore. Sotul nu a fost lasat sa stea langa mine... In Bucuresti nu existau magazine specializate pentru copiii, nici carucioare bune, nici biberoane...nu era nimic. Norocul meu a fost ca lucrand la o companie aeriana am putut da o fuga la Frankfurt inainte de nastere, unde ajutati si indrumati de niste rude am cumparat cele necesare (inclusiv medicamente pentru nou nascuti pe care le-am etichetat cu traducerea prospectului). Medicamentele, din plante, mi-au fost de mare folos cand la doua saptamami a racit cand l-am plimbat pe afara, iar medicii pediatri dadeau din umeri si spuneau ca la copil asa de mic nu au ce sa-i dea! Cu toate astea, Andrei este sanatos, si ca orice 'leu' care se respecta ne incearca nervii, mai ales daca nu-i dai atentie. Dintr-o intamplare fericita, am ramas din nou insarcinata, si dorind ca Andrei sa nu ramana singur am convins pe toata lumea(sot), si desi imi era greu la servici, am dus sarcina pana la termen. Tot prin cezariana, de Sfintii Mihail si Gavril, Dumnezeu mi l-a daruit pe Michael. Sa stii ca n-am facut o grasala avandu-i pe amandoi. Sunt apropiati ca varsta si sunt cei mai buni prieteni (cand nu se bat pe jucarii). Andrei are mare grija de fratele lui si mie imi este mai usor sa-l educ astfel. Sa stii ca primul an cu amandoi a fost foarte greu dar a meritat tot efortul si daca ar fi sa aleg din nou, chiar stiind prin ce am trecut, nu as ezita. Va multumesc pentru site( am trimis articole tuturor mamicilor pe care le cunosc) si imi cer scuze daca v-am plictisit. Cu mult drag, si sanatate, Rodica, Michael si...Andrei pentru Andy

Trimis de Maria

Este o idee minunata sa ai un jurnal despre copilul tau.Nu inteleg cum dupa nastere ,cu 2 moase in Olanda,lucru ce mi se pare ciudat,a-ti plecat la scurt timp acasa.?!!!

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.