Copilul intre 1 si 3 ani, repere ale dezvoltarii

Copilul intre 1 si 3 ani, repere ale dezvoltarii

Copilul intre 1 si 3 ani, repere ale dezvoltarii

In timpul primilor trei ani de viata, copilul face progrese imense din punct de vedere fizic, intelectual si emotional, fie ca invata sa faca la olita, fie ca-si face prieteni. Iata ce va asteapta pe parcursul acestor ani. De fapt, cu multa indemanare si instinct, copilul isi invata tehnici de viata. Ajutat si stimulat de dumneavoastra, parinti moderni - aceasta perioda poate deveni o perioada de neuitat dar si lipsita de mici accidente, julituri si cucuie. Desprecopii.com va prezinta pe larg programul de actiune intre 1-3 anisori.

Primii trei ani de viata ai copilului, anilor progrese imense

In timpul primilor trei ani de viata, copilul face progrese imense din punct de vedere fizic, intelectual si emotional, fie ca invata sa faca la olita, fie ca-si face prieteni. Iata ce va asteapta pe parcursul acestor ani.

Repere ale dezvoltarii fizice

Aruncarea si lovirea unei mingi (12 luni)
La scurt timp dupa prima sa aniversare, copilul va manifesta interes fata de jocul cu mingea – mai intai aruncand-o, apoi lovind-o – pana ajunge la varsta de 2 ani (prinderea se produce abia pe la 3-4 ani).

Iata ce puteti face pentru a ajuta copilul:

  • Pentru aruncare: incepeti prin rostogolirea unei mingi mici si moi de la dumneavoastra la copil si inapoi, dandu-va inapoi de fiecare data. In curand, va dori sa arunce mingea;
  • Pentru lovire: aratati-i cum sa-si foloseasca picioarele in locul mainilor pentru a rostogoli mingea de la el la dumneavoastra si inapoi;
  • Pentru prindere: lasati-l sa rostogoleasca mingea la poalele unei pante line, astfel ca sa prinda mingea cand vine in jos la el..

Impingere si tragere (12-18 luni)
Cand copilul deja merge bine, va descoperi bucuria impingerii si tragerii jucariilor dupa el. Efectul este ca-si va imbunatati coordonarea miscarilor, deoarece va face aceste lucruri mergand inainte si privind din cand in cand in urma dupa jucarii.

Asa ca este foarte bine sa-i oferiti jucarii pe care le poate impinge si trage dupa el, sau sa-i legati o sfoara de una dintre masinute (asigurati-va ca-l supravegheati sau limitati lungimea sforii la 30 cm pentru a evita pericolul strangularii).

Ghemuirea (12-18 luni)
Pana acum, copilul a trebuit sa se aplece pentru a lua obiectele de jos. Dar in curand, va incerca sa se ghemuiasca. Iata ce puteti face pentru a-l ajuta:

  • Cand incepe sa se aplece dupa un obiect, aratati-i cum sa-si indoiasca genunchii pentru a se ghemui;
  • Lasati-l sa exerseze. Aliniati cateva jucarii mici pe dodea si organizati o „cautare de comori“, in care trebuie sa treaca de la un obiect la altul si sa le ridice pe rand – o activitate perfecta cand faceti curatenie!

Dezvoltarea intelectuala a copilului intre 1-3 ani

Bolile copilului

 Comunitate

Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani

Catararea (12-24 luni)
Copiii mici escaladeaza masa din bucatarie (sau biroul sau patul) dintr-un motiv evident: pentru ca exista. Este varsta la care incearca sa gaseasca un echilibru intre risc si provocare. Desigur, dumneavoastra stiti ca provocarea de a escalada biblioteca sau vitrina nu merita asumarea riscului, dar capacitatea de ratiune a unui copil mic obisnuit nu coincide cu vitejia fizica pe care o are.

Totusi, catararea este un reper fizic important, iar copilul isi va dezvolta astfel coordonarea necesara pentru a dobandi aptitudini ca urcarea treptelor.

Modurile in care il puteti ajuta sunt:

  • Oferiti-i ocazii sigure de catarare, punand de exemplu perne sau plapumi pe jos, sau lasati-l liber intr-un loc de joaca special amenajat pentru aceasta activitate;
  • Ancorati de pereti biblioteca sau alte piese de mobilier, desi credeti ca sunt prea grele pentru a se darama. Eliberati etajerele si rafturile de obiectele care ar putea cadea peste el – sau pe care ar putea fi tentat sa se catare;
  • Limitati-i accesul la locurile periculoase. Tineti scaunele sub masa si priviti cu atentie cuptorul: oare ar putea ajunge micutul la el catarandu-se pe rafturi sau pe dulapuri?
  • Instalati porti speciale la capetele scarilor din locuinta, daca aveti asa ceva. Este singura metoda de a impiedica micutul sa incerce acea ascensiune irezistibila – dar periculoasa. Pentru a-l invata cum sa urce scarile in siguranta, exersati impreuna urcand si coborand impreuna, in timp ce il tineti de mana.

Alergarea (18-24 luni)
Unor copii pare sa le trebuiasca numai doua secunde sa treaca de la mersul de-a busilea la sprint. Altora le trebuie mai mult timp. De ce oare? Deoarece copiii cad mult in timp ce invata sa alerge, iar unii sunt mai dispusi ca altii sa-si asume acest risc.

Iata ce puteti face pentru a incuraja copilul:

  • Jucati-va in locuri in care caderile nu ar fi prea dureroase, cum ar fi pe iarba sau pe nisip;
  • Jucati-va „de-a prinselea“ – acesta este unul dintre momentele in care il puteti incuraja sa fuga de dumneavoastra! – apoi schimbati rolurile ca sa va prinda el;
  • Incercati sa va intreceti, mai ales daca sunt in preajma si copii mai mari dispusi sa joace acest joc.

Operatiunea „olita“ (24-36 luni)
Trecerea la olita este unul dintre reperele pe care parintii le asteapta cel mai mult – gata cu pampersii! Dar nu uitati ca varsta la care copiii sunt pregatiti sa faca trecerea variaza foarte mult.

Iata cateva semne ca ar momentul potrivit:

  • Copilul se uita cu atentie in jos la pampersi, ii apuca sau incearca sa-i dea jos cand sunt murdari; sau se ghemuieste ori isi incruciseaza picioarele cand „ii vine sa faca“. Aceste gesturi arata ca este destul de matur pentru a intelege cum ii functioneaza organismul;
  • Manifesta interes fata de obiectele care au legatura cu olita – vrea sa va priveasca atunci cand mergeti la baie sau vorbeste despre „pipi“ si „caca“.

Util, cititi: Enurezisul sau cand copilul „face pipi pe el" si Prima oara la olita prima oara la WC

Daca vedeti aceste lucruri la copilul dumneavoastra si daca se poate urca si da jos de pe toaleta si isi poate da pantalonii jos, atunci faceti o incercare cu toaleta. Ajutati-l sa asocieze senzatia ca „ii vine“ cu folosirea toaletei. Imdeiat ce observati semnele obisnuite, dati-i un un impuls de genul „hai la olita“ sau „hai la toaleta“ in timp ce mergeti cu copilul la olita. Pentru mai multe sfaturi si strategii, vizitati subiectul ##link la subiectul de pe DC##.

Sariturile (24-36 luni)
Intre 2 si 3 ani, copiii invata sa sara de pe structuri joase, apoi sa sara din pozitie verticala. Ambele aptitudini necesita coordonare bilaterala, capacitatea de a-si folosi ambele laterale ale corpului pentru executarea unor actiuni diferite.

Iata cum va puteti ajuta copilul:

  • Faceti salturi la curbe. In timp ce tineti copilul de mana, stati langa el la o curba sau pe o treapta joasa si spuneti „Un, doi, trei, sarim!“, apoi sariti impreuna;
  • Exersati salturile broastelor ca antrenament premergator sariturii din pozitie verticala, care este mai dificila decat saritura de pe o treapta. Aratati-i copilului cum sa sara dintr-o pozitie semi-ghemuita si cum sa-si arunce bratele in timp ce sare. Treptat, va invata cum sa sara dintr-o pozitie fixa.

Repere psihologice si emotionale

Faza premergatoare cititului (12-36 luni)
Cei mai multi copii mici adora ora povestilor, pentru ca au ocazia de a se cuibari langa mami sau tati, de a privi imagini colorate si de a auzi sunete interesante. Dar este mai mult decat o activitate confortabila – copilul isi insuseste primele aptitudini legate de citit, cum sunt:

  • Cum functioneaza cartea – o deschidem, iar povestea e scrisa in interiorul ei;
  • Citim de la stanga la dreapta;
  • Cartea ne poate spune o poveste;
  • Povestile au un inceput si un sfarsit.

Pentru a incuraja dragostea fata de lectura a copilului, incercati sa:

  • Cititi cu voce tare;
  • Lasati copilul sa se joace cu cartile astfel ca sa se familiarizeze cu ele;
  • Nu lungiti povestea. Oamenii mici pot fi atenti o durata scurta, iar zece minute – chiar si cinci minute – pot fi pentru ei un timp indelungat;
  • Puneti intrebari. Cereti-i sa gaseasca obiecte simple, cum ar fi ochii copilului din imagine sau floarea cea frumoasa. Scopul este sa transformati ceea ce se intampla pe pagina in interactiune intre dumneavoastra si copil;
  • Lasati copilul sa aiba initiativa. Daca vrea sa va ia cartea ca sa o rasfoiasca singur, lasati-l sa faca – doar tineti-l cuibarit in brate in timp ce o exploreaza.

Dobandirea independentei (18-36 luni)
Cei mai multi copii nu se considera entitati separate de parintii lor, mai ales de mamicile lor. Acest lucru se schimba repede in al doilea an de viata, cand devin constienti de propria individualitate si sunt tot mai insistenti sa faca singuri tot felul de lucruri. Iata cum le puteti oferi spatiu de dezvoltare:

  • Acordati mai mult timp in programul zilnic pentru lucruri pe care le face singur. Daca doreste sa-si imbrace singur haina, sa se incalte etc., va va lua mai mult timp pregatirea pentru a iesi din casa;
  • Includeti copilul in treburile dumneavoastra. Dati-i voie sa tina farasul sau dati-i si lui o carpa sa stearga praful de pe mobile;
  • AVETI RABDARE. La inceput, a lasa copilul sa foloseasca furculita sau sa-si traga pantalonii va va aduce in pragul nebuniei. Dar lasati-l sa incerce fara a interveni.
  • Independenta tot mai mare a copilului dumneavoastra apare intr-o etapa in care poate fi, uneori, exasperanta: isi va afirma independenta spunand tot timpul „NU“. Iar dumneavoastra ati putea avea impulsul de a-i arata cine este seful, dar ati face mai bine sa procedati astfel:
  • Spuneti-i DA micului negativist ori de cate ori puteti – cu alte cuvinte, cand nu este in siguranta, cand face ceva inacceptabil sau cand este nerezonabil;
  • Fiti ferma cand este necesar. Cand trebuie sa faceti ca dumneavoastra, faceti repede, deliberat si cat puteti de calm. De exemplu, dupa ce ati pus propriu-zis copilul in scaunul special de masina, ii puteti explica motivele folosind cuvinte simple – spunandu-i ca este periculos sa mearga cu masina daca nu sta in acel scaun, fara a-i permite sa protesteze prea mult inainte de asta.

Important:  Cum abordam manifestarile de tip negativist (1-3 ani)

Folosirea propozitiilor simple (18-24 luni)
De cand copilul a scos primul gangurit, se pregateste pentru acest moment: combinand gesturile, sunetele izolate si cuvintele, acum poate vorbi in propozitii simple de doua cuvinte. Sunteti incantata, iar el este si mai incantat: acum puteti face conversatie (ma rog, un fel de conversatie...)! Aveti rabdare, totusi – desi stie anumite cuvinte, este posibil ca o vreme sa nu le inteleaga bine sensul.

Puteti face urmatoarele lucruri pentru a-l incuraja sa vorbeasca:

  • Nu terminati propozitiile in locul lui; daca faceti astfel ii mariti frustrarea;
  • Nu uitati ca va recurge tot la plans cand va fi prea obosit, flamand, nervos sau coplesit ca sa utilizeze cuvintele;
  • Creati-i multe ocazii de a vorbi, mai ales daca sunt in casa si copii mai mari;
  • Pe masura ce copilul devine mai vorbaret, asigurati-va ca vorbeste bine mai degraba decat sa-i corectati pronuntarea sau gramatica. Copiii care sunt intrerupti sau corectati ar putea simti nevoia sa renunte sa vorbeasca.

Invatarea empatiei (24 luni)
La aceasta varsta, copiii pot incepe sa faca primele legaturi intre ceea ce simt si cum se poarta si sa observe aceleasi aspecte si la alte persoane. Aceasta este baza interactiunilor cu altii si a construirii prieteniilor. Iata ce puteti face pentru a va ajuta copilul sa-si dezvolte empatia:

  • Nu incercati sa reparati lucrurile cand nu este in apele lui. Ajutati-va copilul sa se adapteze identificandu-i emotiile – poate ca este trist pentru ca i s-a stricat jucaria preferata sau pentru ca plange altcineva – si asigurati-l ca este normal sa simta ceea ce simte;
  • Fiti atenta la propriile emotii si sentimente. Nu va temeti sa-i spuneti copilului cand sunteti nervoasa, trista sau dezamagita – dar asigurati-va ca nu exagerati dimensiunile situatiei, ceea ce ar face copilul sa simta anxietate sau frica.

Dar daca pare sa regreseze?

Poate fi deconcertant sa vedeti cum copilul pare sa regreseze intr-un fel sau altul. De exemplu, vorbaretul de ieri poate ca azi nu face decat sa arate lucrurile cu degetul si sa planga; plimbaretul ar putea incepe sa ceara sa fie luat in brate. Toate acestea sunt normale. Copiii isi dezvolta atat de multe aptitudini incat pot fi coplesiti de ele.

Iata ce puteti face cand micutul regreseaza:

  • Fiti atenta la sentimentele sale. Daca nu va poate spune ce anume il supara, va poate arata acest lucru;
  • In loc de a considera ca este rau sau este bine, considerati ca este un semnal. Cand un copil regreseaza, de obicei va comunica astfel ca are nevoie de alinare, de atentie. Lasati-l sa sa vi se cuibareasca in brate sau cititi-i o carte. Probabil isi va reveni in curand.

Probabil ca sunteti ingrijorata daca se produce o intarziere in atingerea unui reper. Dar, pur si simplu, unii copii sunt „flori tarzii“; iar altii deprind anumite aptitudini mai repede. Totusi, daca sunteti ingrijorata, adresati-va medicului. Pentru mai multe informatii, cititi si:

Dezvoltarea fizica si motorica a copilului intre 1-3 ani

Sfatul de la Desprecopii.com:

Un copil invata in permanenta cum sa faca lucruri noi. Oferiti-i suportul dumneavoastra si, oricand este posibil, oferiti-i o doza de libertate pentru a-si afirma independenta. Si nu va ingrijorati daca uneri pare sa uite ce a invatat – cate un mic regres este normal in primii ani.

autor: Desprecopii.com, Redactor Daniela Slavu
Articol aprobat de
Colegiul Medicilor Desprecopii.com , Toate drepturile rezervate, Desprecopii.com 2008

 Comunitate

Forumuri recomandate

Parintii intreaba, parintii raspund!
In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea lapte?)
Clubul scutecelor (0-4 ani)
Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani
In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate.

Mai cititi: Alimentatia intre 1-3 ani

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate

5 comentarii din 13
Trimis de Anca

Carmen, ne auzim cand iti vei duce copilul la gradinita (asta daca te lasa inima sa-l lasi sa socializeze departe de tine) si va plange in nestire ca il lasi acolo. Sau mai tarziu cand se va casatori si apoi va divorta pe motiv ca e prea-prea apropiat de mama. Sanatate!Am o fetita de 1 an si 4 luni si chiar azi am trimis-o la parintii mei. Am imbracat-o, am incaltat-o, mama a luat-o de mana si a iesit pe usa. Nici nu a vrut sa-mi dea

Trimis de fanica

Buna,Am o nepotica de 2 anisori, care cateodata sta nemiscata, se forteaza, transpira dar nu face treaba mare. Acest lucru se intampla mai de mult. Nu are viermisori. Ce poate avea?

Trimis de dorina

buna. si eu am un baietel de 2 ani si 7 luni si am fost nedespartiti zi si noapte insa nu stiu daca e chiar un plus pentru copil avand in vedere ca e foarte apropiat de mine. cand va trebui sa se integreze la gradi cred ca va suferii mult ca nu voi fi langa el tot timpul cum este invatat acum. un lucru e sigur : copii cresc chiar daca nu ii cocolosesc parintii , si daca parintii sunt la servici, bucuria revederii e sfanta si capadila sa stearga suferinta provocata de absenta de cateva ore.

Trimis de mya

Loredana are dreptate,nu oricine poate sta cu copilul acasa,mai ales in zilele noastre unde trebuie sa muncesti cat mai mult ca sa iti pastrezi locul de munca pentru a avea ce manca si unde dormi,eu stau cu baietelul meu de 2 ani si jumatate acasa,dar in fiecare zi lucrez 5 ore,asa ca in acest timp imi las copilul la sora mea,si sotul lucreaza de dimineata pana seara pentru a plati chiria,asa ca nu judecati fara creier,inainte sa va folositi de creier,ganditi de doua ori,nu oricine isi permite sa stea cu copilul toata ziua fara sa ridice un pai,o zi buna atat pt mamele care isi permit cat ci cele care nu isi permit

Trimis de Loredana

Draga Carmen,las-o mai moale cu prejudecatile...daca tu iti permiti sa-i oferi copilului tau orice fara a muncii e norocul tau,insa nu sunt multe ca tine,sunt familii in care ambii parinti trebuie sa munceasca pentru a nu-i lipsii nimic copilashului,asta nu inseamna ca nu se pot numii parinti.Copilul meu in varsta de 2 ani sta la mama pentru ca eu am un job de la 9 la 18...sotul navigator,singurul nostru scop in viata fiind bunastarea copilului,iar eu daca muncesc toata ziua si seara alerg cu el pe afara pana la epuizare,cred ca ma pot numi un parinte,si inca unul bun asa ca,te rog frumos gandeste putin innainte sa arunci afirmatii de genul asta. Cred ca parerea mea e impartasita si de altii care muncesc pentru a-si intretine copiii si care din punctul tau de vedere nu se pot numi parinti...O zi buna

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.