Timiditatea: cum sa ii ajutam?

Timiditatea: cum sa ii ajutam?

Timiditatea: cum sa ii ajutam?

Copilul timid are nevoie de ajutorul parintilor pentru a depasi o bariera psihica. La un numar mic de copii - unul din sapte - bataiile inimii ramin repezi pentru mai mult timp, iar copilul arata semne ca este stresat. Poate sa asude, sa se agite sau sa para incomfortabil. Acest nivel ridicat de senzitivitate la noutati pare sa fie inascut si nu dobindit. Si poate fi pe toata viata. Psihologii care studiaza copiii sensibili considera ca ei sunt timizi la virsta prescolara si apoi mai tirziu in scoala elementara. Alte cercetari sugereza ca acesti copii pot fi mai sensibili si in alte domenii. Cum ii pota ajuta parintii pentru a putea depasi aceste bariere psihice?

Ceea ce ii ajuta pe copii cel mai mult este sa stie ca parintii ii accepta asa cum sunt si au incredere ca totul o sa fie bine.

Puteti ajuta copilul si prin ai acorda mai mult timp si suport. Insa nu ajuta daca ii permiteti copilului sa evite in intregime toate situatiile incomfortabile.

Cum puteti stii daca timiditatea e o problema pentru copil?

Exista o gama intreaga de timiditati care sunt normale. Nu fiecare copil simte nevoia sa fie gregar (sociabil). Un copil care se se obisnuieste (degajeaza) mai incet este de obicei capabil sa depaseasca tendinta lui initiala de a sta retras. Odata ce a depasit-o , se alatura cu bucurie. Un copil super timid, pe de alta parte evita complet si lipseste de la multe situatii sociale.

Timiditatea normala nu impiedica un copil sa mearga la scoala, la zile de nastere sau sa se joace in parc, desi un parinte intelept (adesea parintele sau invatatorul) va lua timp ca sa ajute copilul sa se simta comfortabil la inceput.

Timiditatea devine o problema cand stopeaza abilitatea copilului sa se dezvolte - sa faca relatii cu oameni din afara familiei, incluzand colegi, invatatori sau alti adulti.

Comportamente timide

Iata cateva comportamente timide ale copilului care v-ar putea ingrijora

  • Copilul  se agata de piciorul dvs cand sunt adulti necunoscuti prin preajma. Dupa cateva minute, daca copilul nu e presat, un copil normal e capabil sa inceapa sa se miste imprejur sau sa se joace. Imi place termenul "incet la incalzire" ca sa descriu acest comportament.
  • In parc, copilul dvs sta de o parte in timp ce alti copii se joaca intre ei. Dupa o vreme, poate spune ca i-a placut desi tot ce a facut a fost sa priveasca. Parintii trebuie sa se simta comfortabil sa lase copii sa ia timp sa se incalzeasca.
  • Copilul nu vrea sa mearga la scoala sau la gradinita. Va trebui sa stati cateva minute pina ce devine comfortabil si se implica in joc. Apoi cel mai bine e sa  va luati ramas bun fara prea multa zarva. Aceasta denota incredere in abilitatea copilului de a manevra situatia. Nu ar trebui sa ia mai mult de o saptamina pentru un copil sa devina comfortabil, desi s-ar putea sa repetati procesul la fiecare situatie nou intilnita.  In timp, puteti sa ii reamintiti copilului,"Stiu ca la inceput nu ti-e usor, insa apoi iesti todeauna OK".

Sport pentru copii, activitati educative, animalute

Dezvoltarea intelectuala a copilului (4-12 ani)

 Forumuri specializate

In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate

 Cabinetul Psi - Psihologie
Forum specializat de psihologie.
Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.

  • Copilul refuza sa vorbeasca cand nu e acasa. Aceasta problema devine mai grava in timp: in situatii ca acestea probabil cel mai bine e sa lucrati cu personal calificat.
  • Copilul refuza sa "faca anumite lucruri" in prezenta strainilor. (de exeplu: spune o poezie dnei vecina). Unii copii complet sanatosi nu se simt niciodata bine "pe scena". Cea mai buna abordare este sa micsorati presiunea cat de mult posibil.
  • Copilul alege sa  se joace singur de cele mai multe ori. Aceasta e normal  pentru cei mai multi copii, atata timp cat au cel putin unul sau doi prieteni ( la virta de 4 ani sau mai mult).
  • Cateodata timiditatea e imbinata cu alte temeri -de animale de exemplu sau de intuneric. Daca aceasta e o problema , cititi articolul Frica - o stare normala a copilariei .

Fiti atenti la propiile dvs. sentimente

Cateodata ceea ce ii preocupa pe parinti mai mult despre copii lor sunt chestiuni care au fost de fapt dure pentru parinti cand au crescut. Daca va amintiti ca ati fost dureros de timid ca si copil, veti gasi timiditatea copilui greu de suportat. Pe de alta parte, daca ati fost foarte extravertit, comportamentul copilului dvs. va va pune in incurcatura. Fiind atent la propriile sentimente, veti fi in stare sa va concentrati mai clar cum il afecteaza timiditatea pe copil.

Biologia timiditatii

O mare parte a personaliltatii copilului este innascuta. Cititi: Este personalitatea copilului stabilita la nastere?

Din ce in ce mai mult , oamenii de stiinta descopera cum diferentele din creier rezulta in diferente de cum copilul raspunde la lumea exterioara.Timiditatea, se intimpla sa fie una din trasaturile de personalitate care au fost studiate cel mai mult.

Tendinta de a fii timid apare, in parte, in partea din creier care controleaza cum raspundem la lucruri noi sau nefamiliare.

Copii par sa fie programati  cu un simt mult mai dezvoltat la lucrurile nefamiliare. Este usor de vazut cum, fara asa un instinct, copii ar fi in mare pericol sa fie atacati de un mare numar de pradatoare.

In mod normal cand un copil observa ceva nou, se holbeaza, inima incepe sa ii bata mai repede si corpul devine incordat. In cateva momente, in orice caz, noutatea se sterge si bataiile inimii revin la normal.

La un numar mic de copii --unul din sapte--bataiile inimii ramin repezi pentru mai mult timp , iar copilul arata semne ca este stresat. Poate sa asude, sa se agite sau sa para incomfortabil . Acest nivel ridicat de senzitivitate la noutati pare sa fie inascut si nu dobindit. Si poate fi pe toata viata.

Oamenii de stiinta care studiaza acesti copii sensibili gasesc ca ei sunt timizi la virsta prescolara si apoi mai tirziu in scoala elementara. Alte cercetari sugereza ca acesti copii pot fi mai sensibili si in alte domenii.

De exemplu, cand sunt supusi la evenimente stresante ca si cutremure, se pot arata mai suparati , ramin suparati pentru mai multa vreme si chiar exista riscul sa dezvolte inbolnaviri fizice ca raspuns la stres.

Nu stim inca exact ce face ca unii copii sa fie mai sensibili din acest punct de vedere. La un moment dat, oamenii de stiinta poate vor afla care gena este responsabila. Este important sa intelegem ca aceasta tendinta nu este o boala.

Foarte multi copii sensibili cresc sanatosi si bine adaptati. Unii chiar invata sa fie extrovertiti, desi suspectez ca unele elemente sensibile din copilarie ramin in ei. Cheia catre aceste depasiri sunt parinti care inteleg si accepta diferentele individuale la copii lor, si care ajuta copilul in a coopera cu oameni si situatii noi , in ritmul propriu al copilului.

Sfaturi pentru a ajuta un copil timid - sfatul psihologilor de la Desprecopii.com:

Timiditatea este un caracter mostenit. Atata vreme ce copilul se incalzeste (se obisnuieste) dupa 10 sau 15 minute de stat deoparte , timiditatea este normala . Exista tot felul de lucruri pe care le puteti face ca sa il ajutati sa coopereze cu sensibilitatea lui la lucruri noi.

  • Referiti-va la copilul dvs ca si "linistit". Nu il etichetati niciodata ca timid, devreme ce acest termen are o conotatie negativa in societatea noastra.
  • Nu il grabiti in situatii noi. Este normal pentru oamenii timizi sa cantareasca activitati nefamiliare inainte sa se implice.
  • Dati copilului o multime de oportunitati sa se amestece cu colegi de virsta lui.Invitati prieteni frecvent. Inrolati copilul intr-un grup de joc sau prescolar.
  • Nu il salvati daca il vedeti ezitant sau ca ii e frica de ceva. Da-ti tot suportul , insa lasa-ti-l sa se descurce singur.
  • Pe masura ce micutul creste, ajutati-l sa repete inainte cum va reactiona la noi situatii.

Iar in ultimul rind, nu uitati : Timiditatea nu este acelasi lucru cu nesiguranta!

Daca aveti intrebari despre timiditate, consultati Cabinetul Psi - Psihologie

autor: Desprecopii.com, Articol aprobat de Colegiul Psihologilor Desprecopii.com
Desprecopii.com (c) Toate drepturile rezervate, 2008

In floarea copilariei (4-12 ani)
Nici prea mici si nici mari de tot :-). Intrebari, dileme, raspunsuri, prietenie, sanatate

 Cabinetul Psi - Psihologie
Forum specializat de psihologie.
Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta.

Bolile copilului

Toate bolile aici>

Articole despre psihiologia copilului

Mai multe despre psihologia copilului aici >

Sanatatea familiei (lucruri care ne privesc pe toti)

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)
forumuri specializate Forumuri specializate

5 comentarii din 16
Trimis de Miriam

Foarte bun articolul. ...eu vorbesc din experienta... Fiecare persoana sa faca pasi mici cu rabdare si blandete, iin orice relatie Incep sa cred ca toti suntem timizi si ca dorim sa ne ascundem aceasta timiditate. Pentru aceasta, fiecare persoana (inca din copilarie) foloseste o atitudine proprie ... ,dar nu toata lumea este castigatoare la ,, de-a v-ati ascunselea ". Mai cred ca fiecare are locul lui sub soare, ca daca unii vorbesc mai mult (nu neaparat mai bine), altii trebuie sa taca mai mult (un semn de intelepciune), ... si dupa un timp ...cu multa rabdare... fiecare invata ceva de la cel de langa el.

Trimis de d

Am 22 de ani si nu am avut vreodata vreo prietena, nu am tinut niciodata de mana vreo fata, nu am imbratisat vreo fata si asta din motiv ca sunt timid.Efectiv de fiecare data cand o fata ma intreaba ceva eu las capul in pamant si merg mai departe.Fetele sunt tupeiste in ziua de azi si ele nu ii prea inteleg pe cei timizi, mai mult de atat fetele si-au batut joc de mine, la generala am fost intr-o clasa cu 20 de fete si 6 baieti si efectiv nu am putut sa ma imprietenesc cu vreo fata din motivul timiditatii.Cum pot scapa de timiditate oare ?

Trimis de Orhideea Caian

Draga BogdanSpui ca ai facut tratament psihiatric si nu ti-ai revenit complet. Ceea ce nu stii, este ca dupa oprirea medicatiei, tot tabloul simptomatologic revine, pentru ca mintea ta este obisnuita sa gandeasca in acest fel ( de a detecta pericole nedefinite). Asadar, medicatia reface echilibrul dintre neurotransmitatori, dar nu-ti schimba ideile. Iata de ce nu te-ai vindecat de anxietate. Daca vrei sa te vindeci complet, atunci inscrie-te intr-un program psihoterapeutic; si iti recomand cu caldura terapia cognitiv-comportamentala, pentru ca are cea mai mare rata de succes in rezolvarea acestor afectiuni.

Trimis de bogdan

este o timpenie, ce spun psihologi,despre timiditate,anxiietate,ca se vindeca aceasta trauma,.am 31 ani si am facut,tratament la psihiatru pentru anxietate, si de geaba mia revenit la normal simtomele. aceasta trauma este ca o boala incurabila, nevindecabila.amelioreaza,pe moment starile. un copil care sa nascut timid, niciodata nu o sa aiba o viata normala,sa isi intemeieze o familie. fetele sunt cu tupeu in ziua de azi,si daca te vede ca esti timid,isi bat joc de tine, si suferi mult din cauza acestor deceptii.psihologi au nevoie de clienti la cabinete . multi oameni care lucreaza cu paranormal,astrologi, degeaba.

Trimis de adriana

fetita mea deea are 4 ani, invata foarte repede poeziile de la gradii dar de 1 an si jumatate refuza sa le spuna doamnei educatoare, la fel procedeaza si la sarbarile din cursul anului ,ni le spune decat noua familiei ,nu stiu cum sa procedez s-o ajut sa scape de timiditatea de a spune poezia ( inrest participa la toate activitatile la gradi)

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.