Moartea lui Metaforel

Moartea lui Metaforel

Moartea lui Metaforel

A fost eroul copilariei mele. Il idolizam.Coleg de clasa cu sora mea, inalt,brunet, frumos si plin de o blandetze uluitoare. Era "poet" in devenire....la fel de usor cum injurau baietii de mama si de tot neamul, el recita versuri, si visa la marea albastra si florile nemuritoare. Umblam dupa el ca un catzelus, doar, doar de mi-ar da un pic bicicleta lui albastra si metalizata. De parca mi-ar fi dat un Jaguar cadou. Intre ei a fost o ambitie mai intai..ea inalta, mladioasa, blonda diafana, tacuta si mult prea matura pt virsta ei. El...la fel de timid, dar si cu o doza de rautate specifica baietilor la virsta de 11-12 ani...

A fost eroul copilariei mele. Il idolizam.
Coleg de clasa cu sora mea, inalt,brunet, frumos si plin de o blandetze uluitoare. Era "poet" in devenire....la fel de usor cum injurau baietii de mama si de tot neamul, el recita versuri, si visa la marea albastra si florile nemuritoare. Umblam dupa el ca un catzelus, doar, doar de mi-ar da un pic bicicleta lui albastra si metalizata. De parca mi-ar fi dat un Jaguar cadou.

Intre ei a fost o ambitie mai intai..ea inalta, mladioasa, blonda diafana, tacuta si mult prea matura pt virsta ei. El...la fel de timid, dar si cu o doza de rautate specifica baietilor la virsta de 11-12 ani. A urmat apoi o perioada teribila in viata lui Mina- sora mea, cand o colega de clasa a incercat pur si simplu sa o stearga de pe fatza pamantului..cu o caramida aruncata de la etajul 8- sau 10- nu mai tin bine minte- in fine, o alta poveste mult mai lunga si mai dureroasa.

A lipsit mult de la scoala...si "el" s-a oferit sa o ajute cu lectiile, atunci cand a revenit la scoala, legata la cap cu o basma alba de matase, si fara pletele ei blonde,palida si slabita, lipsita de vointza si sperantza.

Cred eu ca atunci s-au indragostit unul de altul. Dragostea aia inocenta, cand te apuca tremuriciul doar cand primesti un Martisor, sau cand iti deschide usa la clasa.

Eram ATIT de fericita. Fat-Frumos si Zana Zapezii..ahhh..ce combinatie superba. Ii urmaream peste tot...umbra de care nu scapau nici in ruptul capului. Bunica ma trimitea sa fac pe "sheriful" dar eu ma duceam sa tin de "6"..deh..agent dublu de la frageda virsta de 10 ani.

alte 10 Supe pentru suflet

Il iubeam. Nu...gresit spus. Il ADORAM. Nu asa cum il iubea Mina....ci ca pe fratele PERFECT pe care mi-l dorisem de-o viata. El era cel mai bun, mai frumos, mai destept, mai gingas. O facea fericita pe Mina, si pe mine prin fericirea ei. Vorbea cu mine ca cu un om "MARE", refuza sa imi spuna PUPU (porecla care venea de la PUPAZA, deoarece vorbeam destul pt un intreg detashament), si nici GALUSHCA nu-mi spunea, deoarece toti spuneau ca-s ca o sfarleaza. Cartea lor favorita era La Medeleni.

Nu aveam rabdare sa citesc o carte atit de MARE si COMPLICATA(hehehe) pe vremea aia, dar aveam incredere in ei. Tare strashnica trebuia sa fie, daca le placea LOR.(Mina deja devenise BLEUMARINA pt el, deoarece avea ochii ca marea, si era la fel de frumoasa si de gingasa pt el, precum marea.)

Si intr-o buna zi, m-a strigat OLGUTA. Si uite-asa am citit si eu La Medeleni, si tare mandra eram ca sint OLGUTA. Sint aproape 30 de ani de-atunci, si de fiecare data cand vad ca cineva imi spune Olguta, parca mai cresc un metru in inaltime. Eu- ca sa fiu cinstita si sa nu-i raman datoare, l-am botrezat Metaforel.

Au urmat doi ani frumosi, plini de aventuri si excursii, bilete si epistole de amor, telefoane, si declaratii.
Si apoi a venit si timpul sa plecam peste ocean. Tin minte ca ultimele 10 zile n-am mai stat in apartamentul nostru. Am stat in Bucuresti, la niste prieteni, pe Paleologului. Mina n-a vrut sa-i spuna unde vom fi...si asa plangea zi si noapte de dorul lui. Dar dupa 4 zile....l-am vazut pedalind furios prin cartier. O cauta pe Mina, pe la scoala nu mai trecuse de mult, pe acasa nici atit. Era "Shtrampirat" si emotionat tot, dar foarte hotarit si optimist ca o va gasi. Si asa a fost. Zilele alea au fost perfecte. Bitter-sweet, cum spun americanii.

Si-au facut promisiuni, ca se vor astepta, ca nu vor renuntza unul la altul nici in ruptul capului. Iar eu, in timpul asta, pedalam tare tzantzosha ...pe bicicleta viitorului meu cumnat( si tzineam de 6). Cine mai era ca mine?
I-a facut cadou o caseta audio cu muzica...aleasa de el special pt ea... melodii carora le stiu ordinea si versurile si acum, dupa 25 de ani.

Ani de-a randul si-au scris. Are SUTE de scrisori de la el... si el de la ea. Casete audio pe care se inregistrau ei, in care isi spuneau cate-n luna si-n stele...casete a carora sosire erau pur si simplu sarbatoare la noi in casa,casete pe care le ascultam zile si nopti in sir, pina cand le invatzam de din-afara. Trimiteam pachete din America cu de toate, sa aiba flacaul ce-i mai bun si mai frumos. NIMIC nu era prea bun pt Metaforel.

Apoi..... a "CRESCUT". A inceput sa greseasca fatza de ea...sa umble prin "vecini", cu toate ca ei inca ii mai declara dragoste nemuritoare. Am aflat apoi ca s-a insurat cu o ALTA Marina....tot blonda...explicatia lui? "Macar daca nu pot sa am originalul, macar sa am o copie". O casnicie care a durat mai putin decat raceala mea.

Iertam, trecem mai departe.....L-am vazut dupa ani, cand a venit in America, trimis de un post de televiziune la specializare. Am condus ca o bezmetica 500 de km, ca sa vin acasa pur si simplu distrusa. Metaforel murise. In locul lui am gasit un strain, un om distant, calculat, plin de rautati si nepasare. S-a intalnit si Mina cu el... atunci cred ca s-a facut ruptura. El era inca insurat, iar ea a refuzat o relatie intima. I-a ranit orgoliul. Metaforel n-ar fi bagat in seama orgoliul , ci fata de linga el.

S-au mai intalnit dupa niste ani, cand el a venit aici- tot cu un post de televiziune.. Ea era logodita, el singur. S-au intalnit toti 3, la o cina in New York. Cumnatul meu "Tica" ( Michael il cheama, dar noi l-am botezat in romaneste), e un GENTLEMAN adevarat si o bomboana de barbat(Probabil de-asta le-am si facut cunostintza). In timp ce Tica era la toaleta, in plin restaurant i-a propus sa plece cu el. Sa-l lase pe Michael, macar pt o seara...sa mearga ca "perechea" lui la un mare bairam la consulatul roman. L-a refuzat. Si aia a fost ultima data cand l-a mai vazut.

Acum cateva zile, imi spunea Mina ca in drum spre casa, in timp ce conducea, Michael i-a spus ca regreta faptul ca a fost si el acolo cu ei. Ar fi trebuit sa-i lase sa se intalneasca singuri, sa-si aduca aminte din copilarie si din "tineretze", deoarece NICIODATA nu mai vrea sa mai vada atita durere, suferintza si deznadejde pe fatza unui om.

De-atunci...au trecut 10 ani. El s-a "realizat" in Romania..a devenit unul din primii comentatori la tv, s-a recasatorit, are si copii. Multi ani i-a scris. Emailuri cu cate o poza cu casa bunicii lui, unde mergea si visa la Bleumarina- casa unde i-a spus ca a ascuns scrisorile de la ea, cu sperantza ca intr-o buna zi unul din copiii sau nepotii lui le vor gasi, si vor vedea cat de mult a fost iubit de o fata, cu adevarat. I-a trimis poze cu copii lui, cu el, cu sotia...doua, trei vorbe...doar sa fie sigur ca Mina nu l-a uitat.

Nu stie...HABAR nu are ca marea pasiune a Minei a ramas marea, oceanul. Nu stie ca fiecare vacantza pe care o ia e langa ocean, unde-si petrece saptamani intregi culegand scoici si plante; are casa plina cu ele, colectii intregi. Face tot felul de lucruri superbe din ele...bijuterii, aranjamente....dar cu asta s-a resemnat..cu amintirile..... e fericita in casnicia ei- mai mult decat fericita- sint cel mai potrivit si mai dulce cuplu pe care il cunosc, dar Metaforel mereu va ramane in sufletul si in gandurile ei. Si atunci mi se rupe sufletul. Pt ea, si pt el....pt. ca a fost un dobitoc. A ales FAIMA...in loc sa aleaga fericirea.

Dupa nasterea Galushtei....a crezut mai intai ca e fetitza ei....ca ii seamana leit...a fost shocat ca si Mina la randul ei are un copil. Cand i-a spus intr-un bun sfarshit ca "Olguta" e mama...a disparut. Nici un cont de email nu mai merge. A sters tot, a disparut de pe fatza pamantului.

Il vedeam pina acum cateva luni la stiri...... acum nici acolo nu mai e. In schimb il vad din ce in ce mai des la Rubrica Carcotashilor, unde fac zeflemea de el, si-i dau diplome jignitoare, cum ca ar asasina limba romana. Atunci am momente cand imi vine sa sparg televizorul. A devenit o simpla caricatura a oamenilor din viata pe care si-a ales-o.....
Si stau si ma intreb...de ce a murit Metaforel al meu?

Urmariti comentariile la acest topic pe Blogul Desprecopii.com aici >>

sursa: Olguta12 membru al comunitatii http://forum.desprecopii.com/forum/default.asp
Toate drepturile rezervate - (c) desprecopii.com 2007

Evalueaza acest articol
 Voteaza acest articol (misca mouse-ul peste stelute)

Ultimile 3 comentarii
Trimis de Flori

Foarte frumos si emotionant, mi-a placut. Felicitari!

Trimis de SORELA

este socant cand citesti!!simti ca te teleportezi in viata de apoi si traiesti cu intensitate momentele petrecute de ei!! ne regasim ,noi, cei trecuti de 30 de ani ptr. ca poate(cred ca sigur,o parte din noi) am trait acele timpuri de atunci, care aveau un alt iz si il resimtim, acum cand citim aceste randuri !!!bafta si noroc in viitor!!!

Trimis de Nicoleta

Trebuie intii sa-mi revin dupa lectura...Este...fara cuvinte! De ce oare ma regasesc in povestea Olgutei??? Si de ce trebuie sa

Trimite comentariul tau | Citeste toate comentariile

(!) Adresa de e-mail NU se publica! Completarea adresei corecte este utila daca doresti sa primesti un raspuns la ceea ce trimiti.

Inchide

Trimite unui prieten

Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj

(!) Datele furnizate NU se salveaza in baza noastra de date.