Iuliana spune însă că nu aceasta a fost ziua cea mai grea din viaţa ei de
mămică. In exclusivitate pentru Deprecopii.com Iuliana Marciuc
povesteşte despre anii de aspirantă, despre sarcina ei preţioasă şi despre
bucuria de-al avea pe David.
Câţi ani ai încercat să rămâi
însărcinată? 10!
Şi cum ai reuşit să-ţi menţii vie speranţa în
ăştia 10 ani?
În primul rând cu foarte multă ambiţie, eram foarte perseverentă, mă ţineam
de toate tratamentele, nu mergea unul încercam altul, am încercat cred că tot ce
este posibil şi nu mi-am pierdut credinţa. De fiecare dată am ştiut că dacă e să
fie, se va întâmpla, am sperat că cineva acolo sus mă iubeşte cu adevărat şi mă
va ajuta pentru asta şi uite că speranţa nu fost zadarnică…
 |
Dar ce ţi-au spus
medicii, ce motivaţie ţi-au dat pentru faptul că nu poţi rămâne
însărcinată?
Îmi amintesc că prima dată, la
singura operaţie de desfundare de trompe pe care am făcut-o în 1996, mi-au
spus că după 6 luni voi rămâne însărcinată şi mi s-a părut foarte mult 6
luni…
Când mi s-a spus 6 luni am spus
vaaai ce mult mai am de aşteptat… Şi am mai avut de aşteptat încă nouă ani
de atunci. Văzând că nu s-a rezolvat am încercat diverse
tratamente… |
Care tratament ţi s-a părut cel mai
uman?
Eu de la început nu am avut nici o frică pentru doctori niciodată, nu am avut
frică, anxietate în prezenţa lor şi mă împrietenisem cu toţi doctorii,
transformam întâlnirile cu ei şi în psihoterapie şi nu pot să spun că ceva mi-a
displăcut. Am făcut şi reflexoterapie, am făcut şi tratamente hormonale, cele
mai stresante erau cele hormonale pentru că mă aşteptam la reacţii adverse,
mi-era teamă de reacţii adverse… Până la urmă pot să spun că de fiecare dată
când mi se propunea o nouă variantă de tratament, nu refuzam. Am încercat tot ce
mi s-a propus.
Ai încercat şi tratamente
naturiste?
Da, am încercat un tratament de la Fulga, cu ceaiurile lui miraculoase şi
chiar e tratamentul pe care l-am făcut în noiembrie şi ţin minte că el mi-a spus
că este vorba şi despre o dereglare energetică a organismului şi că el îmi
garantează că după această curăţire cu ceaiurile lui eu voi rămâne însărcinată
în două luni. Era în noiembrie şi eu am rămas însărcinată în februarie…
 |
Ai avut o presimţire că
eşti însărcinată?
Nu am avut nici o presimţire, a
fost momentul în care mi-am scos din cap complet lucrul ăsta, în ianuarie
fusesem la specialişti evrei în fertilizare in vitro la centrul SABIC cu
toată documentaţia mea şi mi s-a spus că nu prea am nici o şansă şi că ar
fi mai bine să încerc cât mai repede să fac o fertilizare in vitro pentru
că pe măsură ce trece timpul şi avansez în vârstă, eu având deja 38 de
ani, sunt şanse şi mai mici să rămân însărcinată.
După plânsul de rigoare mi-am
scos complet din cap această
idee… |
De ce, nu îţi plăcea ideea de fertilizare in vitro?
Aş fi făcut şi asta, dar mi-am scos complet din cap să rămân însărcinată pe
cale naturală, şi de unde în ultimul timp eram obsedată de a rămâne însărcinată,
pur şi simplu nu am mai fost… Era şi unul din sfaturile doctorilor: să îmi scot
din minte.. îmi explicau că există şi un stress din cauza asta. Sigur, e uşor de
spus, greu de făcut.Am făcut-o în schimb involuntar şi chiar când am sărbătorit
Ziua Îndrăgostiţilor am rămas şi însărcinată.
Cum a fost sarcina?
Foarte uşoară, mult mai uşor decât mă aşteptam. Bine, 3 luni de zile am făcut
injecţii în fiecare zi, dacă asta se poate numi “uşor” dar pentru mine era
bucuria mult prea mare ca să mai conteze injecţiile de susţinere a sarcinii, de
fixare a placentei şi n-am avut coşmaruri, nu pot să spun că am avut greţuri,
nimic, tot ce mi se întâmpla era atât de plăcut încât nu conta.
Ai născut în România?
Da, bineînţeles… în România am născut, cu dr Alexandru Filipescu de la
spitalul Elias cu care am şi rămas foarte bună prietenă. Am născut în condiţii
speciale, recomand oricui spitalul Elias… Prin cezariană, pentru că se numea
sarcină preţioasă şi atunci a fost recomandată cezariana. Şi a treia zi am şi
ieşit din spital. A fost totul în regulă. Nu am reuşit să alăptez decât două
luni din păcate. Bune şi alea, la vârsta mea.
Care a fost cel mai greu moment din viaţa ta de
mămică?
Prima noapte
acasă. Îmi amintesc şi acum că noaptea stăteam cu o carte în
mână, aprinsesem veioza, copilul urla în braţe, în cealaltă mână ţineam cartea
Mama şi Copilul a lui Căpraru, pentru că nu reuşeam să-i dau să sugă… el nu
ştia, deşi mă învăţaseră la spital dar una era în spital când ele mă ajutau şi
alta era acum singură.
 |
Ţin minte că mi-a fost pur şi
simplu jenă să o trezesc pe mama care era cu mine în casă in ideea de a mă
ajuta dar am considerat că e prea obosită ca să o mai trezesc şi atunci,
singură stăteam cu cartea în mână, cu veioza aprinsă în ochii copilului
care plângea şi din cauza asta… şi ţin minte că a fost un moment foarte
greu şi de neputinţă.
Până la urmă s-a rezolvat şi
asta. Probabil Cineva îi învaţă să sugă, altcineva decât noi…
|
Ce-i aduce Moş Nicolae lui
David?
Cred că o săniuţă. M-am gândit că vom merge la munte de sărbători şi este
nevoie şi de o săniuţă. Nu ştiu exact dacă va sta în siguranţă în ea dar sper să
găsesc una cu spătar şi mai sigură…
autor: Andreea Demirgian, Redactor Desprecopii.com Toate drepturile
rezervate (c) decembrie 2006
Forumuri
recomandate:
Mai cititi pe www.desprecopii.com
Sunteti facuti unul pentru altul?
O scrisoare de departe...
Femeia echilibrata vs. Superfemeia
Cadouri de Craciun pentru o viata intreaga!
O zi din viata mea…o zi din mine
Copii mici - decizii mici; copii mari- decizii
mari
Despre copii si praf de stele
Despre ... frustrare
Horoscopul copiilor
As vrea să fim din nou o familie
Oare ar trebui sa fim cu totii vegetarieni?
Impresii personale de la o intilnire DC
Despartita, dar nu singura
Sfantul Andrei - Sarbatoare romaneasca
Povestea lui Mos Nicolae
Divortul – cum ii afecteaza pe copii
Antibioticele si cancerul de san
Anti-perspirantele si cancerul de san
Comunitate: Inimioarele desprecopii.com
Mos Nicolae are ochi de copil
|