Dupa Odiseea Sarcinii, intra cu un plans si cu un zambet in viata noastra. Si, sunt deja o mare iubire. Nou nascutii sunt fiinte ingeresti, parte a sufletului nostru cu care putem intra deja in contact. Mai mult chiar, nou nascutii comunica deja cu mamicile si taticii lor. Cum pot parintii micii minuni sa il ajute in stabilirea relatiei de comunicare si mai ales cum putem sa stimulam nou nascutul in cel mai bun si efectiv fel posibil? Aflati bineinteles de la Desprecopii.com. citeste mai departe
Evaluat de 7 de cititori Evalueaza | 0 comentarii | Comenteaza | Comenteaza prin Facebook
Deci dupa Odiseea Sarcinii,
intra cu un plans si cu un zambet in viata noastra. Si, sunt deja o
mare iubire. Nou nascutii sunt fiinte ingeresti, parte a sufletului nostru cu
care putem intra deja in contact. Mai mult chiar, nou nascutii comunica deja cu
mamicile si taticii lor. Cum pot parintii micii minuni sa il ajute in stabilirea
relatiei de comunicare si mai ales cum putem sa il stimulam in cel mai bun si
efectiv fel posibil? Aflati bineinteles de la Desprecopii.com. Sa incepem deja comunicarea cu noul
nascut Comunicarea
înseamnă stabilirea unei relaţii afective reciproce între copil şi cei cu care
interacţionează. Semne ale comunicării au fost înregistrate şi în viaţa
intrauterină Pe măsură ce interacţiunile cu mediul sunt tot mai variate, copilul
îşi dezvoltă un sistem de comunicare, care la început este non-verbal. Primul
semn al acestui limbaj este surâsul (3-4 săptămâni). Copilul zâmbeşte atunci
când îi vorbeşti, îi cânţi, când îşi vede mama sau aude vocea ei. Comunică de
asemenea prin gesturi, mişcări uneori însoţite şi de mici vocalizări. Încă
capacitatea lui de a se exprima este foarte limitată, dar bebeluşul este
receptiv la toate stimulările care vin asupra lui. Modul de reacţie la
satisfacerea sau nesatisfacerea trebuinţelor de bază este tot o formă de
comunicare. Copilul se
bucură şi chiar zâmbeşte atunci când este hrănit, curat, odihnit sau plânge şi e
agitat când îi lipseşte ceva. Plânsul este un mod de a spune ca ceva nu e în
regulă. Până la 6
luni copilul plânge că are nevoie de ceva, nu îl putem suspecta de
răsfăţ. Copilul este încă prea mic pentru a anticipa reacţiile adultului dacă va
plânge. În situaţii de agitaţie şi plâns nervos, aparent fără motiv, trebuie să
găsim cauza internă care îi produce neplăcere. Până la 3
luni şi jumătate pot să fie colicii de vină (problemă care va fi discutată în
alt capitol). După 6 luni,
copilul comunică nonverbal prin gesturi, mişcări ale mâinilor, (întinde mâinile
când vrea să fie luat în braţe). Mimica adultului poate stârni curiozitate
pentru copil, el va dori să imite gesturi şi miscări faciale. Iată câteva
sugestii pentru a comunica cu succes cu copilul tău:
Pentru a ne
simţi alături cu trupul şi sufletul de copil şi a-l înţelege, noi părinţii
trebuie să găsim canalul de comunicare prin care să putem ajunge la el si asta
depinde de talentul şi priceperea fiecărui părinte.