“Trăim într-o lume în care femeia este implicată economic şi social, sunt multe femei care conduc companii mari, sunt implicate în organizaţii sociale, chiar în politică. Nu este deci de mirare că şi media de vârstă la prima naştere a crescut destul de mult în ultima jumătate de secol. Dar este şi o parte bună, pentru că femeile sunt la această vârstă mai responsabile, mai atente şi mai bine pregătite să ofere o educaţie bună copiilor lor. Altfel înţelegi viaţa la 35-40 ani şi altfel la 20-25.”
Nadia Comâneci

Nadia Comăneci nu mai are nevoie de nici o prezentare. La treizeci de ani după ce a cucerit lumea la Montreal, Nadia a păşit de pe Puntea Suspinelor (cum e denumită bârna în jargonul sportivilor) pe Calea Scutecelor.  Mămica în vârstă de 44 de ani n-a avut emoţii nici de data asta, în faţa celui mai greu test din viaţa unei femei: maternitatea. Desprecopii a avut privilegiul să îi poată pune câteva întrebări Nadiei despre cum i s-a schimbat viaţa după apariţia lui Dylan Paul Conner.

Ce aţi gândit atunci când aţi văzut cele două liniuţe pe testul de sarcină? Nu am făcut testul respectiv, dar când am simţit că se întâmplă ceva diferit am preferat să merg direct la medic. Cred că, testul de sarcină este bun, dar recomand tuturor femeilor să meargă la medic ori de câte ori simt o schimbare în legatură cu organismul lor.  Cum a reacţionat soţul dumneavoastră când i-aţi dat vestea? A fost extraordinar de bucuros. Îşi dorea de foarte mult timp acest lucru şi aveam discuţii pe această temă de aproape cinci ani. Bart este un soţ minunat şi un tată perfect. În ce fel a influenţat vârsta dumneavoastră modul în care medicii v-au urmărit sarcina? A trebuit să fiu mai atentă şi, ca atare, pe toată perioada sarcinii am mers din două în două săptămâni la doctor. În general am făcut cam tot ce mi-a spus medicul şi de aceea am avut o sarcină uşoară deşi am încercat să-mi menţin programul cu aceiaşi intensitate. Cred că m-a ajutat şi faptul că în timpul sarcinii am rămas o femeie activă şi am continuat să mă implic în foarte multe proiecte. Pot să spun că în aceea perioadă am călătorit mult, am continuat să-mi fac zilnic exerciţiile fizice şi am avut grijă să am o alimentaţie controlată. foto: http://www.bartandnadia.com

Teste in sarcina Echografia (Ecografia) Triplul test in sarcina Amniocenteza Factorul Rh in sarcina Testele prenatale: privire generala Sarcina: frumusete, trup, sex Neplaceri de-ale sarcinii... Sânii în schimbare 9 luni fãrã sex? Haptonomia sau comunicarea prin atingere Vopsirea parului in timpul sarcinii 9 cai de a combate stresul in timpul sarcinii Nasterea: modalitati si calmarea durerii Semne prevestitoare nasterii Travaliul prematur Nasterea prin cezariana Ameliorarea durerilor la nastere 11 informatii despre epiziotomie Anestezia epidurala Nasterea de urgenta acasa Nasterea prin metoda Lamaze Cand se rupe apa ... Nasterea vaginala (naturala) dupa o operatie cezariana Nasterea cu forcepsul Studiu national: Nastere naturala sau prin cezariana? Travaliul de la A la Z Nasterea pas cu pas Chip frumos Secrete pentru un par frumos Ce facem impotriva cearcanelor si pungilor la ochi? Cremele pentru conturul ochilor Blonda sau bruneta, nu e totuna ... Arata mai tanara cu doar 6 sfaturi Ridurile tineretii si prevenirea lor Mastile cu argila - tratamente eficiente pentru ten O dimineata cu vrajitorul Radu Serban Secretul unui ten luminos Machiajul semipermanent  Comunitate  Clubul scutecelor (0-4 ani) Generatia in blugi de maine - deocamdata in scutece. De la 0 la 4 ani

Cum a decurs sarcina?

Am avut o sarcină foarte uşoară, fără momente delicate, deoarece am avut grijă să nu lipsesc de la controalele de la medic. Mai mult, am studiat intents foarte multe materiale referitoare la naştere, sarcină.

Ce carte le recomandaţi gravidelor să citească înainte de naştere. Cu ce gânduri aţi pronit spre spital în ziua în care v-aţi adus puiul pe lume?

Eu am primit foarte multe reviste şi broşuri, multe dintre ele chiar de la clinica pe care o frecventam. Sunt foarte multe materiale dedicate mamelor în devenire. De asemenea, există şi internetul de unde te poţi insipira dar bineînţeles este de preferat să vorbeşti cu nişte specialişti pentru că nu toate femeile reacţionează în acelaşi mod.

În acest sens, aş dori să vă spun că în prezent sunt implicată în susţinerea unui proiect care oferă cursuri gratuite pentru părinţii aflaţi la prima naştere. Proiectul se numeşte First Bebe şi este organizat de o fundaţie serioasă, Romanian Angel Appeal, care are specialişti pregătiţi să ofere sfaturi utile viitoarelor mămici, dar şi viitorilor tătici. Când eşti pentru prima oară într-o astfel de situaţie e foarte important să fie cineva de încredere care să îţi spună la ce să te aştepţi şi cum să te pregăteşti. Am fost şi eu în această situaţie şi de aceea recomand cu toată căldura proiectul First Bebe. Cei care vor să se înscrie la cursuri o pot face pe site-ul www.firstbebe.ro

Cu ce gânduri aţi pornit spre spital în ziua în care v-aţi adus puiul pe lume?

Cel mic a vrut să vină un pic mai repede decât era aşteptat. Aşa că am fost miraţi şi foarte emoţionaţi. Este cu siguranţă cel mai frumos moment din viaţa unei femei. E un sentiment greu de exprimat în cuvinte. Doar cine este mamă ştie cu adevărat la ce mă refer.

Pentru ce fel de anestezie aţi optat?

Eu am născut prin cezariană. A fost obţiunea mea la care am ajunst în urma discuţiilor cu medicul.

Ce aţi simţit când v-aţi văzut bebeluşul pentru prima oară?

În prima fază am plâns de emoţie pentru că este un sentiment unic, care nu te atinge în fiecare zi. Cred că toate mamele din lume sunt încercate de aceleaşi sentimente. Este imposibil să nu fii copleşită de acea trăire atât de puternică încât ţi se taie răsuflarea. Am spus: trebuie să fii mamă ca să poţi înţelege cu adevărat ce se întâmplă.

Cât aţi stat în spital?

Vă spuneam că cel mic nu a mai avut răbdare şi a vrut să vină mai repede pe lume. Drept urmare, Dylan a avut la naştere mai puţin de 2,5 kg, iar conform regulamentului clinicii a trebuit să stăm mai mult în spital. Desigur eu nu m-am despărţit niciun moment de el.

Cum a fost prima noapte acasă?

Nu am dormit nici eu nici Bart pentru că am vegheat toată noaptea să vedem dacă Dylan este bine, să-i observăm reacţiile. A fost foarte frumos şi interesant. Aveam emoţii la fiecare răsuflare a lui, la fiecare scâncet. Ne întrebam decă îi este cald sau frig, dacă îi este foame sau sete si multe alte astfel de întrebări. Cu timpul am început să îl întelegem mai bine când îi este foame, când e obosit, când vrea să îi acorzi atenţie.

Care a fost cel mai greu moment pe care l-aţi trăit de când sunteţi mămică?

Cele mai dificile momente sunt atunci când plec, pentru că Dylan mă vede că îmi fac bagajele şi îşi dă seama că voi lipsi  mai mult . Atunci îl văd trist sau chiar îl văd plângând şi mi se rupe inima. Când ies pe uşă, primul lucru la care mă gândesc e momentul revenirii, când mă reîntâlnesc cu el şi când îl văd din nou fericit.

Care a fost cel mai fericit moment pe care l-aţi trăit de când sunteţi mămică?

Îmi vine foarte greu să aleg un moment anume. Tot ce se întâmplă după naştere e extraordinar. Prezenţa lui Dylan mă umple de fericire. Este fantastic să-l vezi cum creşte, cum începe să înteleagă anumite lucruri, să-i simţi bucuria atunci când te vede, să te bucuri de micile năzbâtii pe care le face.

Cum il alintaţi pe băieţelul dumneavoastră?

Eu îi spun Mami, aşa îmi place mie să-l alint. Bart îmi spune, mai în glumă, mai în serios, că l-aş putea deruta în privinţa rolurilor. Dar asta e mai mult o glumă de-a lui.