O zi de neuitat: ziua in care nasti

Pentru mine nasterea va ramane cel mai placut moment din viata mea. E o poveste comica care a inceput intr-o zi de vineri si s-a terminat chiar de ziua mea... Aveam programare la cosmetica pt a fi pregatita pentru orice eventualitate intrucat momentul mult asteptat se apropia (cam peste o saptamana), dar de miercuri ma cam durea spatele in zona rinichilor, contrar tuturor stiam ca nu sunt durerile premergatoare nasterii... si dupa o zi de cosmetizare cu multa sudoare, cu telefon la ambulanta, cu cosmetizarea zonei X (ca nu s-a riscat cosmeticiana, si a picat pe sotul meu) in cele din urma am ajuns la spitalul polizu unde m-am internat cu o colica renala. Dupa doua zile de injectii de trei ori pe zi si multe povesti infricosatoare despre care eram convinsa ca nimic din toate acelea nu o sa mi se intample - luni dimineata era fffff plictisita si nu vroiam decat sa plec acasa intrucat marti era ziua mea iar eu aveam tort de mancat, urari de primit si altele... dar la controlul de dimineata dl doctor mi-a spus ca am dilatatie 3-4 cm si ca trebuie sa vina - eram cu zambetul pe buze - ca de la inceput - dar eu nu simteam nimic: nici contractii, nici membrane rupte nici nimic; de altfel doctorul imi tot spunea de o saptamana ca trebuie sa vina si deja nu-l mai bagam in seama (probabil si din cauza faptului ca incepuse sa mi se deschida colul destul de devreme); prin urmare am plecat suparata si cam nervoasa de la sala de consultatii - eram mare cat un butoias, mergeam legenat, aveam picioarele umflate (ca dupa o entorsa pe ultima suta de metri, ca doar miercuri imi dadusem jos ghipsul) si nu vroiam decat sa nu ma mai tina acolo pentru 3 injectii si sa ma duc acasa sa mananc tort de ziua mea... si asa, pana am ajuns inrezerva mi-am planuit o mica evadare pentru a doua zi... dar cum nu e niciodata cum vrem noi... la controlul de rigoare dl doctor imi spune iar, ca de obicei trebuie sa vina si in timp ce eu ma gandeam sa-l rog sa ma lase si pe mine acasa vreo doua-trei ore ca doar era ziua mea, el ma intreaba cand vreau sa nasc? - azi sau maine? - ???!!! cu multa mirare i-am spus ca nu simt nimic in acest sens si oricum voi naste cand o sa vrea bebe, nu eu, iar el mi-a imprumutat zambetul si mi-a spus - bine. nasti azi!!!!!!!!!!!!! Nu-mi puteam stapani hohotul de ras intrucat in afara de o burta mare eu nu simteam nimic in acest sens - dar am plecat voioasa la rezerva - era 8 dimineata - pe la 10 a venit asistenta si m-a instruit iar eu radeam intr-una si-i spuneam ca nu am cum sa nasc pt ca bb e cuminte si eu nu am nici o durere, dar ea m-a lasat asa... razand... apoi pe la 12 a venit infirmiera si mi-a spus sa-mi fac bagajelul ca plec - eu credeam ca totul a fost o gluma si ca-mi da voie acasa si mare i-a fost mirarea can eu am inceput cu repeziciune sa ma imbrac d plecare... "nu fetito, mergi la sala de nasteri, nu acasa!!!" am ras si i-am pus ca nastere fara dureri eu nu am auzit si cum sa nasc daca nu am contractii???!!!! - in fine , pe la 12.30 a venit dl docotr care mi-a rupt membranele si apoi se lua de mine pe holuri ca mergem cu fusta aia larga ridicata pana la sani, ca mi se scurgeau toate zemurile - hai mare a fost pe toti cei din sala de nasteri din cauza mea ca eu il tot boscorodeam spunand ca nastere fara travaliu nu s-a mai auzit - si n-am terminat bine de zis ca isi facu simtita prezenta... si da-i ... curand, f curand m-au mutat in sala de travaliu und edoua doamne ffffff dragute auacut cu randul la a ma tine de mana ... si nu stiu de ce dar imi venea sa tip numai cand plecau ele de langa mine, ca mai erau vreo doua nasteri in care una gemelara si striga femeea aia cat si pentru mine si uite asa de unde doctorul lecase la masasunandu-mi inainte ca se intoarce pe la 18 sa terminam treaba, la ora 14 l-au chemat inapoi ca eu imi faceam de cap dand cu pumnul in perete - paturile alea sunt facute strategic, stiati? - sa traga lumea de ele si tate sunt langa perete... de ce oare???!!! - noroc ca nu parasise cladirea dl doctor pt ca eu la 14.20 eram gata cu micutul langa mine si cu telefonul care zbarnaia intr-una... doua ore de travliu nu m-a sunat nimeni, iar dupa aceea toata lumea s-a gasit sa ma sune; dar dl doctor a fost dragut si le-a spus " dati-i fetei telefonul ca doar e ziua LOR astazi!!!" si uite asa cat m-a "reparat" dansul eu am impartasit primele urari de "la multi ani" cu puiutul meu - mihail-bogdan - e o poveste pentru unii incredibila, pentru mine haioasa si cea mai frumoasa din viata mea - am facut multe nebunii de-a lungul timpului, dar ca asta nu a fost nici una - un bb de ziua mea la ora tatalui - 02.11.2004, ora 14.20, 3.500kg, 52cm, scor abgar 9 (un mic hematom)... voi multumi toata viata dlui doctor SUCIU pentru ca mi-a dat ocazia sa port o sarcina si sa nasc in stilul meu caracteristic - cu zambetul pe buze, glumind pe seama intamplarilor de la inceput pna la sfarsit, MULTUMIM, teodora & mihhail.b

Din pacate a trebuit sa nasc prin cezariana si de-atunci am impresia ca paote sunt mai slaba decat alte femei...ca paote daca as fi facut altfel, s-ar fi nascut normal, cine stie? Oricum, de cand am nascut am devenit mult mai sensibila la durere, as lua tablete si pentru o banala durere de cap... Din pacate, alti copii nu imi mai doresc, de aceea nu voi sti niciodat cum e sa nasti pe cale normala. Insa sunt fericita ca am un copil extraordinar de frumos si fericit, si un sot de vis. Sunt fericita cu familia mea. Cum se spune asa frumos...Nu se poate avea chiar totul in viata :-)