Mos Craciun sunt doua cuvinte care, oricat de maturi am fi si oricate probleme de oameni mari am avea, ne readuc in suflete bucuria copilariei pe care prea rar o mai simtim aievea. Coplesiti de prezent si de probleme pe care le simtim adesea mai acut decat ar trebui sa o facem, uitam uneori sa ne bucuram de lucrurile simple si magice, care ne-au ajutat candva sa ne conturam personalitatea, sa ne transformam incet incet in oameni mari. citeste mai departe
Trimite unui prieten 
Adauga la favorite 
TiparesteMos Craciun sunt doua cuvinte care, oricat de maturi am fi si oricate probleme de oameni mari am avea, ne readuc in suflete bucuria copilariei pe care prea rar o mai simtim aievea. Coplesiti de prezent si de probleme pe care le simtim adesea mai acut decat ar trebui sa o facem, uitam uneori sa ne bucuram de lucrurile simple si magice, care ne-au ajutat candva sa ne conturam personalitatea, sa ne transformam incet incet in oameni mari. Si totusi, avem mare noroc ca suntem incojurati de copii, ai nostri, ai rudelor, ai vecinilor, ai oricui... fiinte inocente, care traiesc magia lumii asa cum noi insine obisnuiam sa o facem odinioara si care ne amintesc, involuntar, ca universul se poate invarti in jurul nostru daca ne dorim suficient de mult sa se intample.
Exista oare om mare care sa nu se lase induiosat de bucuria de pe chipul copiilor care-l asteapta pe Mos? Imi alunecau ochii de dimineata pe cuvintele insirate intr-un topic menit sa ne reaminteasca de farmecul copilariei...Cu ce ne-a impresionat Mosul in copilarie ? si, fara sa vreau, m-am trezind punandu-mi mie insami intrebarea - Cu ce m-a fermecat pe mine Mosul?
La inceput m-am lasat purtata de amintiri care mi se conturau pregnant cu fiecare cuvant citit pe forum, in fraze scrise de oameni care au varste cat de cat apropiate mie...
"Pe mine
m-a impresionat ca Mosul a reusit sa ramana anonim pana prin clasa a 4-a (eu imi
doream cu disperare sa existe!!)" (Nicoleta)
"Eu am
primit un capot matlasat, aveam 9 ani si mi se parea cel mai frumos halat/capot.
N-am mai vazut de atunci asa ceva. Mie imi aduce aminte de Craciun mirosul de
portocale. Pe vremuri se gaseau foarte greu si doar in preajma Sarbatorilor mai
primeam. Asa ca eu intotdeaua asociez mirosul de portocale cu
Craciunul." (ellinia)
"Nu pot sa
explic ce bucurie era in sufletul meu...nu imi venea a crede ca Mosul mi-a mai
adus inca un bradut la casa noua...nu stiu cum am urcat 3 etaje...eram noroita
rau pe cizmulite, si mama incerca sa ma tina sa ma descalte sa nu fac covoarele
praf...dar eu nu am putut sa mai stau si am strabatut toata casa in 4 labe sa
ajung in camera cu bradutul..." (bb
ralukutza)
Am incercat minute in sir, o fac chiar si acum, cand scriu, sa vizualizez un cadou anume, cu care Mosul m-a fermecat. Nu reusesc... In mintea mea se zbat crampeie de amintiri, carti, hainute, jucarii si dulciuri a caror imagine nu reusesc sa o asociez neaparat cu Craciunul. M-am gandit apoi la atmosfera de sarbatoare pe care stiu ca o aveam in fiecare an cand impodobeam bradul in Ajun, dar tot nu am reusit sa descopar un moment anume care sa-mi fi marcat existenta. Sa fi fost din cauza ca am realizat prea devreme ca mama era cea care punea cadourile sub brad? Cine stie... Citesc in continuare, cu nostalgie, marturisiri ale altor oameni mari despre Craciunurile de poveste ale copilariei lor...
Cititi neaparat:
"Eram la
tara la bunici, si a venit mosul, echipat complet in rosu, cu barba de rigoare,
dar .... cu sosete de lana in picioare. Erau exact sosetele pe care le purta
tataie, si din acel moment nu s-a mai putut intelege nimeni cu mine, ala nu e
mosu, ala e tataie ca il recunosc dupa sosete!! De fapt inca mai credeam in mos,
dar atunci banuiam ca n-am fost prea cuminte si ca sa nu ma dezamageasca ai mei
ca mosul real nu o sa imi aduca nimic, il echipsera pe tataie sa ii ia locul"
(Mickyyy)
"In fiecare
an, de Ajun, mergeam cu tata si cu sora la cinema Excelsior, la Chibrit, sa
vedem un film pe seara. Si tot in fiecare an, ca din intamplare, mama nu mergea,
era obosita. Nu retineam niciodata vreo iota din film...iar tramvaiul 6 sau 10,
in drum spre casa, abea se taraia...dar stateam cu nasul in geam si admiram
luminitele de brad de pe la blocurile din drum. Desi scenariul era clar, nu mai
puteam de nerabdare sa ajung. Eram fericit, iar parintii nostri ne sorbeau din
priviri, ne bucuram cu pofta si sincer. De altfel, cat au existat parintii
nostri, am fost impreuna mereu. In ajun ne strangeam toti, fiecare cu familia
lui. Eu si sora ne ocupam de brad, aveam trusa speciala cu globuri si jucarii
vechi de peste o suta de ani...apoi treceam fiecare pe la brad si puneam
cadourile. Si ca din intamplare cineva observa ca bradul nu se mai vede de
cadouri. Cu o tuica fiarta faceam roata in jurul tatalui meu care inmana
cadourile pe rand, iar fiecare le desfacea si le arata celorlalti. Cantau
colinde si mirosea a sarmale, carnati si tuica fiarta." (Rufus)
Aproape ca imi dau lacrimile... si nici nu stiu daca sunt de bucurie sau de tristete la gandul ca nu reusesc sa-mi conturez o amintire clara. Si, ca din intamplare, in ziua in care m-am chinuit sa-mi amintesc despre Mosul meu din copilarie, am dat peste scrisoarea pe care fetita mea a scris-o Mosului in acest an. Am privit-o cu o uimire blanda... Am desfacut-o tremurand, ca nu cumva sa-i spulber farmecul. Nu ma asteptam sa ii mai scrie. E destul de mare, are aproape zece ani, si, desi toti copiii din jur ii spun ca Mos Craciun nu exista, ea se incapataneaza sa creada in el si sa ii scrie in continuare. Si asta, pentru ca acum cativa ani, cand a auzit pentru prima data zvonuri legate de inexistenta Mosului, a retinut raspunsul pe care i l-am dat la intrebarea Mami, exista Mos Craciun? . I-am spus atunci ca Mosul exista atata timp cat crezi in el. Si tu crezi mami? . Am tacut si am zambit atunci. Nu a insistat, si-a vazut mai departe de joaca.
In scrisoarea din acest an, fetita mea il roaga pe Mos ca pe langa cadouri, sa ii aduca sanatate pentru fratiorul ei care urmeaza sa se nasca... Si asta pentru ca inca mai crede... Realizez acum ca in raspunsul tacut e cheia lipsei mele de amintiri anume.
Poate ca, undeva in sufletul meu de om mare, inca mai cred ca Mos Craciun exista, si asta ma face sa refuz sa-mi construiesc inca amintiri si sa-mi doresc sa traiesc prezentul invaluit in aceeasi magie in care mi-a plutit copilaria. Poate ca, de fapt, acesta e farmecul... sa continui sa crezi, dincolo de grijile de om mare, dincolo de maturitate si de timpul necrutator.
Citeste pe larg Casa lui Mos Craciun , 10 filme cu Mos
Craciun si descoperiti pentru
copilasi Desene de colorat cu tema
Craciunului
Mai cititi
Despre Craciun si traditiile Craciunului
Si tot
despre Craciun va recomandam sa mai cititi:
Sarbatorile, fara stres si
anxietateCum decoram
ferestrele si usile de Craciun?Meniu special de
Craciun(3)Meniu special de
Craciun (2)Cel mai stilat
brad de CraciunCei mai ciudati brazi de
CraciunMeniu special de
CraciunCum decoram
bradul in acest an?
Sfaturi
practice de Craciun
autor: redactor Desprecopii.com A.G.- Toate drepturile rezervate (c) 2011
Subiecte de interes, despre Craciun, discutate de
parinti pe forumul Desprecopii:
Forumuri recomandate
Discutii
generale
In
discutii generale puteti posta orice doriti!
Va asteptam si pe: Jurnal de sarcina | Supereva.ro | Supercopii.com | Despredragoste.com | Numedecopii.com | Retete Culinare
Copyright © 2000-2011 Desprecopii.com. Toate drepturile rezervate.
Completeaza datele si mesajul tau. Linkul articolului se adauga automat la mesaj
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga tu un comentariu si poti castiga un tricou Desprecopii.com