Nu vreau sa alaptez!
Nu exista subiect care sa starneasca valuri mai mari de pasiune intr-o
comunitate de mamici asa cum reuseste sa o faca de fiecare data cuvantul magic:
alaptarea.
De fiecare data sunt doua tabere: mamele care deindata ce au pus bebelusul la
san au fost invadate de un val de endorfine care le-au facut sa uite durerile,
ragadele, obstacolele… si cele care s-au speriat, s-au gandit mult dinainte de a
naste daca vor fi in stare sa isi alapteze pruncii ori daca pe termen lung
beneficiile alaptarii sunt mai mici decat neplacerile pe care mama trebuie sa le
depaseasca.
Raspunsul comunitatii
Desprecopii.com
Pe forumul desprecopii.com exista de ani buni un topic dedicat special
alaptarii: Alaptarea Help-Line, topic din
care puteti afla o multime de raspunsuri la cele mai frecvente intrebari.
Dincolo de argumentele pasionale veti gasi si raspunsuri menite sa va
linisteasca. Alaptatul este ceva natural, firesc, laptele de mama e cel mai bun
pentru prunc, e bine sa incercati sa alaptati cat mai mult dar daca nu reusiti,
nu va lasati coplesita de vina si nici nu faceti din asta un capat de tara.
|
Ce te faci insa cand mama nu doreste sa
alapteze?
A fost intrebarea lui Lilian, care a starnit o noua polemica. Iata de
la ce a plecat discutia:
 “Din tot ce am aflat si
citit, stiu ca sunt si multe mamici care nu au alaptat, nu pt ca nu au
putut, ci pt ca nu au simtit ca vor sa faca asta.
Se stiu foarte bine avantajele alaptarii, si
dezavantajele si avantajele (mai putine) ale formulei. Mai am putin pana
imi voi tine puiul in brate si deocamdata nu am aceasta pornire, mi-e
teama ca nu voi gasi placere in asta.
Am mari mustrari de constiinta si un stress
imens, desi totul e instinctiv, nu stiu daca as avea de ce ma acuza. De ce
totusi unele dintre noi nu se simt atrase de acest pas atat de natural si
firesc?” |
Alaptarea - dosar
complet
Despre alergia
bebelusului
|
Iata cateva dintre cele mai interesante raspunsuri pe care
Lilian le-a primit:
“Pentru ca poate
sa fie foarte greu inceputul....si poate pentru ca multe mamici nu au incredere
in ele, se tem ca nu au lapte destul de mult, de bun, de hranitor...etc... Si
poate pentru ca exista femei care nu gasesc nici o placere in alaptat,
dimpotriva !” (marimar)
“O prietena mi a zis
ca-i pica sanii daca trage bebe de ele.” (Corinadana)
“Corinadana -
chestia cu "deformarea" pieptului e f diferita de la mama la mama (aici isi pune
cuvantul si factorul genetic, si conformatia fiecareia, etc). Nasa fetitei
noastre a alaptat amandoi copiii si are asa un piept fain (un B perfect). Eu, de
la B, cat aveam in mod normal, am sarit la DD... si chiar daca am acum aceleasi
kg ca inainte de a ramane insarcinata... pieptul tot DD a ramas... Nu mai pot
purta tricourile mele mulate si le privesc cu jind in sertare... Pentru ca sunt
mame care au intampinat greutati la alaptat inseamna ca aceste greutati exista
si atunci trebuie vazute care au fost solutiile adoptate de aceste mame pt a
depasi situatia si a alapta cu placere. A nega existentza acestor greutati si a
spune ca totul e super-roz si alaptatul e floare-la-ureche pt toate mamele nu
face decat sa dea un sentiment de neputinta si de esec acelor mame care nu
reusesc... ceea ce NU e drept!” (lorelaim)
“Din pacate, sunt
si femei care simt ca nu vor sa alapteze. Si nu pentru ca au apucat sa se
loveasca de ceva greutati in domeniul asta (care sunt cu duiumul), ci pentru ca
inca dinainte de a naste hotarasc ca nu vor alapta. Eu am o prietena care nu a
dorit sa alapteze, si i s-a facut injectie de oprire a lactatiei dupa nastere.
Pe principiul ca daca ea a crescut binemerci cu lapte praf, la fel va creste si
fetita ei.” (Coraly)
“Daca simti ca nu
vrei si atunci cand iti ti copilul in brate pt prima oara si atunci cand cauta
sa se cuibareasca la pieptul tau, atunci asta e. Sunt mame care nici nu se
gandesc sa nasca natural si probabil daca s-ar intampla ceva si nu li s-ar face
cezariana la timp, n-ar putea sa nasca. Eu instinctual am ales nasterea normala
si alptatul pana la 11 luni. Asa ca daca instincul va zice altfel, urmati-l ca
poate e mai bine. Totusi in viata nu stii pana nu incerci macar odata. Poate
aveti lapte si va place sa-i oferiti puiului anticorpii vostri.”
(Guguluff)
“Chiar exista femei
care nu au placere din alaptat. La mine nu a fost vorba ca nu mi-a facut
placere, dar m-a terorizat psihic. Fizic nu am avut probleme (rani, mastita) dar
pur si simplu simteam o repulsie enorma fata de alaptat (nu fata de copil), am
ajuns la 3 saptamani sa stau cu ochii pe ceas si toata ziua mea sa se desfasoare
in felul urmator: mai sunt 2 ore si trebuie sa alaptez, mai sunt 1,5 ore si
trebuie sa alaptez, mai e o ora si trebuie sa alaptez , in jumatate de ora
trebuie sa alaptez . Intr-o zi am simtit ca urmeaza sa-mi pierd mintile, eram
singura acasa si am simtit ca am 2 variante: ies pe usa si ma duc unde vad cu
ochii sau trec copilul pe lapte praf.
Am luat copilul, am coborat din bloc la farmacia din colt, am cumparat o
cutie de lapte praf si m-am intors acasa. I-am pregatit o sticla si i-am dat-o.
A mancat-o cu placere si a adormit la mine in brate. Am stat asa, cu ea in brate
vreo 2 ore si a fost prima data cand am observat cat de perfecta este si cat e
de frumoasa. Abia atunci am inceput sa ma bucur cu adevarat de ea. La al 2-lea
copil mi-am propus sa-i dau colostrul si am alaptat fix 10 zile, a fost greu,
m-a demolat dar stiam ca se termina si numaram orele pana cand pot sa ma bucur
in sfarsit de bebelus. Nu stiu de unde a venit acesta problema, eu imi
planificasem sa alaptez dar nu am putut. Am nascut usor, fara probleme dar in
sala de nasteri mi-au luat copilul fara sa ma lase sa-l ating, mi-au aratat-o si
mi-au aratat niste placute cu numere iar apoi a disparut. Mai tarziu cand am
intrebat de ea o asistenta mi-a zis ca nu am lapte inca si nu mi-o aduce ca e
ocupata. Cand am primit-o in sfarsit a 2-a zi, era facuta pachet, numai fata se
vedea (avea si mainile prinse ca sa nu se zgarie pe fata). Nu am simtit mare
lucru, nu mai vazusem un copil asa mic, sanii erau umflati si ea nu reusea sa
suga, iar pe mine ma dureau. Am simtit ca e cineva strain care imi invadeaza
corpul ... in mod repetat.
Cand am facut practica la maternitate aici, am fost foarte surprinsa sa vad
ca se pune copilul la san imediat ce s-a nascut, in primele minute, nu este luat
nici un minut de langa mama lui si ca in prima zi este lasat cu un scutec si
intr-o paturica. Am intrebat de ce nu ii imbraca cu haine si mi s-a spus ca daca
e gol mama poate sa-l atinga peste tot si sa-l vada, sa-l studieze si sa-i simta
mirosul. Asta formeaza o legatura (bond) in creierul mamei si stabileste ca
acesta este copilul ei si o pune psihic intr-o pozitie in care va avea grija si
va proteja acest copil. Acelasi lucru se intampla si cu tatal (dar nu atat de
puternic) de aceea tatal este implicat pe toata durata sarcinii, nasterii si
primele zile cat sunt in spital. Moasele incurajeaza tatal sa faca prima baita a
copilului, sa-l schimbe, sa-l imbrace, sa ajute mama cand alapteaza, tocmai
pentru a forma aceasta legatura. Studii recente arata ca acest bond este extrem
de important pentru bunastarea copilului in familie si este direct legat de
reusita alaptarii. Pentru ca acest bond sa se stabileasca solid de la inceput
este important ca mama sa se simta sustinuta si ajutata de cei din jur (ceea ce
nu se intampla in maternitatile din Romania), sa aibe cat mai mult contact cu
copilul in prima zi (primele zile), sa poata sa atinga, studieze si sa simta
mirosul copilului, sa il puna la san imediat dupa ce a nascut. Eu nu am avut
parte de acestea si cred ca am ratat bond-ul de la inceput cu fiica mea. Asa cum
privesc in urma, cred ca am reusit sa stabilesc aceasta legatura cu ea abia dupa
ce stresul cu alaptatul a incetat, abia atunci m-am relaxat si am inceput sa o
vad ca pe o minune, abia atunci am putut sa stau cu orele sa ma uit la ea uimita
sa vad cat e de perfecta. Sunt sigura ca foarte multe mame au avut aceasi
experienta in maternitate ca si mine, poate experiente mult mai rele si totusi
au reusit sa formeze legatura cu copilul si sa alapteze cu succes, ceea ce
inseamna ca exista si elemente personale in toata povestea asta. Si totusi
studiile arata ca exista o relatie puternica intre bond-ul din primele zile de
viata, durata alaptarii si cat de in siguranta este copilul in familia
respectiva. Un copil care nu a stabilit legatura cu mama lui nu este in
siguranta, are sanse foarte mari sa fie neglijat sau abuzat. Din cauza asta aici
in spitale se urmareste cu mare atentie daca bond-ul s-a stabilit intre mama si
copil, tatal este si el studiat cu atentie si daca moasele considera ca mama nu
a stabilit o legatura cu copilul fie este retinuta sub un pretext in spital
pentru cateva zile in care se incearca formarea legaturii, fie este transferata
la community nurse care va face vizite la domiciliu si va urmari cu atentie
evolutia copilului in familie.” (bird70 - Australia)
“Atunci cand ii
dai cuiva posibilitatea sa renuntze la ceva (alaptat in cazul nostru) uneori se
ambitzioneaza sa reziste si poate-poate duce munca la bun sfarsit... Daca nu era
Stephanie eu nu as fi reusit sa pornesc alaptatul, daca nu era sotul meu
(care-mi spunea - "doar un pic mami, doar un pic - primele saptamani si daca nu
reusesti uite mergem si cumparam formula...") nu as fi reusit sa ajung cu bine
la luna a 3-a cand usurel-usurel copila a devenit mai interesata de titi decat
de somn… (lorelaim)
“Am doi copii
gemeni nascuti prematur-la 35 de saptamani -prin cezariana si alimentati
artificial. Imi amintesc foarte clar ca nu am vrut sa alaptez. Cind am ramas
insarcinata cu ei erau abia 6 luni de la tratamentul ptr.TBC pulmonar
chimiorezistent care tinuse 18 luni. A fost o sarcina care m-a tintuit la pat,
traversata cu sufletul la gura permanent dar care s-a sfirsit bine, chiar si
prin operatie cezariana, asta a fost. Imi amintesc clar cum cadrele din
maternitate - care nu erau altii decit colegii cu care lucram de ani de zile -
au sarit efectiv cu gura pe mine sa alaptez. Si cu cit ei insistau asupra
aspectului cu atit eu dezvoltam o adversitate mai mare fata de subiect. Ma
innebunea ideea sa ma mulg, sa transfer laptele in biberon si apoi sa le dau
gemenilor - ideea era sa fie protejati de efort, cintareau doar doua kg. Ma
oripila vederea celorlalte mamici care toata ziua isi goleau sinii de lapte dupa
ce alimentau bebelusul si il lasau la vedere prin salon - in cesti, borcane,
etc.Ma speria printre altele si gindul ca as putea face recidiva la
tuberculoza-alaptatul ca si primul trimestru de sarcina scade imunitatea,cel
putin asa am citit eu, - si i-as putea imbolnavi si pe ei pina mi-as da seama ca
sint iarasi bolnava. Una peste alta, am ramas fara lapte fix in trei zile, fara
sa iau ori sa fac ceva in sensul acesta, probabil factorul psihic si-a spus
cuvintul.
A fost greu sa-i cresc cu alimentatie artificiala si am pierdut multe din
ceea ce ar fi insemnat prin alaptat apropierea de ei. Acum regret enorm. Daca as
mai avea un copil sub nici o forma nu as renunta la acest lucru-alaptatul.
Recunosc chiar ca in momentele mele de liniste in care sint numai eu si
gindurile mele imi imaginez cum ar fi ca ei sa fie iarasi mici si sa-i pun la
sin. Insa nu mai am cum sa derulez timpul inapoi si sa fac asa cum simt acum.
Pierderile, de orice fel si oricit de simple la prima vedere, nu pot fi
compensate prin nimic. (incognito)
Sfatul de la Desprecopii.com: Alaptatul este o
alegere a mamei
Daca veti alege o cale sau alta, este strict la latitudinea
dumneavoastra. In cazul in care aveti probleme cu alaptarea sau doriti ajutor si
informatii, intrati pe forumul Alaptatul - Help
Line. O intreaga comunitate va va fi
alaturi.
Cand incepem
diversificarea?
Bebelusul mananca cu entuziasm si cu
mare placere exclusiv lapte pina in jurul varstei de 5-6
luni. In jurul acestei
varste, bebelusul incepe sa pofteasca si la alte alimente pe masura ce aparatul
sau digestiv de maturizeaza si are nevoie de hrana din ce in ce mai
variata. Bineinteles, diversificarea, se face cu atentie, cu rabdare si pe parcursul a citorva
luni.
Cititi: Alaptarea
bebelusului si momentul optim pentru
diversificare
Pina la ce varsta este recomandata
alaptarea?
Asociatia Mondiala a Sanatatii
recomanda alaptatul exclusiv pina la varsta de 6 luni -
dar recomanda alaptatul pina la varsta de 2 ani (fiind combinat desigur cu alte
alimente solide - de la varsta de 6 luni).
Intre varsta de 9 luni si cea de 12 luni, bebelusul va fi tot mai putin
interesat de alaptatul la san. La 12 luni, bebelusul a ajuns deja la varsta la
care isi poate satisface foamea si cu alte surse de hrana :).
autor: Desprecopii.com,
Redactor: Andreea Demirgian
Articol aprobat de Colegiul Medicilor
Desprecopii.com
Toate drepturile rezervate (c) 2007
 Pentru suport, prietenie si atitudine, va
recomandam urmatoarele forumuri:
Mai
cititi pe site-ul nostru:
Igiena si ingrijirea
nou-nascutului
Igiena
intima la baietei
Ingrijirea copilului - Baita
Iritatia
produsa de scutece
Ingrijirea dintilor
Diversificarea si hranirea
bebelusului
Diversificarea alimentatiei sugarului
Nazurile la masa
Citeva
retete gustoase de papica
Cum sa ne ajutam copiii sa manince sanatos?
Importanta
hidratarii corecte a copilului
Pastrarea si folosirea corecta a alimentelor pt
copii
4 luni: E
momentul sa pape altceva
Carnita Bio de la Hipp: mancare de calitate pentru
bebelusi
Stimularea nou-nascutului
Despre memoria copiilor
Masajul pentru copii
Jucarii pentru noii nascuti
Dezvoltarea
nou-nascutului
Cat cresc
copiii?
Etapele de
dezvoltare ale bebelusilor
Cresterea si dezvoltarea normala (0-12luni)
|
 Scrisoarea Desprecopii.com |
 ARHIVA
|
|
Noutati
Concursuri
Publicitate
Helpdesk
