Continutul articolului:
Este ceva obisnuit pentru o femeie insarcinata sa fie oprita pe strada, in
lift sau in magazin de alte femei cu cuvintele: Cind eram eu insarcinata....sau
lasa-ma sa iti povestesc despre momentul nasterii...Se pare ca o burtica mare
este o invitatie pentru acest gen de destainuiri si povete. De ce vor femeile sa
vorbeasca despre experienta nasterii chiar la multi ani dupa eveniment? Este
destul de clar ca aceasta zi nu este o zi obisnuita. Este ziua cind femeia
devine mama, cind partenerul ei devine tata iar parintii ei devin bunici. Dar
aceasta zi este mai mult decit o simpla zi, este o piatra de hotar in viata
oricarei femei. Desprecopii.com este alaturi de tine.
De pe forumul desprecopii.com:
Schimbata pentru totdeauna
Dupa ce treci cu emotie prin fiecare saptamana a celebrei ODISEEA SARCINII, vine si marele moment. Ziua unica pe care nu o
vei uita niciodata in viata ta.
Daca este sa ne gindim numai la ,,muncile" nasterii este evident ca nici un
alt eveniment nu insumeaza atitea trairi si sentimente: emotie, stress, teama,
durere la care se adauga posibilitatea unei schimbari fizice majore sau operatie
chirurgicala.
Momentul nasterii este urmat de majore schimbari intre care cea mai
importanta este asumarea responsabilitatii pentru o micutam fiinta neajutorata
care depinde total de tine.
Daca tinem cont ca aceste
schimbari se produc intr-o singura zi sau chiar mai putin, este de inteles
ca o femeie nu va uita niciodata ziua in care a devenit mama.
Poveste nasterii ca o
piatra de hotar
Un cercetator american a avut
ideea sa studieze memoria de lunga durata in legatura cu momentul
nasterii. El a intervievat femei care au urmat cursuri pregatitoare in
vederea nasterii si care au nascut intre 1968-1974. Este de precizat
faptul ca aceste persoane au scris povestea experientei personale, poveste
pe care au trimis-o profesorului lor imediat dupa ce au nascut.
Dupa 15-21 de ani au fost rugate
sa rescrie aceasta poveste in vederea compararii celor doua
versiuni.
Amintirile ramin
vii
Femeile intervievate si-au
amintit foarte bine evenimentele petrecute in acea specifica zi a vietii
lor. Mai mult decit atit, cele doua versiuni ale povestii s-au dovedit a
fi foarte asemanatoare. Chiar daca unele amanunte (numele asistentelor) au
fost uitate alte amanunte au fost bine conservate in memorie.
De exemplu o femeie isi aminteste
ca apa i s-a rupt in sufragerie iar sotul ei a certat ciinele pentru ca a
udat covorul. O alta femeie isi aminteste cursa spre spital cind impruna
cu sotul ei cintau ,,Noi mergem sa ne intilnim cu frumosul nostru bebe" pe
melodia Vrajitorul din Oz.
Femeile si-au amintit amanunte pozitive si mai putin pozitive din timpul
nasterii. Multe dintre ele si-au amintit cuvintele frumoase si incurajarea
primita din partea doctorului si a asistentelor. Altele si-au amintit cuvintele
rastite: nu respira/impinge acum... daca crezi ca acum este rau asteapta sa vezi
ce va urma, sau faptul ca sotii lor au fost indepartati din sala.
Majoritatea isi amintesc sentimentele care le-au avut cind au tinut pentru
prima data copilul in brate dar si durerea care nu a contenit pentru multe
luni.
Sentimentul de satisfactie
Aproape toate participantele la ancheta isi amintesc sentimentul de
satisfactie in legatura cu momentul nasterii, cind fiind stapine pe situatie au
putut sa se concentreze asupra contractiilor. Mai mult de o treime din lotul
intervievat au avut un sentiment de nesatisfactie din cauza faptului ca nu au
putut controla situatia acest fapt conducind la pierderea stimei fata de propria
peroana.
O importanta descoperire a acestei anchete a fost aceea ca sentimentul de
multumire de sine nu este determinat de durata nasterii nici de numarul
interventiilor medicale. Satisfactia personala a fost determinata mai degraba de
felul in care au fost tratat de medic si de personalul auxiliar - acest fapt
cred ca ar trebui adus in atentia unor doctori din Romania!.
Propria ta ancheta despre
nastere
De ce nu incerci si tu un astfel de interviu? Intreaba-ti mama, bunica sau
alte femei experienta lor. Chiar daca initial aceste vor raspunde ca aceste
evenimente s-au petrecut cu mult timp in urma,ele isi vor aminti in amanunt
experienta/experientele nasterii. Pune intrebari exacte: Cum a inceput? Iti
amintesti ceva despre spital si doctori? Ce facea sau unde era sotul tau?
O femeie insarcinata poate afla multe aplicind modelul anchetei de mai sus.
Cel mai important ramine faptul ca tu insuti vei pastra vie amintirea ziei cind
ai devenit mama. Incercarea de a fi stapina pe situatie iti va da un sentiment
imens de satisfactie si mindrie personala.
Depinde numai de tine ca aceasta zi sa devina o amintire frumoasa si de
durata.
Alege cu grija doctorul si locul in care urmeaza sa nasti.
Pregateste-e fizic si sufleteste pentru aceasta zi si mai ales
straduieste-te sa fii participant activ la acest moment important.
Inconjoara-te cu oameni amabili.
Sa speram ca 20 de ani de acum in colo experienta nasterii iti va aduce
lacrimi de bucurie si sentimentul de satisfactie si mindrie. Daca o vei publica
pe forumul NASTEREA UNEI STELE, o vei
avea pe internet pentru totdeauna. Si, cine stie, poate va tine si prima pagina
pe site-ul tau preferat, www.desprecopii.com la STELELE GENERATIEI
DESPRECOPII.COM
Imparte cu altele experienta acestei zile speciale din viata ta. Nu pleca la
spital fara un caietel si un pix pe care sa le tii pe noptiera. Nu uita sa te
uiti intens la toate amanuntele - incearca sa iti fixezi un refren optimist in
minte si fii optimista. Totul va fi bine daca esti decisa sa fie bine! Nu in
ultimul rand, trimite-te site-ului nostru - www.desprecopii.com - un mesaj in care sa
stim ca totul a fost conform planurilor.
Inainte de a va hotari cum veti
naste, cel mai bine este sa discutati cu medicul si sa aflati care este calea
cea mai sigura pentru ca atat bebelusul cat si dumneavoastra sa fiti in
deplina siguranta.
Intrati din timp pe forumul
specializat Odiseea sarcinii in 40 de saptamani
... si luati legatura cu alte "colege de generatie".
Tot acolo veti gasi multe informatii utile despre medicul care
va monitorizeaza sarcina si va fi la nastere.
Cititi pe forumul Nasterea unei stele povestirile
altor mamici care isi povestesc experienta nasteriii si momentele
post-partum.
Nu uitati sa cititi toate articolele despre
nastere de pe www.desprecopii.com:
Pentru suport, prietenie si atitudine, va
recomandam urmatoarele forumuri:
Parintii intreaba, parintii raspund! In aceasta lista de discutii puteti pune intrebari la
obiect altor parinti (Exemplu: Este normal ca baiatul meu cere noaptea
lapte?)
Pentru mine nasterea va ramane cel mai placut moment din viata mea. E o poveste comica care a inceput intr-o zi de vineri si s-a terminat chiar de ziua mea... Aveam programare la cosmetica pt a fi pregatita pentru orice eventualitate intrucat momentul mult asteptat se apropia (cam peste o saptamana), dar de miercuri ma cam durea spatele in zona rinichilor, contrar tuturor stiam ca nu sunt durerile premergatoare nasterii... si dupa o zi de cosmetizare cu multa sudoare, cu telefon la ambulanta, cu cosmetizarea zonei X (ca nu s-a riscat cosmeticiana, si a picat pe sotul meu) in cele din urma am ajuns la spitalul polizu unde m-am internat cu o colica renala. Dupa doua zile de injectii de trei ori pe zi si multe povesti infricosatoare despre care eram convinsa ca nimic din toate acelea nu o sa mi se intample - luni dimineata era fffff plictisita si nu vroiam decat sa plec acasa intrucat marti era ziua mea iar eu aveam tort de mancat, urari de primit si altele... dar la controlul de dimineata dl doctor mi-a spus ca am dilatatie 3-4 cm si ca trebuie sa vina - eram cu zambetul pe buze - ca de la inceput - dar eu nu simteam nimic: nici contractii, nici membrane rupte nici nimic; de altfel doctorul imi tot spunea de o saptamana ca trebuie sa vina si deja nu-l mai bagam in seama (probabil si din cauza faptului ca incepuse sa mi se deschida colul destul de devreme); prin urmare am plecat suparata si cam nervoasa de la sala de consultatii - eram mare cat un butoias, mergeam legenat, aveam picioarele umflate (ca dupa o entorsa pe ultima suta de metri, ca doar miercuri imi dadusem jos ghipsul) si nu vroiam decat sa nu ma mai tina acolo pentru 3 injectii si sa ma duc acasa sa mananc tort de ziua mea... si asa, pana am ajuns inrezerva mi-am planuit o mica evadare pentru a doua zi... dar cum nu e niciodata cum vrem noi... la controlul de rigoare dl doctor imi spune iar, ca de obicei trebuie sa vina si in timp ce eu ma gandeam sa-l rog sa ma lase si pe mine acasa vreo doua-trei ore ca doar era ziua mea, el ma intreaba cand vreau sa nasc? - azi sau maine? - ???!!! cu multa mirare i-am spus ca nu simt nimic in acest sens si oricum voi naste cand o sa vrea bebe, nu eu, iar el mi-a imprumutat zambetul si mi-a spus - bine. nasti azi!!!!!!!!!!!!!
Nu-mi puteam stapani hohotul de ras intrucat in afara de o burta mare eu nu simteam nimic in acest sens - dar am plecat voioasa la rezerva - era 8 dimineata - pe la 10 a venit asistenta si m-a instruit iar eu radeam intr-una si-i spuneam ca nu am cum sa nasc pt ca bb e cuminte si eu nu am nici o durere, dar ea m-a lasat asa... razand... apoi pe la 12 a venit infirmiera si mi-a spus sa-mi fac bagajelul ca plec - eu credeam ca totul a fost o gluma si ca-mi da voie acasa si mare i-a fost mirarea can eu am inceput cu repeziciune sa ma imbrac d plecare... "nu fetito, mergi la sala de nasteri, nu acasa!!!" am ras si i-am pus ca nastere fara dureri eu nu am auzit si cum sa nasc daca nu am contractii???!!!! - in fine , pe la 12.30 a venit dl docotr care mi-a rupt membranele si apoi se lua de mine pe holuri ca mergem cu fusta aia larga ridicata pana la sani, ca mi se scurgeau toate zemurile - hai mare a fost pe toti cei din sala de nasteri din cauza mea ca eu il tot boscorodeam spunand ca nastere fara travaliu nu s-a mai auzit - si n-am terminat bine de zis ca isi facu simtita prezenta... si da-i ... curand, f curand m-au mutat in sala de travaliu und edoua doamne ffffff dragute auacut cu randul la a ma tine de mana ... si nu stiu de ce dar imi venea sa tip numai cand plecau ele de langa mine, ca mai erau vreo doua nasteri in care una gemelara si striga femeea aia cat si pentru mine si uite asa de unde doctorul lecase la masasunandu-mi inainte ca se intoarce pe la 18 sa terminam treaba, la ora 14 l-au chemat inapoi ca eu imi faceam de cap dand cu pumnul in perete - paturile alea sunt facute strategic, stiati? - sa traga lumea de ele si tate sunt langa perete... de ce oare???!!! - noroc ca nu parasise cladirea dl doctor pt ca eu la 14.20 eram gata cu micutul langa mine si cu telefonul care zbarnaia intr-una... doua ore de travliu nu m-a sunat nimeni, iar dupa aceea toata lumea s-a gasit sa ma sune; dar dl doctor a fost dragut si le-a spus " dati-i fetei telefonul ca doar e ziua LOR astazi!!!" si uite asa cat m-a "reparat" dansul eu am impartasit primele urari de "la multi ani" cu puiutul meu - mihail-bogdan - e o poveste pentru unii incredibila, pentru mine haioasa si cea mai frumoasa din viata mea - am facut multe nebunii de-a lungul timpului, dar ca asta nu a fost nici una - un bb de ziua mea la ora tatalui - 02.11.2004, ora 14.20, 3.500kg, 52cm, scor abgar 9 (un mic hematom)... voi multumi toata viata dlui doctor SUCIU pentru ca mi-a dat ocazia sa port o sarcina si sa nasc in stilul meu caracteristic - cu zambetul pe buze, glumind pe seama intamplarilor de la inceput pna la sfarsit, MULTUMIM, teodora & mihhail.b
IRINA
AM NASCUT IN DOAR ZECE MINUTE, DUPA UN TRAVALIU SCURT DE O ORA SI JUMATATE.CEL MAI IMPORTANT LUCRU ESTE SA AI INCREDERE IN MEDIC SI IN FORTELE TALE.
Ramona
Din pacate a trebuit sa nasc prin cezariana si de-atunci am impresia ca paote sunt mai slaba decat alte femei...ca paote daca as fi facut altfel, s-ar fi nascut normal, cine stie? Oricum, de cand am nascut am devenit mult mai sensibila la durere, as lua tablete si pentru o banala durere de cap... Din pacate, alti copii nu imi mai doresc, de aceea nu voi sti niciodat cum e sa nasti pe cale normala. Insa sunt fericita ca am un copil extraordinar de frumos si fericit, si un sot de vis. Sunt fericita cu familia mea. Cum se spune asa frumos...Nu se poate avea chiar totul in viata :-)
Aurelia Galerne
M-a placut impresionat sa deschid calculatorul prima data de la nasterea bebelusului meu (pe 16 febr 2002)si sa -mi cada ochii pe articolul zilei care nu este altul decit cel despre neuitata zi a nasterii!!!!!ultima data cind l-am inchis(calculatorul)inainte sa plec la maternitate i-mi pusesem in gind ca la intoarcere sa povestesc pe site cum s-a derulat nasterea,dar.....acum cind tin in brate micul bulgare de zapada cu ochii albastrii inchis ce-mi suride larg de cum i-mi aude vocea nu-mi mai aduc aminte decit de superbul moment cind medicul mi-a spus/:-acum prideti-l cu propiile dv miini si trageti-l pe piept,haide-ti nu va fie teama noi sintem aici alaturi ;apoi l-am simptit cald pe pieptul meu tipind cu forta iar eu m-am trezit vorbindu-i si mingiindu-l cum faceam inainte de a se naste pentru a-l calma teama,apoi taticul i-a taiat cordonul ajutat de medic(ii cam tremurau miinile!!!)si mi l-au mai lasat un pic pe piept inainte de a-l lua sa-l curete si sa-l cintareasca;a fost intradevar de vis , restul ramine undeva in ceata lucruri ,dureri de care uitam cu toatele s-au pur si simplu nu vrem sa ne mai aducem aminte;
Toate comentariile
TRIMITE ARTICOLUL UNUI PRIETEN
Noutati
Concursuri
Publicitate
Helpdesk
Pentru suport, prietenie si atitudine, va
recomandam urmatoarele forumuri:
Scrisoarea Desprecopii.com