Andrei Gheorghe – Adultul, īntr-o lume populată cu adolescenti isterici şi seniori copilăroşi

Andrei Gheorghe – Adultul, īntr-o lume populată cu adolescenti isterici şi seniori copilăroşi

Andrei Gheorghe – Adultul, īntr-o lume populată cu adolescenti isterici şi seniori copilăroşi

  • Bun, o să ziceţi, ce are de spus Andrei Gheorghe unui public format din parinţi? Poate că rāndurile de mai jos vă vor şoca, poate că veti regăsi īn acest interviu gāndurile ascunse, niciodată rostite dar ţinute strāns īntre măsele, de partenerii voştri de viaţă. Ce e īn mintea unui bărbat? Ce e īn mintea unui viitor tată? Ce e īn mintea unui tată de fată? Ce e īn mintea unui tată de adolescentă de 14 ani? Cine poate răspunde mai franc la aceste īntrebări? Īn exclusivitate pentru Desprecopii.com, Aaaaandreeeeeei Gheorghe, de 14 ani tatăl Anastasiei.

Există persoane publice pe care le īndrăgeşti instant, datorită unor empatii inexplicabile īntre tine şi cel pe care ai ocazia să-l priveşti de la distanţă. La fel de bine, sunt oameni care ţi-s antipatici instinctiv. Fie pentru că zgāndăresc exact latura ta pe care īncerci să o ascunzi cāt mai adānc, fie pentru că au exact ceea ce īţi lipseşte ţie personal: mai multă răbdare, mai mult tact sau dimpotrivă, tupeul pe care ai vrea şi tu să īl ai, cutezanţa de a le rāde tuturor īn nas, de a-i obliga pe toţi să te privească īn sus şi nu de sus. Nu ştiu exact cum va fi perceput, pe un forum despre copii, un interviu cu Andrei Gheorghe.

Da, acel Andrei Gheorghe, īnfumuratul, arogantul, misoginul, cel pe care īţi vine să-l baţi doar cānd īl vezi, pentru că, să recunoaştem, el spune ceea ce nu mulţi spunem dar poate gāndim, el face ceea ce mulţi am vrea să facem dar poate nu ne permitem…

Bun, o să ziceţi, ce are de spus Andrei Gheorghe unui public format din părinţi? Poate că rāndurile de mai jos vă vor şoca, poate că veti regăsi īn acest interviu gāndurile ascunse, niciodată rostite dar ţinute strāns īntre măsele, de partenerii voştri de viaţă. Ce e īn mintea unui bărbat? Ce e īn mintea unui viitor tată?

Ce e īn mintea unui tată de fată? Ce e īn mintea unui tată de adolescentă de 14 ani? Cine poate răspunde mai franc la aceste īntrebări? Īn exclusivitate pentru desprecopii.com, Aaaaandreeeeeei Gheorghe, de 14 ani tatăl Anastasiei.

Q: Care perioadă din viaţa copilului e mai dificilă pentru un tată de fată?

N-am să generalizez, am să spun din casă, am să spun propria mea experienţă, propria mea poveste şi atunci cineva care va găsi oarecare coincidenţe o să spun㠓bun, ne asemănăm, prin urmare caut şi eu īn vorbele astea o explicaţie…”

Explicaţia mea este că bărbatul, masculul, nu găseşte nimic interesant īntr-un copil, fie el fetiţă sau băiat, īn primele momente, īn primii ani. E foarte enervant copilul… aaaa, a venit un copil, ce bine ne pare, ce frumos e… după care ăla īncepe să urle.


Andrei Gheorghe pentru Desprecopii.com 

 

Sfaturi pentru tatici

Taticii despre meseria de tata

Supele DC pentru suflet

Vedete la Desprecopii.com

 Comunitate
Asteptam gandurile taticilor despre
Meseria de Tatic
la acest topic >>.

Īţi dă peste cap absolut tot echilibrul, toată viaţa aia a ta, personală, se schimbă dramatic şi eşti nervos din cauza asta, eşti foarte nervos… Nu e fair! Tu ai făcut un copil ca să fie bine, nu ca să stai toată noaptea să schimbi scutece, şi ăla mic nu īnţelege nimic şi ţipă. Īn plus e urāt…

Īn general cānd sunt foarte mici, cānd de-abia s-au născut, sunt urāţi, sunt vineţi şi ţipă… N-ai ce să vorbeşti cu el… Īncerci să te joci, īi spui salut, mai mult decāt o pisică nu face… Aşa că pānă pe la trei ani copilul īţi e īntre antipatic şi indiferent. Tu nu spui lucrurile astea īn public… Īn public mimezi, eşti un tată serios, interesat, care participă egal la creşterea copilului… Dar īn realitate, eşti nervos.

Īncepānd cu faptul că dormi īn sufragerie, multe lucruri te enervează. Dar toată atenţia e asupra lui, invers proporţional cu dimensiunea pruncului se dislocă īn casă spaţiul şi tu vii ca un musafir īntr-o casă ocupată de o structură moleculară ţipătoare. Şi te enervezi… De ce zic de trei ani, atunci am īnceput să am senzaţia că o īnţeleg. La trei ani īnţelege, īncepe să priceapă… Copilul mic, mic, mic, e ca pisica… autosuficient. Simţi mai greu afecţiunea din partea unei pisici… tu īţi īndrepţi afecţiunea spre ea: ce drăguţă eşti, ce frumoasă eşti, vino să te māngāi.. ea nu-ţi răspunde, este autosuficientă, e pisica aia care merge singură, ca īn cartea lui Kipling, The cat that walked by himself…

Copiii pānă īn trei ani sunt īn lumea lor şi foarte plăcuţi la pipăit. De la trei ani īncolo se schimbă… Nu zic că īn ziua īn care au īmplinit trei ani, gata! Dar atunci, īn jurul acelei vārste, am simţit eu că ceea ce numeam mai devreme structură moleculară e şi purtătoare de ADN şi mai ales, purtătoare a ADN-ului meu! La trei ani īncep să comunice, să-ţi īntoarcă răspunsurile, ai un dialog, mic cum e el, dar este! Avantajul e că sunt foarte drăguţi şi inevitabil atrag zāmbete. Īncepi să vezi gesturi mici pe care cumva le identifici ca făcānd parte din tine. Nu mai e vorba de “are nasul ca tăticul” sau “ochii ca mămica” e vorba de data asta de frānturi de gesturi, sau reacţii īn situaţii date… Şi te trezeşti stānd aşa deoparte şi observānd reacţiile astea şi zāmbindu-ţi īn sinea ta… “Fetiţa lu’ tata”… asta se poate īntāmpla īn situaţii ridicole, cānd pune māna pe săpăligă şi īl bate pe ăla la grădiniţă şi tu vezi īn asta o amintire personală, o percepi ca fiind o manifestare a bravurii tale, sau a inteligenţei tale, a calităţilor bune īn care īţi seamănă… la fel se īntāmplă şi cu mama…

Cum era Anastasia la trei ani?

Foarte drăguţă! Grăsună, mică…

Aţi trăit clipa īn care mama dumneavoastră să vă fi spus: ei, vezi că ţi-a venit şi ţie rāndul?

I-am zis “să nu-mi spui cumva! Să nu zici aşa ceva!” La noi n-a fost nimic imposibil sau excepţional, a fost exact la fel ca la toată lumea. Vine un copil pe care te prefaci că-l aştepţi dar cānd vine eşti surprins, ca autorităţile: ce chestie interesantă, ninge, habar nu aveam! Autorităţile repetă ciclul ăsta patern…

Bine, dar şi bărbatul, ca şi femeia, are cel puţin 7 luni să se obişnuiască şi el cu acest gānd, că va fi tată…

N-ai nici un fel de pregătire, terminaţi cu chestiile astea… la urma urmei, te culci cu iubita pentru că ai o erecţie şi pentru că īţi doreşti foarte tare o satisfacţie cu persoana aceea şi īn momentul ăla se petrece un mare miracol biologic, după care… shit happens, asta e, frate, vine un copil. Īţi refaci cotidianul īn jurul lui sau nu… poţi să-ţi păstrezi existenţa ta aşa cum doreşti tu.

Cum a făcut Andrei Gheorghe?

Ei, cum a făcut… Evident că şi l-a refăcut, că n-avea ce să facă… există o statistică făcută de toate echipele de formula unu care investesc 200 de milioane pe an īn ring, deci oamenii ăia sunt foarte interesaţi de aceste studii… Piloţii de formula unu, īn momentul īn care au un copil, pierd o secundă pe tur… 

Nici unul n-a fost conştient de asta, spuneau managerii de stand-uri: pierdem secunde cānd ăstora li se nasc copiii. Nici unul din cei ce pierdeau secunde nu īşi propunea să meargă mai īncet sau mai precaut… Practic pierzi un minut īn 60 de ture… Singurul care n-a pierdut a fost Schumacher. Făcea plozi şi nu i se schimba cronometrul…

Care a fost cea mai mare renunţare din viaţa lui Andrei Gheorghe cānd a apărut pe lume Anastasia?

Renunţare? Dar renunţi la absolut totul! Tot ce a fost īnainte se duce. Renunţi la toate libertăţile anterioare, renunţi īntr-o bună zi. Tot ce puteai să faci īnainte nu mai există. Unde am conştientizat eu cel mai dramatic īn obsesiile mele libertariene, a fost chestia că eu nu mai pot să plec, īn secunda asta nu mai pot să trāntesc uşa. Lucru cu care eu mă făleam foarte tare şi care īn construcţia mea personală era foarte important. Să trāntesc uşa, să plec din locul care mă scoate din sărite, să nu cedez īn faţa mitocanului…

Apare un gānd secundar: păi ce faci, măi tati, că nu mai eşti singur… eşti tāmpit la cap? Stai puţin, că… e vorba de bani… banii trebuie să vină. De nevastă nu eşti obligat să ai grijă, ea e un adult egal cu tine şi sunteţi parteneri īn această īntāmplare care este existenţa. Ea este “by your side”. “I-am trāntit uşa!” “Bine i-ai făcut nemernicului! Şi… cu asta mică ce facem?” Atunci īţi dispar libertăţile, iar eu am conştientizat exact īn felul ăsta şi a fost traumatic pentru că a trebuit să-mi asum asta şi nu mi-a convenit să renunţ la ceea ce cāştigasem cu greu.

Cum te descurci cu o adolescentă de 14 ani?

Trebuie să īţi aduci aminte de ce ţi s-a intāmplat ţie pentru că altfel e aproape imposibil să treci peste fumurile adolescenţei… te isterizezi, īţi vine s-o iei la palme, s-o iei de păr să o tārăşti prin casă… Ajungi īn situaţii īn care īti vine să o baţi… Nu am bătut-o niciodată pe fiică-mea, nu sunt un tip foarte violent fizic şi nu mă simt bine cānd agresez, pentru că o fac oarecum total.

O singură dată am lovit-o, era mică, eram īn maşină, nu era cuminte, ştii genul ăla de drum lung cu maşina cānd copilul īnebuneşte şi ai impresia că ai un gremlin īn maşină… I-am tras o palmă la fund şi am regretat după aia luni īn şir. Şarlatanca bineīnţeles că a surprins slăbiciunea şi apoi a īnceput să se văicărească de īngrozitoarea corecţie pe care a primit-o. Ăla a fost singurul moment īn care am dat īn ea, īn rest m-am stăpānit. Dar astăzi īmi vine să o bat…

Ce face aşa de īngrozitor?

Nu face nimic īngrozitor, nu face decāt ce făceam şi eu, asta e salvarea. Te refugiezi īn amintire şi īţi aduci aminte că şi tu ai fost la fel de idiot. E foarte greu să revii la memoria aia, e ca şi cum ai fi un arheolog care sapă… o readuci īn prezent ca să-i īnţelegi intensitatea trăirii din acel moment, să-i īntelegi aburii din cap, să-ţi rememorezi stările conflictuale şi atunci amintindu-ţi ceea ce ţie ţi s-a īntāmplat īn adolescenţă, găseşti iertarea pentru copilul tău.

Există diferenţe īntre adolescenţii din ziua de azi şi cei care am fost noi?

Nu. Ăsta e un discurs care mă enervează… Vai, pe vremea noastră… Īn afară de modificări stilistice (n-am avut Ipod şi nici gameboy, dar atunci televizorul şi calculatorul erau īnlocuite cu altceva… alergat, tras cu praştia, jucat ascunsa) dar īn pofida acestor diferenţe stilistice, este acelaşi lucru. Īţi bubuie hormonii, nu mai eşti logic, nu mai eşti raţional, eşti buricul universului, eşti īntr-o tristeţe uriaşă pe care n-o īnţelege NI-MENI! Şi nici un adult nu are cum să īnteleagă ceea ce ţi se īntāmplă ţie, acum. Şi īn plus le ştii pe toate. Adică nu numai că eşti buricul universului, dar mai ai şi toate răspunsurile la toate īntrebările, nu mai are nimeni ce să te mai īnveţe.

Toţi sunt proşti, răi şi se īmbracă urāt. Habar nu au de nici unele. Şi cānd eşti confruntat cu vibraţia asta, cu cāt ea este mai intensă, cu atāt agresivitatea ta creşte. Tu nu ai cum să te īntorci īn trecut, eşti foarte ocupat cu prezentul. Trebuie să te duci la muncă, trebuie să faci bani, să te cerţi cu directorii, să plăteşti taxe. Prezentul este constant peste tine. Şi tot acest prezent i-l dedici acestei mucoase, nerecunoscătoare, nesimţite, care nu dă doi bani … şi pe urmă ţi-aduci aminte că n-ai sunat-o pe maică-ta…

Eu o sun pe mama zilnic. Aşa se face un balans īntre tine-adolescentul şi tine-maturul, īntre părinţii tăi, adulţii, care se comportă mai rău decāt nişte copii, pentru că şi lor le-a venit vremea biologică şi i-a trimis cumva la genul de comportament al puştoaicei mele din maşină… Şi tu rămāi singurul adult īntr-o lume populată cu adolescenţi isterici şi seniori copilăroşi.

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 200.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Andrei Gheorghe – Adultul, īntr-o lume populată cu adolescenti isterici şi seniori copilăroşi.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Ajutor umanitar

Ajutor umanitar

FA UN BINE celor care au nevoie de el. Esenta comunitatii noastre este oferirea ajutorului celor care trec prin momente grele.
Check in - Prima data pe DC

Check in - Prima data pe DC

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii DC.
Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
Discutii generale

Discutii generale

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 11 comentarii

  1. doana
    doanatrimis la 3/10/2012

    Trebuia sa faci o poezie cu adolescenta nu comentariu ;)

    Raspunde la acest comentariu
  2. Anca
    Ancatrimis la 15/12/2011

    Am si eu o fiica tot de 14 ani. Si gandesc la fel.Bun articol.Original.

    Raspunde la acest comentariu
  3. Anca C.
    Anca C.trimis la 15/12/2011

    Cred ca e tipic pentru starea de spirit a majoritatii tatilor de fete. De unde stiu? Pentru ca am un caz similar acasa. Deja e destul de posesiv si ingrijorat in ceea ce priveste viitorul fetitei noastre, desi ea nu are decat 1 an... Il regasesc pe omul Andrei Gheorghe in tatal Andrei Gheorghe si, intocmai ca si in cazul omului Andrei Gheorghe si in cazul tatalui, cred ca are mai multa sensibilitate decat lasa sa se vada... Sau e doar parerea mea... E realist si imi place pentru ca a avut curajul de a spune unor lucruri pe nume(se vede ca e jurnalist), acele lucruri despre care nimeni nu iti spune nimic si pe care le iei in piept odata cu nasterea copilului tau: primii 2 sau 3 ani de viata. E greu, e foarte greu, e extraordinar de greu, insa rasplata e pe masura. Sunt grele noptile nedormite cand te apuca disperarea de nesomn, sunt grele mesele cand te uiti la el sperand sa nu se inece sau sa dea afara laptele, sunt grele eruptiile dentare sau febra facuta in miezul noptii care te innebuneste deoarece 3 medici au spus 3 lucruri diferite... Atunci toate ti se par de netrecut. Dupa care vine dimineata si totul se sterge parca ar fi trecut un burete peste problemele aparent insurmontabile. Da, ma regasesc si eu in acest articol, asa cum ma regasesc in primul zambet al fetitei mele, in primii pasi sau in primul

    Raspunde la acest comentariu
  4. gigelm5m3
    gigelm5m3trimis la 22/4/2009

    Tipic Adnrei Gheorghe in atitudine si exprimare ,dar totodata sensibil, in felul lui. Bravo. Extrem de util interviul.

    Raspunde la acest comentariu
  5. tranchilizant
    tranchilizanttrimis la 17/6/2008

    Imi place Andrei Gheorghe. E un dobitoc enervant si plin de sine dar ii dau neuronii pe afara cat e de destept. Tot ce a spus in interviul asta e exact ce imi statea pe limba dar nu puteam sau imi era rusine sa spun. Tine-o asa e nevoie de tine!

    Raspunde la acest comentariu
  6. ETETE
    ETETEtrimis la 9/2/2008

    Azi a trecut pe langa mine pe strada. Intr-un mic oras de provincie, trecea semet si demiurgic. O doamna ii sopteste ceva, el raspunde: - Multumesc, doamna!

    Raspunde la acest comentariu
  7. ham
    hamtrimis la 15/1/2008

    sicer, cand vrea, facil dar cu o mare grija pt. look-ul propriu; cu pacatele inerente oricarei vedete mai saltate in rating, totusi simpatec...apropo de copii, puncteaza bine.

    Raspunde la acest comentariu
  8. nimeni
    nimenitrimis la 12/1/2008

    cred ca titlul cem mai indicat era Andrei Gheorghe - adolescentul isteric sau seniorul copilaros. ii cade ca o manusa. un om nu se schimba peste noapte, tot acelasi arogant si ipocrit a ramas, acelasi om care isi ia jucariile si pleaca, inchide telefoane in nas cand nu-i convine ceva, bate lumea avand baietii cu ochi albastrii in spate cand este luat peste picior, etc.etc...sa nu fac un roman. Este mediatizat mult prea mult si sincer nu cred ca-si merita locul. este sub nivelul multora de pe acest site. bafta in realizarea altor articole...cu oameni adevarati.

    Raspunde la acest comentariu
  9. criss
    crisstrimis la 5/1/2008

    Mie imi plac raspunsurile lui. Este adevarul spus simplu, clar, fara inflorituri.

    Raspunde la acest comentariu
  10. DanaR
    DanaRtrimis la 3/1/2008

    Bun interviu!Tot respectul si admiratia pentru Andrei Gheorghe. Nu sunt fan dar imi plac comentariile lui realiste.Bun punct de vedere, sanatos si real.

    Raspunde la acest comentariu
  11. iahim
    iahimtrimis la 3/1/2008

    Bun articolul,de nota 10!Tipic pentru Andrei Gheorghe si foarte original.Si adevarat!!!!

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII