“Asta e o parte interesantă a faptului că ai copii. Te transformi într-un filosof: toţi taţii sunt filosofi! Suntem puţin Cioran cu toţii!” Mihai Găinuşă

Intenţionam să realizez câte un interviu cu fiecare dintre ei. La început cu Mihai, mai îmbătrânit în ale “taţilor” şi apoi cu novicele, Şerban, al cărui puişor abia a împlinit nouă luni şi care încă nu şi-a supus părinţii la testul primilor dinţi… Dar, evident, nu s-a putut. Pentru că ei doi sunt nu doar prieteni ci şi rude spirituale. Şerban este naşul Evei, fiica lui Mihai. Naşul a avut câte ceva de spus despre Eva.

Când a trebuit să vorbească despre Rareş, a pasat responsabilitatea la Mihai. Nu vă aşteptaţi deci ca acest interviu să aibă o structură clară, un început şi un final.  Ca şi romanul recent lansat de Mihai Găinuşă, este un interviu fără cap şi fără coadă… Nu vă aşteptaţi nici la poze cu puişorii de cârcotaşi. Pentru că taţii lor au hotărât să nu-i expună în public. Eu i-am văzut şi pe Eva şi pe Rareş în galeria de imagini din telefonul fiecăruia dintre taţi. Sunt frumoşi amândoi şi seamănă cu… mamele lor. Dar să dăm drumul la stenogramă…. Şerban: … Rămân singurel cu ăla micu’ o săptămână. Pleacă şi soacră-mea şi socră-miu, pleacă toţi. Rămân eu cu bona. Mihai: Hai că vă primesc în gazdă la noi. Rep: Câţi ani are bona? Şerban: Încă nu are bonă ăsta mic. Rep:  Câte luni are băiatul tău? Şerban: 9 luni Rep: Are dinţi? Şerban: Nici unul. Rep: Deci încă nu ştii cum sunt şi chinurile astea… Şerban: Nu-l cunoşti pe fiu-meu! Rep: Povesteşte-mi un pic despre el atunci! Şerban: Păi să vorbească el că a zis că e experimentat! Ia vorbeşte măi, experimentatule, ia vorbeşte tu despre fiu-meu! Mihai: E foarte haios şi râde tot timpul, am înţeles că s-a mai îngrăşat în ultimul timp, că era mai slăbuţ… Şerban: Asta e partea vizibilă a iceberg-ului… Faptul că zâmbeşte tot timpul. Mihai: Bine, şi când era mic urla tot timpul. Şerban: Ba nuuu, când era mic era mai cuminte decât acum. Acum… se vede pe faţa mea?

Sfaturi pentru tatici Sfaturi pentru taticii cu fetite 10 sfaturi pentru tati Ghidul taticilor pentru reaprinderea pasiunii Zece Sfaturi Pentru a Deveni un Tatic Perfect Despre Fidelitate Deprimare - astenie de toamna Pentru prima oara singur acasa cu bebelusul... Taticii despre meseria de tata Un tatic modern sau pledoarie pentru pampersi A fi tata inseamna sa fii o calauza Suferintele tînarului tata Jumari de ou Nesomn Razboiul Colicilor Nopti albe ... Supele DC pentru suflet Intalnire incerta cu un inger Jurnalul unei romance americanizate... Medicamente pentru suflet??... De ce urasc home cinema-ul Viata palpitanta... Moartea lui Metaforel Radacini Trenul vietii Emigratia - miere si fiere sau puschea pe limba (1) Satul bunicilor ... mai multe povesti aici Vedete la Desprecopii.com Andreea Marin Bănica: sarcina, o neasteptata implinire Andrei Gheorghe – Adultul, într-o lume populată cu adolescenti isterici şi seniori copilăroşi Liana Stanciu: Teodora inseamna TOT! Raluca Moianu: Mamă de fată! 10 minute cu Amalia Năstase Interviu cu Bianca Brad (membru DC) - in pragul nasterii Sarcina preţioasa a Iulianei Marciuc Nadia Comăneci, de pe Puntea Suspinelor pe Calea Scutecelor  Comunitate Asteptam gandurile taticilor despre Meseria de Tatic la acest topic >>.

Rep: Haideţi să încercăm să vorbim totuşi mai organizat, Mihai, cum ai reacţionat când ai aflat că soţia ta e însărcinată?

Carcotasii pentru Desprecopii.com (cu ratuste DC)

Mihai: Nevastă-mea mi-a comunicat în scris chestia asta. Şi-a scris pe burtă cu ruj: “salut tati!”. Şi mi-a arătat… Şi zic… “Băi, ce dracu’ scrie… salutare… salutati…” “Măi, tu nu înţelegi ce scrie?” “Nu!” Cred că de fapt nu voiam să înţeleg… Dar am fost foarte încântat şi bucuros…

Rep: Deci faci parte din categoria de bărbaţi care declară că îşi doresc un copil.
Mihai: Nu, eu chiar îmi doresc mai mulţi copii…

Rep: Înseamnă că ai avut o experienţă bună cu primul copil, nu v-a chinuit prea tare.
Mihai: Ei, nu ne-a chinuit! Ba ne-a chinuit şi ne mai chinuie şi acum… noaptea mai tresaltă… noroc că o strigă pe maică-sa. “Tata, nu!”

Rep: E adevărat că în timp ce femeile sunt gravide, bărbaţii suferă şi ei diverse simptome .. “prin simpatie”?
Mihai: N-am avut greţuri, chiar n-am avut greţuri… Nu cred, cred că e o poveste.

Rep: Pentru o femeie sarcina trece destul de greu…
Mihai: Şi pentru un bărbat sarcina trece foarte greu… Mult mai greu decât pentru femeie şi nici lunile de după nu trec prea uşor…

Rep: De ce?
Şerban: Ai jucat vreodată jocuri de echipă? Ai jucat sau n-ai jucat? N-ai jucat!
Mihai: E nasol că nu mai apuci să mai stai de vorbă…
Şerban: Când joci jocuri de echipă, ăla care e în teren se luptă, bate, face chestii – asta e soţia… Dar antrenorul, de pe margine! Ei, antrenorii suntem noi.
Mihai: Te cam laşi de fumat… Nu mai ai ţigarea de după.
Şerban: Nu ştiu despre ce vorbeşti că la mine nu fuma nimeni…
Mihai: Nici la mine nu fuma dar sunt multe greţuri…
Şerban: Nevastă-mea n-a avut greţuri…
Mihai: Depinde şi de la copil la copil, de la sarcină la sarcină?

Rep: Voi aţi avut o sarcină grea sau una uşoară?
Mihai: Noi am avut o sarcină… primele trei luni au fost mai grele, aşa… Pe urmă a fost mai ok. Pe urmă am cărat pepeni de la piaţă, că asta era singura poftă.
Şerban: Noi am avut o deplasare la Braşov să mâncăm nişte prăjituri de la o anumită cofetărie din Braşov. Asta a fost singura poftă a Cristinei.4

Rep: “Dragă, eu vreau prăjitură de la cofetăria aia” şi gata, ne urcăm în maşină?
Şerban: Nu… Nu ştii prăjiturile de la respectiva cofetărie. Mişu le ştie, că de-aia zâmbeşte. Este o cofetărie în Braşov care are cele mai bune prăjituri din ţară. Se numeşte Vatra Ardealului…  Într-o după-amiază mi-a zis: aş vrea o prăjitură de la Vatra Ardealului. Şi-am zis bine, ne-am urcat în maşină şi ne-am dus. Noroc că era duminică şi puteam să ne permitem să plecăm aşa…

Rep: Mihai, am înţeles că şi naşterea Evei a fost programată în funcţie de emisiunea de la tv.
Mihai: Iniţial trebuia să se nască natural, dar fiind prea mare, luând în greutate prea mult în ultima lună (ajunsese aproape de 4 kilograme, asta era estimarea) s-a renunţat la ideea de naştere naturală. Fiind cezariană putea fi programată să nu fie marţi când aveam filmări. Aşa că a fost miercuri.
Şerban: La noi a fost în funcţie de programul la radio, deci a început naşterea după ora zece când se termina emisiunea.
Mihai: Şi la mine la fel.

Rep: Ce e în mintea unui bărbat când soţia intră în operaţie de cezariană?
Şerban: Există pe lumea asta oameni fericiţi şi oameni informaţi. Ăia informaţi sunt întotdeauna nefericiţi. Crede-mă. Eu n-am trecut prin viaţă ca lebăda prin baltă deci eram informat şi nu poţi fi altfel decât foarte emoţionat. Mai puţin de faptul că îţi vine pe lume un copil ci mai degrabă că există o intruziune destul de severă în viaţa personală a femeii: adică: o taie în două, bagă mâna, sare sânge pe pereţi… Eu nu am putut să mă uit. El care e mai Stephen King s-a uitat.

Rep: Mihai tu ai asistat la naştere?
Mihai: Da, a fost prima operaţie pe care am văzut-o, că eu nu m-am uitat nici la filmele alea de pe National Geographic nici la alea de pe Discovery…
Şerban: Eu la alea mă uit!
Mihai: Pe asta am văzut-o live acolo la spital şi am şi filmat-o până a început să îmi tremure mâna şi nu mai puteam să focalizez.
Şerban: Vă spun eu, cel mai groaznic este când iese soţia…
Mihai: E îngrozitor…
Şerban: Când îţi iese soţia şi o vezi pe targă cum o duce aşa… îţi vine să-ţi baţi cuie în cap!
Mihai: Eu n-am mai văzut când a scos-o că m-am dus să-mi văd fata.
Şerban: Eu băiatul l-am văzut când a trecut dar când a trecut nevastă-mea…
Mihai: E nasol! Eu chiar mă felicitam în copilărie că sunt băiat din cauza asta: Doamne, bine că nu nasc.
Şerban: Nu l-ai văzut pe Schwarzenegger?

Rep: Acum că ai asistat la o naştere ţi-ai schimbat părerea?
Mihai: Acum mi-am întărit părerea.
Şerban: De-aia Mişu îşi doreşte mai mulţi copii, că nu-i naşte el.

Rep: Tu şi Cristina vă opriţi la unu?
Şerban: Nu cred… Culmea, la mine nevastă-mea vrea mai mulţi copii.

Rep: Mihai, cum a fost întoarcerea acasă? Ai aşteptat-o cu flori, cu baloane, ca-n filme?
Mihai: Ştii cum e când cumperi ceva de la un magazin de porţelanuri? Îl duci acasă cu grijă… Ei, gândeşte-te că era ceva viu, nu din porţelan, care nu trebuia deranjat nici cu o pală de vânt, nici cu o vibraţie deci totul s-a petrecut în vârful picioarelor. Noroc că a fost soacră-mea acolo că noi nu ştiam de unde să apucăm copilul… cum să-l ducem, cum să-i facem băiţă. Acum mi se pare banal dar întotdeauna începutul e greu.

Rep: I-ai dat lecţii şi lui Şerban?
Mihai: Nu, că am înţeles că el s-a descurcat foarte bine…
Şerban: Eu nu am avut emoţiile astea. L-am luat pe fiu-meu în braţe de când s-a născut, l-am pus pe umăr… n-am avut emoţii. Fiu-meu a fost mai mic decât fiică-sa când s-a născut. I-am făcut baie chiar din prima zi. Şi Cristina era intrigată că nu am avut probleme. Nu ştiu de ce. Şi acum, tot ceea ce e legat de partea asta de băiţă, ridicat, săltat, împachetat, plimbat, tot eu mă ocup.

Rep: Mihai, ai fost un tată implicat în schimbatul de scutece?
Mihai: Sunt în continuare genul de tată care se implică. Noroc că fiică-mea începe încet-încet să scape de scutece. Anunţă acum când are nevoie să meargă la baie. Are doi ani şi trei luni.
Şerban: Fiu-meu stă pe oliţă de vreo lună!
Mihai: Noi i-am luat colăcel…
Şerban: Eu am o întrebare legată de calitatea scutecelor de unică folosinţă care se vând în România. N-am crezut vreodată că o să mă duc să cumpăr scutece din altă ţară. Ei bine m-am dus şi am cumpărat şi din Elveţia şi din Anglia. Diferenţa este enormă. Preţul este acelaşi (ba chiar mai mic în afară) dar calitatea este de două ori mai slabă. Cu cele cumpărate din străinătate nu sunt probleme, cu cele luate din România, copilul se trezeşte ud. El bea foarte multe lichide noaptea şi dimineaţa îl găsim ud. De ce se fac calităţi diferite la acelaşi produs al aceleiaşi firme, n-am înţeles niciodată chestia asta! Pentru că se poate!
Mihai: Astea sunt produse pentru România.
Şerban: De ce? Copiii români sunt de mâna a doua? Pot să pun pariu că produsele alea bune pentru “afară” sunt fabricate în România. Eu i-aş da în judecată… Copilul meu e mai prost decât ăla elveţian? Nu e o cruciadă, e o chestie de bun simţ. Dar la noi în România se poate şi aşa… Eu cred că ar trebui să fim puţin mai energici, dacă nu ne interesează lucrurile astea cu care ne-am obişnuit măcar pentru copii ar trebui să facem ceva…

Rep: Mihai, cum e să trăieşti cu două fete în casă?
Mihai: E ok, fetele sunt oricum mai liniştite decât băieţii, aşa se spune. Dar numai se spune, de fapt. S-o vezi cum face când are energie… N-o opreşte nimeni, sare şi în cap! Sare pe tine… Mie îmi place, am dat în mintea ei. Construim, ne jucăm…
Şerban: Fiu-meu face chestiile astea când NU are energie.
Mihai: Stai că al tău încă n-a pornit în picioare…
Şerban: N-a pornit în picioare? Stai să vezi ce face în patru labe…
Mihai: Trebuie să-ţi cumperi un mincioc d-ăla mare, de trei sferturi…
Şerban: Să-l vezi ce face în patru labe, că mă gândesc cu groază ce o să facă în picioare!

Rep: Tu aşa ai procedat cu Eva, o urmăreai cu minciocul?
Mihai: Nu, n-am procedat aşa… am eliminat toate mobilele cu colţuri, nu le-am lăsat decât pe cele rotunjite. Recomand chestia asta. Şi cu cât creşte copilul cu atât lucrurile se urcă şi ele pe etajere, din ce în ce mai sus… Acuma, Eva deja se caţără pe scaune, pe dulapuri, deci nu mai contează.
Şerban: Cred că ăsta micu’ e mai precoce, că de la cinci-şase luni de când a început el să-şi găsească degetele, desface toate sertarele, trage de toate alea…
Mihai: Vezi că-s chestii d-alea de legat sertarele…
Şerban: Am legat trei sertare şi le trage pe toate trei.
Mihai: Nu, mă, sunt nişte chestii d-alea de le pui pe sertar şi le roteşti să nu se mai deschidă.
Şerban: Nu ştiu… Eu le-am legat între ele şi le trage cu totul.

Rep: Mihai tu ai stat vreo după-amiază singur cu fetiţa?
Mihai: Da, am stat.

Rep: Şi, ai avut vreun moment de panică?
Mihai: Panică ai de fiecare dată când îi creşte temperatura la 39 de grade. E normală. Dar Eva a fost sănătoasă, trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu că avem copii sănătoşi.
Şerban: Fiu-meu n-a avut temperatură până acum
Mihai: Când vin dinţii ai să vezi că se încălzeşte casa…
Şerban: Show time! Dar deocamdată nu are nici un semn…
Mihai: Dar şi când i-or ieşi!
Şerban: Poate-i ies toţi odată! Dar nici acum nu e el liniştit, ce ar putea să facă mai mult decât face acum?
Mihai: Evei i-au ieşit trei măsele de minte acum, mai are una singură, îţi dai seama?

Rep: Mergeţi la grădiniţă?
Mihai: Da, din toamnă. O dăm la grădiniţă, deja îi căutăm loc şi e foarte ocupat la grădiniţe, dacă poţi să-ţi închipui… Avem nevoie de bolile copilăriei şi nu ştiam cum să le luăm aşa că o să le facem pe toate din toamnă încolo.

Rep: Ce aţi învăţat de când aveţi copii mici?
Şerban: Poveşti!