De ce adoptăm copii - sau despre copilul care crește in inima părințiilor | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 17 comentarii
As dori sa stiu care sunt pasii /condiţiile pentru adoptia unui copil?
Mi-am dorit un copil enorm dupa casatorie dar n-am avut parte de unul ,desi dpdv medical eram ok amandoi.Ne-am gandit la adopţie dar am amânat decizia aceasta pentru ca pe moment(dupa 15 ani de casnicie)sotul meu avea probleme medicale.Dupa decesul sotului meu m-am recasatorit,am încercat o fertilizare in vitro nereuşita in care am pierdut 3 embrioni,singurii pe care i-am putut obţine la vârsta mea(46 de ani).M-am decis sa iau un copil în plasament sa-mi umplu singuratatea(dorinţa mea de a fi mama era neostoita si ma simţeam singura).Asa ca am facut cursul si am aşteptat.Mi s-a oferit iniţial un baietel(eu îmi doream o fetita) dar pentru ca am avut un accident de maşina anterior am refuzat( sotul meu era in spital ,operat iar eu aveam dureri atroce de spate).Mai târziu am sunat la DGSAP si le-am spus ca sunt mai bine şi ca sunt viabila sa cresc un copil.Peste o saptamana am fost sunata sa vin sa iau o fetita de doi ani si 5 luni.Mi-era groaza cand am vazut-o,era foarte plangacioasa si nu se putea desparti de asistenta sociala care o adusese in centru.Copilul avea parinţii divortati si între timp au fost decazuţi din drepturi pentru abandon al copilului,au plecat în strainatate iar copilul a fost la diferite rude timp de un an,inclusiv singur in spital.Dupa ce a intrat în casa noastra nici nu s-a mai uitat la asistenta sociala care a adus-o,a început sa exploreze cele doua camere de apartament si s-a adaptat cu noi şi noi cu ea.Aveam si o casuta in afara orasului unde datorita pandemiei ne-am retras si unde se simţea "acasa " , de fiecare data când venea cineva spunea "aici e la mine acasa ".Aveam 1000 m de teren cu flori,pomi fructiferi si multa dragoste.Specific ca la momentul la care am luat-o nu ma gândeam la adoptie pentru ca aveam deja 49 de ani dar între timp ne-a intrat în suflet şi ea ne ştie de "mami si tati a mei ".Asa ca acum asteptam sa fie deschisa procedura de adoptie si sa faca parte din familia noastra pentru totdeauna.N-a fost usor,un an de zile n-am dormit nopţile pentru ca avea coşmaruri si se trezea plangand,cu greu s-a obişnuit ca nu plecam nicaieri,adormea cu mana agatara de piciorul meu sa fie sigura ca nu plec.Nu puteam iesi nici pana la pâine singura,chiar daca era sotul meu cu ea şi se adorau reciproc,daca ma vedea ca plec incepea sa plânga.Cand o spalam la început tremura sub dus-nu de frig-iar daca o spalam pe par stia tot blocul ca micuta mea facea baie.Este foarte dragastoasa si uneori chiar daca sunt suparata din diverse motive îmi trece tot cand vine si-si pune mânuţele dupa gat si-mi spune: "te iubesc,mami a mei ".Nu regret nimic,îmi pare rau ca n-am facut acest pas mai devreme,ea a adus bucuria in familia noastra.
1. Salut! Din pacate, am infertilitate din cauza funcțion�rii defectuoase a sistemului reproduc�tor, mai pe scurt, vreau s� fac un tratament, mam informat despre clinica Biotexcom, cine a auzit de aceast� clinic�, ce p�reri sunt?
După al 5 lea fiv ultimul facut in Grecia am rămas cu traume , am pierdut sarcina la o luna, m am ales și cu un tiuit �n ureche pt care am făcut un rmn la cap, nici nu mă mai g�ndesc sa mai trec prin așa ceva,și efortul fizic și psihic este copleșitor. Ne am hotăr�t sa adoptam ,sper sa mă simt mai bine,numai copii văd pe strada și mă apuca pl�nsul degeaba,nu mai �nțeleg nimic,unora le da copii și �i abandonează iar alții se dau cu capul de pereți și degeaba.Nu mai cer părerea nimănui �n legătură cu adopția caci oamenii te privesc circumspect,sau chiar te judeca .Multă bafta tuturor.
am o fata de 21 de ani si mi-as dori sa infiez si eu un copil daca este posibil din maternitate, daca o mama din diferite motive nu il doreste. stie cineva cum pot sa gasesc acest copilas, cum procedez? multumesc
si eu am o minune de baiatel de 2 ani jumate. daca l-as fi nascut nu stiu daca as fi simtit la fel. Il iubesc cu toata fiinta mea. e minunea mea. e tot ce e mai frumos pe lumea asta. cand ma striga mami simt ca mi se umple sufletul. si dragostea asta creste din ce in ce mai mult zi de zi. astept fiecare zi cu nerabdare sa vad ce mai stie sa faca puiul meu. cred ca la un momentat trebuie sa ne oprim. daca dzeu nu vrea sa ne dea copilul natural inseamna ca are alte planuri cu noi. copilul meu e el. a avut alte planuri dumnezeu. acum ma bucur ca nu am facut un copil pt ca probabil nu l-as mai fi avut pe el. stiu cum a ajuns la mine dar eu simt ca e rupt din sufletul meu. sunt fericita pt ca exista in viata mea.
nimic in viata asta pamanteasca nu are valoare si importanta ca si existenta unui copil mult asteptat si dorit !!!
si eu sunt o mamica fericita dupa 6 ani de la casatorie dupa multe sarcini pierdute am hotarat doar eu si sotul meu fara parerea parintilor nostri sa infiem o fetita asa am si facut nu va mai spun demersurile prin care am trecut foarte greu in 96 a avut loc adoptia la 9 10 anisori i am povestit cum a ajuns in casa noastra pt ca mai tarziu au inceput zvonurile ca este infiata si prntesa noastra le a raspuns copiilor rautaciosi sa faca si printii vostri ce a facut parintii mei sa vedem sunt an stare si multe altele deci va rog sa le spuneti copiilor vostri despre adoptie sa nu aiba soc mai tarziu noi suntem fericiti ca o avem pe catalina este sufletul nostru si ne iubeste nu ne a antrebat nicio data despre mama naturala mai are putin si inplineste 17 ani avem si un prieten discutati deschis cu fetele voastre si sa fiti prietene noi asa suntem si l facem gelos pe tati am vrut la 8 anisori sa mai luam un baetel dar a intervenit ceva la acel moment si acm ne pare rau decit sa cresc caini si pisici mai bine un copil nu i lasati ai nimanui ca ei nu au nici o vina ca se nasc si sunt parasiti an maternitati noi suntem super fericiti ca ne a ales pe noi si de curand am avut o discutie cu fetta mea si mi a spus ca poate sa faca 10 copii si ea va creste o fetita va pup ca eu am foarte mult de scris si de povestit cred ca as scrie o carte despre povestea fam mele adoptati copii cat de multi nu va mai spun ca atunci cand zice mama sau tata prima data este super frumos va rog sa ma scuzati de greseli nu am pus virgula si punct .
eu sunt mamica unei scumpete de fetite de 4 anisori si din pacate nu-i mai pot oferi ce isi doreste,un fratior,si eu imi doresc din tot sufletul sa mai fiu inca odata mama chiar daca nu il nasc eu,vreu sa infiez un copil,un bebe mic dar nu stiu cum si de unde sa incep.eu cred ca a fi mama este sa daruiesti tot ce ai mai bun in suflet copilului tau si nu neaparat sa aveti acelas sange,sa te bucuri cu el, sa-l iubesti.cred ca imi doresc prea mult,nu?daca poate cineva sa ma ajute,sa ma indrume scrieti-mi pe mihaelaion16@yahoo.com.Va multumesc
Avem si noi o minunatie de fetita de trei ani si doua luni.Ne topim cand o auzim seara ,,noapte buna parintii mei
Buna - referitor la intrebare cred ca este vorba de dragostea ce se gaseste in sufletul neimplinit al unei mame ce doreste cu disperare sa aiba odorul ei pe care sa-l ingrijeasca si sa- stranga la piept de cate ori au fiecare dintre ei nevoie . Ma numar insa printre femeile norocoase care au avut prilejul sa simta cum creste
depinde de fiecare,eu imi pun speranta in adoptie pentru ca (asa cred eu)fiecare femeie isi doreste sa auda cuvintul
(ptr.SILVY24).BUNA,AM 35 DE ANI,ACUM 7 ANI AM ADOPTAT O FETITA DE 6 SAPTAMINI TARE DULCE(si atunci si acum).POVESTEA ESTE CA TIMPUL TRECEA SI BEBE NU VENEA,ASA CA DUPA VRE-O 3 ANI DE LA CASATORIE NE-AM DECIS SA INCEPEM TRATAMENTUL PTR A RAMINE INSARCINATA.DUPA LUNGI ANALIZE SI TRATAMENTE ATIT EU CIT SI SOTUL NI SA SPUS CA SANSELE SINT SUTA LA SUTA SA RAMIN DAR TIMPUL TRECEA SI TRECEA.......SI INTR-O ZI DE TOAMNA A ANULUI 2002 CASA RASUNA DE PLINSETUL ACELA FRUMOS DE COPIL MIC.TOTUL A FOST RAPID,PARCA DINTR-O DATA AM RENUNTAT LA TRATAMENT,AM FOST PLECATI IN CONCEDIU SI CIND AM VENIT AM AVUT O DISCUTIE FRUMOASA CU O MATUSA DESPRE COPII PRINTRE CARE SI IDEEA CA ADOPTIA ESTE CEVA MARET.PARCA DE LA SINE AM FOST INDREPTATI CATRE ACEL COPIL CARE CRED CA NE ASTEPTA....SI SINTEM CEI MAI FERICITI.ANUL ACESTA FETITA NOASTRA IUBITA MERGE LA CLASA 1,SI POT SA ITI SPUN CA SIMT CA E RUPTA DIN SUFLETUL MEU SI II MULTUMESC LUI DUMNEZEU SI IL ROG SA NE TINA SANATOSI PE TOTI SA NE BUCURAM UNII DE ALTI.
Buna fetelor!!!m-a impresionat foarte mult ce am citit si demult ma macina gindul acesta de adoptie si parca sunt ferma,dar parca totusi las timpul sa treaca...m-a impresionat mult fraza ,,vrei sa fii insarcinata sau vrei sa fii mama???
Am si eu o fetita infiata, care are aproape 9 ani.Nici macar nu-i cunosc parintii, a fost nascuta undeva intr-o locuinta particulara, nu la maternitate. Am cunoscut-o cand avea 10 zile, dar nu avea nici nume, nici acte.Am stiut ca va fi a noastra din prima clipa, cand s-a uitat la noi. Am crescut-o foarte usor, fiind un copil pracctic fara probleme medicale si foarte mancacioasa de mica.Desi a mers la scoala la 6 ani (nu a mai vrut la
Scrie un comentariu