Andrei, sufletelul nostru curat! | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 5 comentarii

  1. cami
    camitrimis la 8/12/2011

    Nana sa va de-a Dumnezeu sanatatea pt care va rugati atat! noi ne vom ruga de acum inainte alaturi de voi! Dumnezeu e mare si bun! sa ai nadejde ca totul va fi bine!

    Raspunde la acest comentariu
  2. teleman daniela
    teleman danielatrimis la 22/4/2010

    ceea ce m-a facut sa-ti scriu este faptul ca in primul rand suntem nascute in aceeiasi zi si apoi ca si copilul meu de la 6 luni insa facea spame musculare.nu stiu ce fel se spasme facea andrei dar bianca se incorda toata,ridica picioarele la 45de grade drepte si intinse bine,punea manutele pe burtica,se facea rosie si transpira f.tare.dupa 2 luni ne-am dus la medicul de familie si i-am povestit.ea spunea ca s-ar putea sa fie sindromul west dar nu e sigura si sa ne ducem sa facem o serie de analize.i-am facut toate analizele posibile si ieseau toate perfect insa ea continua sa faca acele crize.ne internase la sectia dezinterie pe ca profesorul de acolo era si neurolog.ne-am internat luni,marti dimin ne-au facut analizele,au iesit perfect si urma ca miecuri dimineata sa plecam acasa.dar.......cand a venit marti seara vizita bianca mea a inceput sa faca acele crize care i-au pus pe medici pe ganduri.nu-si explicau cum de analizele sunt asa si totusi ea.......se intrebau intre ei daca sa inceapa tratamentul sau nu si a spus ca mai asteptam pana a doua zi.in acea seara bianca a inceput sa vomite,sa faca diaree si febra.au hotarat sa o puna in perfuzie pt 24ore.la inceput nu am fost de acord insa mi se spunea ca asa e cel mai bine.am acceptat.mi-au smuls-o din brate p.a-i pune cateterele si niste placute din lemn pt a sta linistita si sa nu se miste si legata de pat.imi amintesc ca mi-au spus sa nu-i dau apa mai mult de 90 g in 12 ore.asa am facut dimpotriva i-am dat numai 60 g si asta pt ai da smecta.a doua zi insa era toata umflata,nu putea deschide ochisorii de umflate ce erau pleoapele,manutele si piciorusele erau pernute.cand au vazut-o au spus imediat ca e vina mea ca i-am dsat prea multa apa.eu m-am enervat si le-am spus cum crede-ti ca-i pot face asta copilului meu cand mi-au spus sa nu le dau mai mult de 90g ca se va umfla.la fine au ajuns la concluzia ca i-au pus concentratia de glucoza prea mare......in fine...de seara am inceput tratamentl cu depakin dar si ceva pt protejarea ficatului ca acel depakin ii afecteaza ficatul.in acea seara am crezut ca inebunesc.bianca era f.agitata dar imi spuneau ca e ceva normal pana ce depakin isi face efectul la creier si o sa mai dureze asa.joi au mai tinut-o sub observatie din nou analize,ecografii.rmn si multe altele.speram ca vineri ma lasa acasa dar nu a fost asa.de aceea am semnat pe responsabilitatea mea ca plecam acasa si am plecat cu viteza luminii de acolo.nu-ti pot spune ce mi-au scris pe biletul de iesire din spital!!eu nu l-am citit imediat ca nu vedeam iesirea insa dupa aia m-am crucit.daca il citea cineva care nu ma cunostea spunea ca sunt o mama denaturata.ne-am dus luna viit la control dar nu acolo de data asta proprio la sectiunea de neurologie unde am dat peste alta doctorita care astepta doar

    Raspunde la acest comentariu
  3. cristina_edi
    cristina_editrimis la 26/1/2012

    numai o mama adevarata reuseste sa treaca peste toate greutatile si sa se inarmeze cu rabdare si speranta.ai avut multe de suferit...imi pare rau pt cele intamplate.ii doresc din tot sufletul multa, multa sanatate lui andrei iar tie si sotului tau multa putere in continuare.sa dea dumnezeu sa nu mai fie nevoie de doctori,spitale,medicamente si andrei sa fie bine si voinicut.salutari pt voi si un pupicel pt cel mic.

    Raspunde la acest comentariu
  4. Monica
    Monicatrimis la 15/2/2009

    Cata dreptate ai in tot ce spui, asa e, nu stim sa apreciem sanatatea. Ma bucur din suflet ca acum totul este bine si asa sa fie si de aici inainte. Eu imi doresc un bebe, dar sunt foarte fricoasa, de ce anume, nici eu macar nu as putea spune, de nastere, de durere...cine stie. Acum cred ca nu noi suntem cele mai importante, ci minunile care cresc in noi atatea luni de zile si tot ce se intampla dupa nastere. Ma bucur ca am citit povestea ta, cred ca m-a maturizat putin, nu, mai mult chiar, iti multumesc. Sa va de-a Dumnezeu tot binele din lume.

    Raspunde la acest comentariu
  5. stefania
    stefaniatrimis la 13/2/2009

    Doamne cat a-ti indurat,nici nu pot sa-mi imaginez cat de greu v-a fost.Sincer imi pare rau pt durerea din sufletul vostru.Sunte-ti niste oameni curajosi si norocosi ca-l aveti pe Andrei,sufletelul vostru curat.D-zeu sa va ajute sa fi-ti sanatosi si cu liniste in suflet.Pupici pt dragul de Andrei,un baietel puternic.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Subiecte tratate:
Tema: