Vârsta părinților la concepție și autismul copilului: legături, riscuri și răspunsuri la intrebări complicate | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 2 comentarii

  1. Nora State
    Nora Statetrimis la 11/2/2015

    foarte bine

    Raspunde la acest comentariu
  2. Cami
    Camitrimis la 11/8/2010

    Inca un alt studiu pe piata care vine sa atraga atentia asupra unei legaturi intre varsta parintelui (de data aceasta a mamei) si o afectiune teribila, aceea a autismului. Deci acum cateva luni, poate un an, era tatal de vina, acum este mama... Autismul este o boala grava, asa cum mentioneaza acest articol, iar diagnosticarea ei s-a prelevat enorm in ultimii ani... De ce? Poate pentru ca unii parinti, tutori sau educatori au fost mai atenti la simptomele ei? Dar poate ca si, din anumite motive, aceasta boala a atacat mai multe persoane... Copilul meu, de pilda, nascut cand eu aveam 34 de ani iar sotul 42, a fost diagnosticat cu o forma de autism... Pe de alta parte, copilasul unui var de-al meu exhibita la 2 ani aproximativ aceleasi simptome: inabilitate de a se exprima prin cuvinte, frustrare in comunicare, lipsa de atasament fata de parinti, incapacitatea de a forma prieteni fara a fi ajutati, fixatii fata de anumite obiecte (precum rotile unei masinute, sau ale unei biciclete, sau clanta unei usi)... Vreau sa mentionez ca varsta mamei acestiu copil la nastere a fost de 18 ani iar a tatalui de 27 de ani... Cred ca relatia e mult mai adanca decat in declaratia din acest articol ca varsta unui parinte e corelata cu autismul. Eu suspectez, ca o cauza a autismului, anumite vaccinuri, si o anume doza care contine mercur, poate fi prea puternica pentru anumite firi supra-sensibile la aceasta substanta... Deasemenea, si mai convinsa sunt ca exista un factor genetic, care e mai important in declansarea autismului decat orice... Caci ce este autismul decat o boala neurologica. E de ajuns sa privesti in jur, la familia ta, pentru a observa ici colo mici (sau mai mari) din trasaturile vizate deci, la cate un unchi, o matusa, sau chiar un verisor, observatie care nu poate decat sa te puna pe ganduri: oare e sau nu e autism? Cel mai important insa, dincolo de cautarea cauzei, este procesul de diagnosticare, care trebuie sa aduca cu sine procesul de tratare, caci indiferent cat de grava poate parea situatia unui copil, a unei persoane cu aceasta afectiune, ea se poate trata. Pentru asta e necesar sa ne educam, sa avem rabdare, si cel mai mult, dragoste si iubire pentru fiinta afectata...

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:
Tema: