C�nd vine al doilea copil: despre emotie, gelozie și frustrari si cum le gestionam - sfatul psihologului | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 4 comentarii

  1. Loredana
    Loredanatrimis la 19/5/2016

    �ncă de c�nd aveam 3 luni de sarcina i-am explicat baietelului meu ca vom avea alt bebe in casa. Peste timp i-am explicat ca va avea o surioara , de care trebuie sa aibă grija, care are nevoie de atenție si multa multa iubire... seara imi m�ng�ia burta si simțind miscările ma �ntreba daca surioara lui se joacă in burtica ... cea mai repetată �ntrebare era : dar o sa se joace fotbal cu mine? Răspunsul meu era mereu : daCand am nascut si a venit cu tati sa vadă noul membru al familiei , era �nc�ntat... si după ce a vazut-o , ma intreaba... mamiiiii cand pot sa ma joc fotbal cu surioara? Nu va imaginați privirea si dezamăgirea lui cand i-am explicat ca trebuie sa treaca mult timp pana se pot juca fotbal, insa era incantat sa iesim la plimbare , sa �mpingă caruciorul ... si in ziua de azi , c�nd vine cineva in vizita băiatul are mereu grija sa amintească ca el e fratele mai mare şi "munca " lui este sa aibă grija de surioara lui, deci noi nu am avut scene de gelozie �ntre ei. .. ( Emanuel 5 ani , Natalia 2 ani)

    Raspunde la acest comentariu
  2. Luiza
    Luizatrimis la 25/7/2010

    Am doua fete,cea mare are 2ani si 9luni(Larisa) iar cea mica abia a venit pe lume acum o saptamana(Daria).Ca multe alte mamici ma confrunt si eu cu problema geloziei celei mari fata de cea mica si nu stiu cum sa procedez ca Larisa sa nu aibe impresia ca pe ea nu o iubesc la fel de mult ca pe sora ei.Ce ma sfatuiti sa fac?Este adevarat ca uneori imi pierd rabdarea si o cam cert pe cea mare desi stiu ca nu fac bine.va rog dati-mi un sfat.Multumesc!

    Raspunde la acest comentariu
  3. adriar121205
    adriar121205trimis la 1/3/2008

    sunt de parere ca primul copil trebuie invatat din timp cu prezenta fratiorului,surioarei

    Raspunde la acest comentariu
  4. Monica
    Monicatrimis la 18/2/2003

    Am trei copii, doi baieti si o fetita. Radu - baiatul cel mare care are 4 ani si 7 luni a fost primul nepot al bunicilor si toata lumea s-a ocupat de el. Eu am stat acasa aproape noua luni, l-am alaptat, apoi am inceput sa merg la servici dar nu in fiecare zi. Il vedeam zilnic si petreceam mult timp impreuna. De bebelus a fost foarte posesiv si dorea toata atentia celor din jur. Cand a mai crescut, a devenit si foarte strengar si agitat si supravegherea lui cerea foarte multa rabdare si atentie. Nu de putine ori era certat. In acelasi timp ii faceam si toate poftele. Cand a venit pe lume cel de-al 2-lea copil - o fetita Iulia, l-am pregatit din timp, de cand eram insarcinata in luna a 3-a Din prima zi de cand am ajuns acasa cu noul bebelus, nu contenea sa strige "uita-te la mine" si facea tot felul de prostioare care sa ne atraga privirile. Au fost de vina si musafirii care se repezeau la fetita spunandu-i cat de draguta si frumoasa este si lui nu-i mai dadeau atentie ca inainte. Persoane care inainte ii spuneau lui cat de frumos este, acum se repezeau cu laude la cea mica. Cand fetita a mai crescut, Radu era foarte zgomotos in preajma ei si cauta mereu sa ii atraga atentia prin strigate si pocnete. Biata de ea tresarea intr-una si nu ne puteam abtine sa nu il certam si sa-i spunem sa nu o mai sperie. In acelasi timp o si pupa si o "apara" de alti copii. In acelasi timp il asiguram de iubirea noastra si incercam sa petrecem mult timp cu el. Se pare ca timpul care vroia el sa il petreaca cu noi nu ii ajunge niciodata. De cand s-a nascut fetita face pipi mereu pe el, din cauza asta si raceste foarte des. Curios este ca face numai ziua si nu noaptea. Noaptea se scoala si ma cheama sa il ajut sa faca pipi chiar si de cate 2-3 ori. El bea inca lapte din biberon pentru ca mi-a fost frica sa ii interzic biberonul. Asa ca seara bea cam 150 - 250 ml lapte, dar tot se scoala pentru pipi. La gradinita a inceput sa mearga cu putin timp inainte sa se nasca Iulia. Gradinita avea program 4 ore. La inceput a plans. Plangea si dupa ce il luam de la gradinita si ajungeam acasa. Chiar facea adevarate crize si nu vroia sa intre in casa. Cand Iulia a implinit 4 luni, Radu a mers la o gradinita particulara cu program de 8 ore. Ii place dar de multe ori bazaie dimineata ca nu vrea sa fie culcat la gradinita. Acasa nu doarme niciodata dupa amiaza pentru ca nimeni nu are nervi sa stea cu el 2-3 ore in pat, ca sa il culce. Chiar daca il culcam cu chiu si vai, doarme cate 4-5 ore si apoi se trezeste prea tarziu, seara. Protesteaza pentru orice, nu vrea sa manance, nu vrea sa se imbrace, nu vrea sa iasa, nu vrea sa intre, nu vrea nimic sau vrea ce nu se poate. Cred ca programul strict de masa si de somn de la gradinita ii face bine. Copiii de la gradinita au fost evaluati de catre un psiholog. Radu are o inteligenta peste medie dar din desenele lui reiese ca are o mare neliniste si e foarte incordat. Acum a venit si cel de-al doilea baietel - Tudor si Radu il adora. L-am pregatit din timp si acum. Radu i-a promis lui Mos Craciun ca nu mai face pipi pe el si intr-adevar nu a mai facut decat accidental, cand s-a luat cu joaca. Tot timpul spune ca il iubeste pe cel mic si e foarte afectuos. Eu il alaptez pe Tudor si noaptea, cam de 2 ori. Cand ma aude ca merg la Tudor, se scoala si bazaie ca vrea sa doarma cu mine in patul lui. Sotul meu se trezeste si el si il linisteste pana vin eu. Pe la ora 3 noaptea casa noastra este in plina forfota. Noroc ca ceilalti doi sunt foarte cuminti. Desi e pe jumatate adormit, de multe ori da din picioare si din maini daca vreau sa il linistesc. Ne spune de multe ori ca pe Tudor il iubeste si pe Iulia nu o iubeste. Sa il las sa spuna asa sau sa il opresc? Prima oara cand a spus asta, am plans. Am un sentiment de mare vinovatie pentru ca nu pot sa ii ofer tot ce are nevoie in plan spiritual si stiu ca am facut si multe greseli. In principiu doresc sa aflu ce alte greseli facem, poate greseli de care nu ne dam seama si cum se pot corecta. De la un timp imi spune si mie ca ma iubeste, asa cand nici nu ma astept sau la culcare sau chiar si dupa ce ma enerveaza bine cu ale lui. Oare o sa-si revina cand va fi mai mare? Sau o sa fie din ce in ce mai rau? Cum il putem ajuta? Stiu ca nu puteti sa imi dati o solutie imediata si miraculoasa pentru aceasta problema, dar as dori sa stiu unde pot gasi materiale de citit si daca este nevoie de un consult profesionist. Cat este de grava problema? Multumesc

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:
Tema: