Amintirile unui copil pe care nu l-a vrut tatal său - confesiuni dureroase 😔 | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 7 comentarii

  1. Georgiana
    Georgianatrimis la 10/11/2017

    Doamne!pl�ng cu lacrimi de crocodil!!! Ce om!!! Ce suflet!!! ...vad undeva un comentariu a doamnei Irina!!! Doamna Irina sper sa treceti printre o experiență de acest gen și apoi va asteptam cu astfel de comentarii tot aici,oameni inconștienți și fără suflet! Dacă nu ar exista aceștia ce rai ar fi pe păm�nt și numai bine insa exista și oameni cu suflet rău și otrăviți !!!

    Raspunde la acest comentariu
  2. Melinda
    Melindatrimis la 18/4/2016

    Doamne cat am putut pl�nge la povestea ta 😢...Asta pentru ca �mi imaginez fetița c�nd va creste mare oare cum va reacționa si ce ii voi spune? Dar sa va spun in mare si povestea mea! Am 25 ani,la 19 ani am cunoscut un bărbat printr-o "prietena "...Ma mințit �ncă din prima clipa �n legătură cu varsta,mi-a spus ca are 27 ani,dar nici nu ii dădeam mai mult,in schimb avea 34ani!A fost o poveste de iubire,ma facea sa plang de fericire,avea ceva ce ma facea sa cred ca el e barbatul sortit mine,imi arata ca ma iubeste in fiecare clipa.Bine inteles ca eu ma obisnuisem sa fiu rasfatata mereu si daca un pic nu imi dădea atentie imediată supăram si ii spuneam ca eu ma despart de el pentru ca el sa schimbat si nu mai e cum era (bine inteles ca nu stăteam o zi despărțiți ca nu rezistam nici unu) pana intr-o zi c�nd bineinteles iar ne-am certat putin si am plecat,el stia ca eu nu il sun niciodată pentru ca sunt orgolioasaEe de data asta nu a fost asa si l-am sunat sa vina dupa mine sa ma duca acasa ca era ft frig afara in luna Decembrie.Dar ce sa intamplat?In timp ce suna telefonul era un ton mai ciudat...de fapt făcuse deviere de apel pe fix pt ca nu avea semnal.El avea de fapt mai are si acum o firma si intr-un sat avea muncitorii unde mergea aproape zilnic sa ii pună la munca,niciodata nu i-am spus ca vreau sa merg si eu acolo pt ca nu stătea mai mult de 3-4 ore.Deci sa revin la apel,cum spuneam a facut deviere si �mi răspunde la telefon o fetiță �ntreb de Bogdan si ma intreaba cine sunt,la care ii spun ca sunt prietena lui si ca vreau sa vorbesc cu el.Mi-l da la telefon la care i-am inchis telefonu ca nu ma asteptam sa fi plecat asa repede din oras dupa ce ne certasem.Ma suna un număr de fix la care se aude o voce de femeie,ma intreaba cine sunt si bine inteles ca o �ntreb dar cine esti tu ca tu m-ați sunat.�mi spune ca e soția lui Bogdan si daca stiu ca au 3 copii �mpreună...in momentul ăla am crezut ca �mi pica cerul in cap.Nu am mai vrut sa aud de el din momentul ăla,el ma tot cautat ca ma iubeste si ca pe ea nu o iubeste ma tot lua cu buna ,c�nd a vazut ca nu si nu mai vreau a inceput cu amenințări, ma urmărea cu foarfeca dupa el sa �mi taie parul din cap 😂 am intrat in depresii am �ncercat sa ma sinucid din cauza amenințărilor lui.Dupa ce am ajuns la spital 3 zile la terapie intensivă ma lăsat in pace.2ani nu am mai stiut nimic de el,2ani am suferit dupa iubirea mea si am tanjit dupa fiecare z�mbet care mi-l aducea pe buze.Dupa 2 ani ma căutat iar ca el a suferit mult si ca a ajuns si pe la spitale �n germania si ca era sa paralizeze si multe prostii si minciuni pe care le-am crezut,Mi-a spus ca el nu mai e cu mama fetelor si ca nu au fost niciodată căsătoriți, ca el o sa isi asume responsabilitatile fata de copii sa nu le lipsească nimic dar nu vrea sa mai trăiască fara mine.Bine inteles ca nu am rezistat si ne-am �mpăcat!Era iubirea vieții mele...dar Dumnezeu mi-a dat-o �napoi...La 24 ani am rămas �nsărcinată cu el,brusc a inceput sa isi schimbe comportamentul si sa fie tot timpul plecat din țară,c�nd i-am spus ca eu am nevoie de el langa mine mi-a răspuns "TU NU TI-AI DAT SEAMA CE TI-AI LUAT? " In momentul ăla m-am despărțit de el,avea 3 luni de sarcina.Mai departe va voi povestii mai tarziu 😘

    Raspunde la acest comentariu
  3. maria
    mariatrimis la 26/10/2014

    Tatal copilului meu nu a trecut sa-si vada copilul de 4 ani. A plecat cu o "buna prietena de familie " de acasa, am divortat dupa 10 ani de casnicie si in acest moment sunt 4 ani de cand nu a mai trecut sa-l vada pe S, fiul nostru.are un alt copil acum, in varsta de 2 ani jumatate, pe care-l iubeste ca pe ochii din cap. De fiul lui a uitat...nu si si fiul lui de el. Ma doare...si nu inteleg de ce nu vrea sa il vada...

    Raspunde la acest comentariu
  4. irina
    irinatrimis la 21/5/2014

    Trista poveste, dar ....DAR! Un barbat tanar, un pustan de 25 de ani care zice ca nu vrea copil...tarat prin tribunal cu alea alea.... de ce ar fi trebuit sa iubeasca neconditionat un copil pe care nu l-a vrut? sincer - omului i s-a bagat pe gat paternitatea. Tu singura zici ca daca era legal avortul mama ta nu te-ar fi tinut. Atunci? .... Doar a fost uniune consensuala,da? n-a violat-o. De ce era obligat sa fie tatal tau/ El a vrut o aventura. Mama ta trebuia sa se gandeasca de doua ori inainte sa ''treaca la fapte'''. Asa erau vremurile, nu erau contraceptive, riscai pe barba ta. Eu sunt femeie, dar daca as fi barbat si mi s-ar intampla mie asa ceva nu as putea recunoaste si iubi un copil pe care nu l-am vrut! Sa pui pe cineva in fata faptului implinit - o manevra de kkt. Iar daca femeia decide sa passtreze copilul , treaba ei ce face! dar sa nu se bata cu pumnii in piept ca vai, ce tata denaturatat, nu vrea copilul:((

    Raspunde la acest comentariu
  5. alina
    alinatrimis la 4/5/2011

    M-ai impresionat f mult cu povestea ta. In situatia mamei tale sunt si eu acum. Diferenta e ca

    Raspunde la acest comentariu
  6. livia
    liviatrimis la 25/4/2011

    Am ramas inmarmurita de povestea ta. Nu-mi pot explica cum de uni parinti pot fii asa. Eu as face orice pt copiii mei. Dumnezeu te-a rasplatit cu familie dupa sufletul tau.

    Raspunde la acest comentariu
  7. e.b.
    e.b.trimis la 11/4/2011

    m-ai dus cu 30 de ani inapoi. o poveste asemanatoare in unele privinte si la fel de dureroasa am trait si eu. si tot un cristian a fost responsabil. si la fel ca si tine am amintirile aproape imposibil de vii si .... nu-mi explic durerea. nici noptile cand adormeam plangand copil fiind si nici ochii in lacrimi de acum. acum am un copil minunat si il astept pe al doilea si un sot ... apoape perfect :) si totusi exista durerea, acel gol imens, acea nevoie de ceva, de el ... si desi am o viata extraordinara, a sadit in mine teama, suspiciunea, neincrederea pe care, evient, incerc sa le controlez si am un sot care zilnic imi demonstreaza contrariul, cu toate astea imi afecteaza relatia. macar de-ar invata altii din durerea celor ca noi. am auzit de atatea ori spunandu-se

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:
Tema: