Starea depresivă postpartum - de ce trebuie tratată cu seriozitate de ambii părinți | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 21 comentarii

  1. dobre iuliana
    dobre iulianatrimis la 22/1/2014

    dragilor fiecare persoana e cu taria sa de caracter acum 8 ani am pierdut o sarcina la 8 luni din vina unor incompetenti am avut stari grele dar stind caci acasa ma astepta un copil de numai 1 si un 9 luni mam intarit singura si cam intr o luna mam pus pe picioare cu o forta mare pt bebeluca mea caci astfel zacem pe la vreun spital de bolii ale capului capu sus cu credinta veti invinge orice greutate

    Raspunde la acest comentariu
  2. gabiB
    gabiBtrimis la 2/4/2013

    Acum 4 ani am suferit o depresie, cel putin asa credeam eu. Am divortat si am avut senzatia ca toata lumea mi s-a clatinat si urmeaza sa se destrame. Parca mergeam din rau in mai rau in fiecare zi. Am tinut-o asa pana acum un an cand la recomandarea unei prietene am fost la o serie de sedinte de coaching cu Anne de la Centrul Armonia (prietena mea saraca imi tot spunea de luni de zile…) In timpul sedintelor, ce pot sa spun M_AM DESCOPERIT. Am reinvatat cine sunt, ce sunt si cat de frumoasa sunt, am invatat cum sa fac fata diverselor situatii si cum sa ma privesc. Evident ca nu era depresie in adevaratul sens al cuvantului, ci doar uitasem cine sunt. Sunt mandra de mine pentru pasul facut. De multe ori depresia o confundam cu gandirea negativa, o imagine despre noi dezastruoasa, etc...

    Raspunde la acest comentariu
  3. Nastasia Ilisiu
    Nastasia Ilisiutrimis la 29/1/2013

    Eu am nascut 2 copii si nu am avut nici-o clipa stari deprimante.Fiti pregatite atunci cand v-ati hotarat sa aduceti pe lume un bebelus.

    Raspunde la acest comentariu
  4. Ana
    Anatrimis la 29/8/2012

    Acest mesaj este pentru Diana. Eu am un baietel de 2luni si am avut acele stari de depresie postpartum vreo 2-3 saptamani. Am reusit sa trec peste ele cu ajutorul celor apropiati si al propriei mele vointe, dar mi-a fost foarte greu. Tu esti in primul rand cea care te poate scoate din aceste stari dar daca au trecut 9luni deja si nu ai reusit atunci cel mai bine ar fi sa apelezi la ajutorul medicului. Aceste stari se inrautatesc tot mai rau daca nu reusesti sa scapi de depresie. Poti sa incerci autosugestia, care da rezultate in timp, trebuie sa gasesti aspectele pozitive care sunt in viata ta si sa ti le repeti in continu, sa iti spui singura ca totul va fi bine pana cand vei ajunge sa crezi acest lucru. Eu asta am facut si a dat rezultat. Daca te vei interesa vei vedea ca e o metoda recomandata chiar si de medici. Dar cum am mai spus in cazul tau cred ca ar fi bine sa vorbesti cu un medic. Daca esti o persoana religioasa e foarte important sa te rogi. Pe mine Dumnezeu m-a ajutat sa trec peste si sper sa te ajute si pe tine.

    Raspunde la acest comentariu
  5. Iulia
    Iuliatrimis la 1/3/2012

    Va multumesc celor ce au scris aces articol..... Voi deveni s i eu mamica in 3 luni si sper sa fie totul bine..... Cel putin acum stiu la ce sa ma astept.... Cezariana e singura mea rezolvare in a da nastere baietetului meu..... Multumesc de informatie si sper atat mie cat si celorlalte viitoare mamici ca totul sa meraga bine atat in timpul sarcinii cat si dupa nastere.....

    Raspunde la acest comentariu
  6. mada
    madatrimis la 11/10/2011

    Am citit articolul si pot spune ca m/a lamurit in multe privinte.Sunt mamica unei fetite de 7 ani si viitoare mamica insarcinata in 9 saptamani.Suntem foarte fericiti.Pot spune ca am simtit si eu aceasta durere psihica acum 7 ani ,impotriva faptului ca am avut sprijin si am in continuare din partea sotului .Tocmai de aceea am cautat sa ma lamureasaca cineva ce s/a intamplat cu mine in acea perioada ,scurta de altfel.Va multumesc pentru informatii si pot sa spun ca voi fi pregatita pentru ce va urma.

    Raspunde la acest comentariu
  7. Ioana
    Ioanatrimis la 13/9/2011

    Si eu trec printr-o stare de depresie postpartum! Am un baietel minunat de 8 luni un tatic de milioane si o familie deosebita(parinti si socrii) toata lumea ne iubeste, ne ajuta si cu toate astea am o neliniste si ofrica imensa, ganduri morbide! Nu e usor si va scriu in speranta ca ajut si eu pe cineva si ofer un sentiment de liniste pentru o alta mamica asa cum am simtit si eu cand am citit aceste mesaje!

    Raspunde la acest comentariu
  8. Andreea
    Andreeatrimis la 14/2/2012

    Eu sunt in a 33-a saptamana de sarcina, si sper din tot sufletul sa nu fac nici o depresie... stiu ca nu e o regula generala dar.... am si eu problemele mele, darrr se zice ca bebelusii aduc noroc :)

    Raspunde la acest comentariu
  9. fyfy
    fyfytrimis la 22/7/2010

    Super articolul!

    Raspunde la acest comentariu
  10. mihaela luca
    mihaela lucatrimis la 27/5/2010

    am trecut si eu prin starea asta.Am nascut la 36 sapt un baietel frumusel.in ziua cand am nascut m-am trezit parasita de tatal copilului meu.Am plans zile in sir, copilul facuse icter, parintii sunt batarani,iar surorile mele sunt plecate afara.Nu aveam pe nimeni.Nu aveam pe cine sa contez.Din pacate doamnelor va impartasesc suferinta si puteti conta pe mine.Norocul meu este ca sunt o fire puternica, si cred ca am depasit momentul, ma simt in stare sa-mi cresc copilul si sa-i acord o educatie.cand ma gandesc ca trec si alte femei prin strea de depresie prin care am trecut eu, imi vine sa plang.Pot spune ca ma-am autovindecat si am fost ajutata de bebelusul meu.

    Raspunde la acest comentariu
  11. anca
    ancatrimis la 26/1/2012

    eu mai am 3 luni si nasc.si stiu sigur ca o sa sufar de depresie, deoarece sotul meu este plecat, si nu vor fi niste clipe usoare.dar pot sa intreb si eu pe cineva, exista si depresie inainte de nastere?am ceva probleme cu socrii si ei nu prea ma inteleg, si din pacate stau cu ei, as pleca la parinti, dar sotul fiind plecat, mi-e teama sa nu se creeze alte chestii.sunt trista intr-una, plang foarte mult, si ma gandesc mereu ce bine era daca era si sotul meu cu mine, macar cand nasc daca nu in timpul sarcinii.plus de asta mai e si soacra-mea suparata pe mine, si eu pe ea.sunt intr-o situatie foarte delicata, si nu stiu cum sa o rezolv.cu ei nu pot discuta pentru ca ma trateaza cu hai sictir.ce sa fac?nu imi revin, as urla, asa o stare am...va rog daca se poate sa imi raspunda cineva...

    Raspunde la acest comentariu
  12. diana
    dianatrimis la 23/1/2012

    Va rog cele care ati trecut prin asa ceva.....cum ati scapat....cand trece? Baietelul meu are 9 luni si eu tot deprimata sunt si am ganduri ingrozitoare ptr cateva secunde apoi imi revin....dar cat dureaza? pana cand?

    Raspunde la acest comentariu
  13. Carmen
    Carmentrimis la 3/2/2008

    Am trecut si eu printr-o stare grava de depresie postpartum. Cauzele erau multiple: lipsa de sprijin emotional si material al sotului -venea expre la orele 21:oo cu singura intrebare daca baiatul a mancat, parintii mei aveau serviciu, casa la curte cu lemne si erau indisponibili, nu aveam rude, prietenele si colegele mele de facultate plecasera la post eu fiind singura ramasa in Bucuresti. Eu avusesem o nastere cu mari probleme ce mi-au afectat ulterior intreaga viata. Aveam o locuinta mica si nesigura fara speranta de a primi casa sau a putea face rata desi perceptia tinerilor azi privind sprijinul statului pentru o locuinta e alta, total eronata. Eram intelectuali si

    Raspunde la acest comentariu
  14. Ovesea Oana
    Ovesea Oanatrimis la 4/8/2007

    E super articolul!

    Raspunde la acest comentariu
  15. gabriolla70
    gabriolla70trimis la 15/2/2006

    si eu sufar de depresie postpartum si sunt la a 2 a nastereeste ceva foarte urat si ma supar tare rau cand gandurile imi zboara aiurea pur si simplu zic ca sunt nebunasi incerc sa imi controlez toate gesturile ca nu cumva sa fac rau la cineva mai ales fetitei mele care are un an si doua luni si ma bucura enorm zambetul ei nevinovat

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Subiecte tratate:
Tema: