Unde e limita? Cred ca am atins-o! | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 9 comentarii

  1. Maria
    Mariatrimis la 18/12/2018

    Nu mai pot!!!, soțul meu este abuziv emoțional , nu mai rezist, nu trece o zi in care totul sa fie normal, nu mai pot, nu mai rezist eMa acuza pe mine din orice, eu sunt de vina, manipulează orice situație Nustiu ce a-și putea sa fac, cum da ies din situația asta in condițiile in care nu am un venit, nu mai am prietenii, nu am o munca sau o specializare, locuiesc in străinătate, in tara nu am o casa a mea am o anumită vârsta nustiu , parintii ma pot ajuta dar nu asa de mult au si ei o pensie mica si vorba aia eu sunt demult plecată nu a-și indrazni.

    Raspunde la acest comentariu
  2. mihaela
    mihaelatrimis la 16/2/2015

    Credeam ca sunt singura, am o fetita de 2 ani jumate si sunt insarcinata in 4 sapt(eu am vrut);niciodata nu m-am inteles bn cu sotul meu,cand se apuca de baut duce la amanet lucruri,salariul tot se evapora;problema e ca el nu are unde sa se duca, iar mie mi-e mila.dar simt ca nu mai pot;locuiesc cu ai mei,avem casa alaturi dar cred ca daca ne-am muta m-ar bate de m-ar rupe; cateodata simt ca nu mai pot,nuj nici ce sa fac cu sarcina, doresc enorm copilul, dar sa cresti 2 copii sg este f greu;am vazut cat de greu e sa-i cresti sg la surori;si totusi nu asta e motivul , motivul adevarat e ca el nu are unde sa se duca si ma suna, ma roaga ,ca nu mai face, ca nu a mancat, ca nu a dormit ,nu s-a spalat si tot asa;partea proasta e ca si mamica sufera odata cu mn;sunt derutata complet;surorile se uita la mine cu mila si se intreaba de ce accept toate astea

    Raspunde la acest comentariu
  3. eugenia
    eugeniatrimis la 7/2/2013

    Eu am o fetita de 1 an si 8 luni, sunt insarcinata in 7 saptamani. In momentul de fata am greturi foarte mari, nu pot manca, am racit destul de tare,acasa ma asteapta fetita si ea bolnavioara.Trebuie sa am grija de ea pentru ca tatal copiilor mei nu este decat o zi pe saptamana cu noi.Dimineata pleaca devreme,nu-l vad, iar seara vine tarziu pe la 22, sau daca vine devreme mananca si se culaca spunand ca e obosit.In fiecare saptamana isi vede baiatul din casatoria anterioara.Simt ca nu mai pot face fata...nu e langa noi sa ne ajute, sa ne sustina....Daca ii spun sa plece cum ma descurc eu gravida si cu un copil de 2 ani? Simt ca nu mai pot continua relatia cu el....dar am nevoie de ajutorul cuiva.Mama mea nu locuieste in acelasi oras cu mine

    Raspunde la acest comentariu
  4. cristina
    cristinatrimis la 14/6/2011

    si eu sunt in acceasi situatie.sotul meu,dupa un divort si o impacare (tot cu mine) a hotarat ca sa ma scoata afara cu un copil de 3 ani,dupa ce a lipsit nopti de acasa ,betii,batai si altele.partea proasta e ca eu sufar si simt ca mor,iar pe el nu-l intereseaza.

    Raspunde la acest comentariu
  5. rafaela_23
    rafaela_23trimis la 15/2/2012

    buna! pot sa spun ca si eu trec prin aceiasi situatie, ma simt sfasiata de durere fetelor, sunt casatorita de 3 ani,printre alte probleme peste care am reusit ssa trec cu sotul meu acuma nu mai fac fata. sa schimbat total,de aproae 2 luni sa schimbat exagerat,in toti acesti 3 anii niciodata nu a indraznit sa ma jigneasca insa acuma de 2 luni ma jigneste enorm, ne certam groaznic,oare are pe alta in viata lui, oare nu ma mai iubeste . avem un baietel de 2 ani o scumpete,am fost fericit pana acuma, cand el pur si simplu imi arunca in ochii toate nimicurile , simt ca nu mai pot, va rog jutati ma , va pup

    Raspunde la acest comentariu
  6. mihaela
    mihaela trimis la 13/12/2007

    nu stiu unde este limita am si eu o fetita superba de 6luni. miam iubit sotul dar lucrurile se transforma il iubersc si azi dar parca este altcineva si nu stiu cum sa mai ajung la noi e ca o singuratate in doi pe care o accept chiar si cand facem dragoste limita este acolo unde fetita mea incepe sa sufere si sa o afecteze comportamentul nostru iar fara el ea ar fi foarte trista la fel si fara mine nimeni in lumea asta nu ne poate inlocui atata timp cat e liniste sunt lucruri mai importante decat o splendoare in iarba limita o da scara de prioritati iar scara mea de prioritati si a multor altora e zambetul fetitei mele si pe locul 1000 eu si povestea mea de dragoste poate ca nu mai sunt lumanari declaratii de dragoste poate au ramas doar reprosurile dar fetita mea e fericita cand il vede si asta conteaza cel mai mult depinde ce pirzi si ce castici fara el asta e scara de prioritati asta iti da limita pana la care mergi cred eu

    Raspunde la acest comentariu
  7. theo
    theotrimis la 24/2/2011

    Pot spune ca am fost intr-o situatie similara.La numai 4 saptamani dupa ce l-am nascut pe baietelul meu sotul meu mi-a spus ca nu mai e fericit si vrea sa divortam. Dupa multe plansete si rugaminti a acceptat sa mai incercam. De fapt eu eram singura care incercam sa lipesc cioburile sparte. Am avut o viata ...relativ... normala insa erau multe semne care-mi spuneau ca are o relatie cu o colega de-a lui si pe care eu, de dragul copilului, refuzam sa le vad.Dupa 9 luni de chin si certuri neincetate si cu 20 kg mai putin am acceptat sa luam o pauza( pana atunci mi se parea o mare tampenie chestia asta). In acea perioada, de 2 luni, am realizat ca nu facea decat sa ma umileasca si sa-si bata joc de mine.Si am luat decizia sa ne despartim ramanand insa prieteni. Au urmat cateva luni de chin in care ma luptam cu dragostea si cu ura ce traiau laolata in mine.In seara dinnaintea ultimei infatisari la divort stateam langa baietelul meu care avea deja 1,6 luni, si din cand in cand oftam. Si-a lasat jucaria, a venit la mine si m-a strans tare la pieptul lui si m-a sarutat pe par. Atunci am stiut ca am langa mine un sufletel care ma va ajuta sa trec peste toate si ca pot merge linistita inainte. Divortul s-a pronuntat, au urmat mizeriile de dupa care s-au accentuat din momentul in care fostul sot a aflat ca am langa mine un barbat minunat care iubeste copilul cum putini tati naturali stiu sa o faca :)iar copilul este topit dupa el. Desi fostul sot are o relatie cu...colega de care pomeneam si nu este interesat de copil (il vede o data la 3-4 saptamani) nu inteleg de ce nu suporta sa ma vada pe mine si pe baietelul nostru fericiti. Acum tot ce-mi doresc este sa fiu lasata in pace sa pot sa traiesc povestea de dragoste in trei.

    Raspunde la acest comentariu
  8. elena
    elenatrimis la 12/1/2006

    Durererea sfasietoare care ma apasa imi spune ca am ajuns la capatul puterilor,dar viata mi-a demonstrat ca intotdeauna pot duce mai multe... Si eu sunt casatorita de aproape trei ani si am trait in umbra unei alte femei, femeie pe care sotul meu a adorat-o... am muncit peste masura sa facem o casa si ne-am dorit mult un copil. Situatia s-a rasturnat teribil cand am ramas insarcinata. Sotul meu s-a departat foarte mult, a inceput sa lipseasca de acasa, sa se ascunda de mine, sa minta ca merge la serviciu (si nu era asa) etc. Dupa fiecare revenire acasa ii gaseam intotdeauna fire de par blond (eu sunt satena) pe vesmintele lui, haine de-ale lui lipsa, apeluri anonime de la

    Raspunde la acest comentariu
  9. monica
    monicatrimis la 19/12/2005

    Draga mea, multi se dau experti si isi dau cu parerea, dar probabil numai tu stii ce e in sufletul tau. Cu toate acestea, poate simti nevoia sa auzi cazuri similare sau diferite pareri pentru a te decide intr-un fel sau altul. Nu pot decat sa iti spun ce ti-au mai spus si altii ca e pacat sa iti traiesti viata alaturi de un om pt care nici nu existi. E .limpede ca are pe cineva si poate ai putea trece peste asta ca te gandesti ca ai un copil cu el si ca il iubesti, etc, dar gandeste-te ca in timp totul se va agrava, adica el va deveni mai distant (daca asta mai e posibil...) poate chiar mai agresiv, etc Problema e ca toate acestea se rasfrang asupra copilasului tau care u merita sa te vada suferind sau sa va vada certandu-va si asa mai departe. Eu am crescut intr-o familie in care mama l-a iubit pe tata prea mult , el destul de indiferent . Mereu se certau iar eu nu am mai suportat Au ramas cica pt mine impreuna, dar de multe ori ii spuneam mamei , chiar daca eram o pustoaica si chiar un copil, ii ziceam sa il lase ca si eu sufeream cand o vedeam de multe ri trista , si am aflat si ca o insela si apoi era uneori destul de violent iar eu saream mereu s-o apar (nu ca ea nu ar fi putut ...) dar nu suportam s-o vad agresata si pana la urma au ramas impreuna si acum se mai cearta, inca nu suport sa ii aud certandu-se, iar ura mea pt tata s-a mai estompat, insa tot mai rabufneste uneori. Si vreau sa iti spun ca toate acestea lasa urme pt un copil, asa ca daca nu o faci pt tine, gandeste-te la copilul tau si nu il supune la asemenea traumatisme...Numai bine sarbatori fericite si Dzeu sa iti lumineze calea.Numai bine!

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Subiecte tratate:
Tema: