Fiica mea adolescenta se crede URÂTĂ. Internetul și răutățile colegilor i-au distrus încrederea în ea!
Fiica mea adolescenta se crede URÂTĂ. Internetul și răutățile colegilor i-au distrus încrederea în ea!
În România anului 2025, adolescența nu mai înseamnă doar fluturi în stomac și vise mari, ci și bătălii grele cu propria imagine din oglindă. O mamă ne-a scris povestea sfâșietoare a fiicei ei de 16 ani: o fată frumoasă, inteligentă, dar zdrobită de comentariile răutăcioase ale colegilor și de presiunea rețelelor sociale. „Sunt urâtă”, repetă fata, deși pentru toți ceilalți e un copil superb. Dar atunci când internetul și bullyingul îți otrăvesc sufletul, complimentele mamei nu mai ajung...
CIne e de vina pentru aceste situatii si cum trebuie sa procedam - sfatul psihologului Amalia Averescu.
Fiica mea de 16 ani se crede URÂTĂ. Internetul și răutățile colegilor i-au distrus încrederea în ea!
Trăim într-o lume în care „like-ul” cântărește mai mult decât un compliment sincer. Fetele de azi cresc cu filtre pe Instagram și comparații dureroase pe TikTok. Nu e de mirare că multe adolescente din România ajung să creadă că nu sunt destul de frumoase, destul de „perfecte”.
O mamă povestește cu tristete drama fiicei ei de 16 ani pe forumul Desprecopii
„Îmi spune mereu că e urâtă. Își analizează fiecare trăsătură – ochii, fruntea, buzele, forma feței – și găsește doar defecte. Realitatea? E o fată superbă, iar oamenii din jur i-au spus asta. Dar nu contează. În gimnaziu, niște băieți au votat-o «cea mai urâtă din clasă». Și o fată i-a zis direct în față că nu e atrăgătoare. A fost o lovitură cumplită. De atunci, copilul meu, care era vesel și plin de viață, s-a transformat într-o adolescentă retrasă, tristă, fără încredere în ea însăși.”
Astfel de povești sunt din ce în ce mai dese și la noi. Presiunea frumuseții perfecte, bullyingul din școală și bombardamentul de imagini „editate” online fac ravagii în sufletul tinerelor. Potrivit psihologilor, atunci când un copil îți spune „sunt urât”, în spate se ascunde o durere mult mai mare – respingerea, comparația, nevoia de a fi văzut și iubit pentru ceea ce este.
Ce te face să simți asta?
Specialiștii recomandă părinților să nu minimizeze trăirile copiilor lor cu „nu mai spune prostii” sau „ești foarte frumoasă, punct”. Adevărata vindecare vine din validare: „Te înțeleg, știu că îți e greu”. În loc de comparații inutile, părinții pot întreba: „Ce te face să simți asta?”. Așa se deschide ușa către adevărata discuție.
În plus, la fel de important este ca părinții să fie un exemplu. Dacă mama se privește în oglindă și spune mereu „am îmbătrânit, sunt grasă, sunt urâtă”, copilul învață aceeași voce interioară. În schimb, bunătatea și acceptarea de sine devin lecții de viață.
Specialistii atrag atenția: încrederea nu se construiește în fața oglinzii, ci prin experiențe. Adolescenții trebuie încurajați să facă lucruri noi – sport, artă, voluntariat – să descopere că pot reuși și că valoarea lor nu se rezumă la aspect.
Cine e de vina pentru astfel de situatii?
E o întrebare grea și cu multe nuanțe. În astfel de situații, „vinovați” nu sunt doar colegii răutăcioși sau adolescenții care etichetează, ci un întreg sistem care pune presiune pe copii:
Societatea și cultura online – Rețelele sociale sunt pline de filtre, comparații și standarde ireal de frumusețe. Adolescenții ajung să creadă că valoarea lor se rezumă la like-uri și comentarii.
Bullyingul din școli – Copiii pot fi extrem de cruzi unii cu alții, iar etichetele precum „cea mai urâtă din clasă” dor și lasă cicatrici emoționale adânci.
Lipsa educației emoționale – În școli se vorbește prea puțin despre stima de sine, empatie și sănătate mintală. Copiii nu sunt învățați să se accepte, iar colegii nu sunt învățați să respecte diferențele.
Familia și modelele din jur – Dacă acasă se aud des critici despre aspect („am îmbătrânit”, „sunt grasă”), copilul învață aceleași tipare de autocritică.
Mass-media și publicitatea – Promovează constant un ideal de frumusețe nerealist, iar adolescenții simt că nu se ridică la standard.
Deci nu există un singur vinovat, ci un cerc toxic de factori – online, școală, presiuni sociale și lipsa unei educații sănătoase despre cine suntem cu adevărat.
5 sfaturi practice de la psihologul Desprecopii pentru o mamă al cărei copil adolescent spune că este „urât”:
1. Validează emoțiile copilului, nu le minimaliza.
Nu răspunde cu „nu mai spune prostii, ești frumoasă!”, ci cu „Te înțeleg, știu că îți e greu să simți asta”. Astfel, copilul simte că este ascultat și luat în serios.
2. Întreabă cu blândețe „De unde vine gândul acesta?”.
Uneori etichetele puse de colegi sau comparațiile din online lasă răni adânci. Înțelegând sursa, poți interveni mai ușor.
3. Pune accent pe calități și reușite care nu țin de aspect.
Laudă efortul, bunătatea, curajul, creativitatea. Încrederea se construiește din interior, nu din oglindă.
4. Fii model prin felul în care vorbești despre tine.
Dacă tu te critici constant („sunt grasă, sunt urâtă”), copilul preia aceeași voce interioară. Fii blândă cu tine pentru ca el să învețe să fie blând cu sine.
5. Încurajează experiențe noi și constructive.
Sport, artă, voluntariat, hobby-uri creative – toate îi dau șansa să descopere că este capabil(ă), că poate reuși și că valoarea sa depășește cu mult aspectul fizic.
România de azi are mii de fete care suferă în tăcere, comparându-se cu perfecțiunea falsă din online. E datoria noastră, ca părinți, să le arătăm că frumusețea reală nu stă în filtre, ci în caracter, curaj și autenticitate.
Pentru acea mamă și pentru toate mamele: nu renunțați să spuneți copiilor voștri, din nou și din nou, că sunt iubiți și valoroși. Pentru că uneori un „te văd, te iubesc așa cum ești” cântărește mai mult decât orice like.
3 sfaturi de parenting corect care te pot ajuta in meseria de parinte:
Copilul meu nu ma asculta - sau despre cum setam reguli care sa fie respectate
Comunicarea nonverbala te poate face un parinte mai bun: cateva aspecte pe care trebuie sa le stii
Cand esti inconjurat doar de 'experti' in parenting: ganduri si morala
Te asteptam pe forumul de Parenting, unde discutam cam totul despre educatia copiilor nostri.
Mai multe despre psihologia copilului aici >
autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2025
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII