Sunt la a doua nastere prematura - din experienta live a unei mamici

Sunt la a doua nastere prematura - din experienta live a unei mamici

Sunt la a doua nastere prematura - din experienta live a unei mamici

Sunt la doua nastere - prima a fost prematura, acum sunt iar internata pentru ca medicii se tem ca va fi iar prematura. La prima nastere, am ajuns in spital cu col deschis din saptamana 27! Am stat in spital in repaus total la pat (numai toaleta si dus de doua ori pe saptamana) de la saptamana 27 pana la 34. Aproape 2 luni. A fost greu, in fiecare seara ma culcam cu gandul ca va fi ultima seara cu burtica si uite-ma unde am ajuns - sa scriu live pe Desprecopii ...despre a doua nastere.

Colul meu e sters demult si dilatatie am 2
Vorbeste mult cu puiul din burtica
Ia zilele asa cum vin...
Ma mai prindea descurajarea si mai si plangeam
Pentru suport va recomandam forumul dedicat bebelusilor premature
Mai multe informatii utile despre bebelusii prematur

Am ajuns in spital cu col deschis din saptamana 27!

La primul copil am ajuns in spital cu col deschis din saptamana 27 de sarcina!

Am stat in spital in repaus total la pat (numai toaleta si dus de doua ori pe saptamana) de la saptamana 27 pana la 34.
Aproape 2 luni. A fost greu, in fiecare seara ma culcam cu gandul ca va fi ultima seara cu burtica si uite-ma unde am ajuns - sa va spun a aveti incredere in voi si sa va incurajez dragi gravidute! 


Am pierdut si dopul si tot n-am nascut

Cat timp am stat in spital am vazut nenumarate exemple, chiar colega mea de alaturi, cu doua gemanute, a fost internata la 20 de saptmani, cu col de 15 mm, cu contractii si uite a ajuns acum la 27 de saptamani, e bine, merge inainte. O alta, statea din septembrie, tot de la 20 de saptamani, si ea cu gemeni, a nascut in decembrie la 37, provocat.

Vorbeste mult cu puiul din burtica

Asistenta ma incuraja mereu. Mi se spunea sa il tin in brate, ca si cum ar fi afara... (eu nu-l prea mangaiam ca asta imi cauza contractii) dar puneam mana pe el si-i vorbeam. "Spune-i ca este un luptator si un curajos, ca ai incredere in el si ca totul va fi bine!"

Ia zilele asa cum vin, nu te gandi ce va fi peste o saptamana

Acum la a doua sarcina, cand m-au internat colul meu avea 1,7 cm inchis, si dupa 2 luni avea 1 cm, deci prea tare nu s-a mai deschis.
Luam fiecare zi pe rand, refuzam sa ma gandesc mai departe, ce va fi peste o saptamana, doua, sau trei. Refuzam sa-mi dau termene, sa fac socoteli, sa numar, pur si simplu traiam clipa de clipa, zi de zi. A fost greu ca nu aveam internet, eram singura cu cartile mele, scriam mult, tot ce-mi trecea prin minte, mai faceam goblen, mai vedeam un film, citeam forumul Desprecopii - de pe laptop.

Ma mai prindea descurajarea si mai si plangeam

Eu nu cred in gandirea pozitiva impusa, ci in exprimarea sentimentelor, chiar negative nu in sensul sa-ti plangi de mila toata ziua, dar sa fii autentic cu tine insuti si sa nu fugi de emotiile, chiar negative care te bantuie si care oricum se vor refula sub alta forma. Imi trecea si mergeam mai departe. A fost greu ca mi-am lasat piticul acasa, de care nu m-am despartit nici macar o zi de cand l-am nascut. Si care e inca mic si are nevoie de mine, atat de mult.

Dar... a trecut, avem timp acum sa ne revenim si sa recuperam timpul pierdut. Pentru al doilea copilas am plans cel mai mult - dar in acelasi timp, imi dadeam seama ca asta e viata cu doi copii, trebuie sa jonglezi intre ei, trebuie sa te imparti, sa te gandesti si la unul si la celalat.

De saptamana trecuta inca ma misc continuu, am facut si gimnastica (mi-e cam frica de inducere) si nimic, nimic, nici macar o contractie, desi din saptamana 15 am tot am vut contractii la greu. Dar statul in pat si tratamentul cu progesteron m-au ajutat. Deodata s-au oprit si acum ma rog sa am regulate si degeaba (am cate una din an in Paste).

Am incredere ca totul va fi vine desi trebuie sa fii tare...

Of, m-am intins prea mult... Atat voiam sa zic, ca se poate ajunge departe, chiar in situatii care par disperate, si in spital am vazut nenumarate exemple. Cheia zic eu e repausul la pat, cel putin in cazul meu asta cred ca m-a ajutat sa ajung pana la capat.

Copiii prematuri au nevoie de o îngrijire speciala si extra dragoste

► Citeste Simptomele travaliului prematur si 8 factori de risc

Tot despre bebelusul prematur, merita sa citesti si: 

Primele zile de viata ale unui bebelus prematur nascut la 26 de saptamani

Experienta unei mamici: dezvoltarea unui copil nascut prematur

Povestea unei mamici cu 2 sarcini premature

autor: Desprecopii, material publicat de o mamica pe platforma de bloguri de la Desprecopii
Toate drepturile rezervate - desprecopii.com (c) 2020

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII