Comentarii la articole

prima nastere a fost groaznica mi-a ramas tipatita in minte mult timp dar acum o astept pe a doua si ma luat frica dar sper sa trec cu bine

eu am avut o nastere foarte grea . nu vreau sa descurajez pe nimeni dar imi inchipui ca asa erau torturile inchizitiei. 12 ore de dureri cum nu stiam ca exista. credeti-ma , sunt o persoana cu toleranta mare la durere dar aceasta nastere m-a dat gata.nu groaznic ci inuman de groaznic.sunt medic si am vrut sa nasc natural fara nici un fel dee anestezie. copilul a avut 4,2 kg .travaliul a durat 12 ore cu contractii la 3 minute sub ocitocina.

Nasterea primului si singurului meu copil a fost una foarte lunga, durand 48 de ore.Am nascut, cum se zice, ca la carte. Am trecut prin toate etapele, iar organismul meu nu se dilata, desi aveam 21 de ani.Cel mai dureros moment (imi aduc aminte perfect dupa 5 ani de zile) a fost acela cand a iesit copilul.As putea spune ca momentul acela este unul de nebunie, nu stii pe ce lume esti.

Inca nu am incercat aceasta bucurie deoarece nu am mai dat nastere pina acum.Sunt insarcinata si urmeaza sa nasc dar va pot spune cu bucurie ca nu conteaza daca o sa am dureri sau nu pentru ca ma incurajez singura in fiecare zi,iar gindul ca o sa am un puiut mic imi da foarte multa putere.Dupa ce o sa nasc o sa va trimit povestea mea.Va multumesc pentru acest site minunat.Cu respect,STOICA IRINA.

de ce nu sunt si imagini s-au filmulete cu nasterea eu urmeaza s-a nasc in 2 luni si nu am vazut niciodata o nastere

Am 17 sapatamani si bineinteles ca ma gandesc cum va fi la nastere.Mai astept cateva saptamani si o sa vorbesc cu medicul despre acet lucru si sper ca ma va linisti si imi va da incredere. Din fire sunt optimista dar pana acum nu am avut dureri nici la menstruatie, nici dureri de dinti sau alt fel de dureri si ma gandesc care este pragul meu la durere.Sper sa fiu una din norocoase si sa am parte de o nastere mai usoara, daca se poate spune acest lucru.Daca nu sper ca Dumnezeu sa imi dea putere sa trec cu bine peate aceasta etapa a vietii si sa fac un copil sanatos.

Draga Liliana, sfatul meu este sa te gandesti singura, impreuna cu sotul si medicul tau, eventual cu mama. Nu cu prietenii sau cunostintele. Nasterea in sine este foarte grea. Eu am avut doua nasteri naturale si m-am chinuit de nu mai stiam de mine. Normal ca as recomanda cezariana, dar o mamica cu cezariana sigur ar recomanda o nastere naturala din cauza problemelor care apar dupa. Nu te mai gandi la nimic, totul o sa treaca. Tine cont de ce spune doctorul. Te pup, sanatate.

Am 27 ani, sunt la prima sarcina, voi naste acuma, in iulie. Nu stiu pentru ce sa optez: pentru nastere normala sau cezariana. Imi este frica sa nasc normal, am burta mare si doctorul mi-a mentionat faptul ca fatul e cam mare, abia de ma misc si tare ma dor oasele simfizei; dar ma gandesc si la consecintele unei operatii. Cu cat se apropie termenul, cu atat sunt mai disperata, cred ca mai mult din motivul nehotararii mele in privinta modului de a naste. Cum ar fi mai bine?

Am 24 ani si ma gandesc serios la ideea de a avea un copil. As dori sa aflu daca in cazul unei hernii de disc se poate face anestezie epidurala? Multumesc, Anca.

Va multumesc din suflet pentru cele scrise. Probabil ca sunteti obisnuiti cu acest gen de mesaje, dar sincer mie imi sunteti de mare ajutor. Am 24 ani, sunt in luna a 8-a, va scriu de la serviciu...voi lucra pana la final. Credeti ca gresesc, poate afecta cumva bebelusul. Mentionez ca am munca de birou, conditii faine, dar multe ore 10-12 ore/zi. Sunt foarte solicitata psihic, dar ma simt bine. E ok? Daca aveti timp si placere, astept raspunsul D-voastra. Va multumesc si tineti-o tot asa. Diana.

draga Diana - oricit de bine te simti inaninte de nastere se recomanda repaos cel putin 2 saptamani inante de data prevazuta a nasterii. Nasterea este o chestiune serioasa si trebuie sa fii f odihnita!

Si eu am nascut acum cinci ani. Sunt o impatimita dupa copii si mi-asi dori din suflet cat mai multi. Am avut si emotii ca nu pot avea din cauza unei operatii de chist ovarian. Citind cat mai multe lucruri despre nasteri stau si ma intreb oare de ce la mine a fost asa: dupa ce am nascut nu mi s-a aratat copilul, nus tiu de ce, fiindca dr. a spus ca e bine, e sanatos si cat un copil de o luna. Nu l-am putut vedea decat a doua zi fiindca nu puteam sa ma ridic din pat. Stau si ma intreb cum am putut rabda fara sa-l vad ? E adevarat am fost intr-o stare proasta dupa ce am nascut. Oare sunt anormala ?

Imi plac jocurile distractive

buna eu sunt laura am 9 ani si sunt aici cu voi toti papa

Este adevarat!Cind sunt mici grijile se limiteaza doar la mai multa atentie si dragoste,cind cresc mai mari au nevoie de mai multa atentie,dragoste,lucruri si obiecte care in prealabil,costa ceva.Atunci iti dai seama ca acele citeva hainute si scutece erau nimicuri,acum ohisorii l;or vad si vreau mai multe,si nu poti sa le refuzi ceva,doar sunt ai nostri!!!!!!!!!!11

E adevarat faptul ca, de cele mai multe ori,adultii decid in locul copiilor in toate problemele lor.tentatia e mare.inertia e mare.CE-AI preluat de la parinti,transmiti mai departe(e mai usor asa,pentru unii parinti!)dar ramane intrebarea:ei,copiii,cand mai decid?cand mai iau initiativa?le facem loc langa noi adultii?practic,nu teoretic!adica,le putem preda stafeta doar cu ce invata la scoala sau mai bine procedam ca in

sunt vladut aici la desprecopii.com

stiu cum e cand intri intr-un spital unde se afla zeci de copii afectati de diferite boli..copii care de multe ori nu reusesc sa invinga moartea copii care de cele mai multe ori sunt mai puternici decat noi..stiu asta pentru a acum 2 ani am pierdut un copil minunat care abia implinse 6 ani si de 4 ani se chinuia sa invinga leucemia...au trecut 2 ani de atunci dar cand zilnic aud ca mor copii din diferite motive e ca si cum as retrai din nou clipa aceea blestemata care mi-a luat tot ce aveam mai scump..imi doresc ca nici un parinte sa nu treaca prin aceasta suferinta..pt ca nu cred ca e suferinta mai mare pentru un parinte decat sa si conduca pe ultimul drum copilul...parinti nu uitati ca nu trebuie sa plangeti in fata lor daca simtiti ca nu mai aveti forta sa luptati e de ajuns sa va uitati in ochii lor si ei va vor da forta sa mergeti inainte...

ar trebui sa va intrebati daca copii sunt intradevar tratati corespunzator in clinica respectiva. Parintii care au trecut prin asta pot sa va surprinda cu declaratiile lor.Cat despre

Of, Doamne...Toata stima pentru acele cadre medicale. Nu poti lucra cu oameni in astfel de situatii si mai ales cu copii care au asa proble, decat daca tu insuti esti un om in adevaratul sens al cuvantului. Va luptati cu durerea lor, dar cred ca dupa ani in care ati vazut atatea drame aveti si voi durerile voastre in suflet. Va admir sincer.