Comentarii la articole
Comentarii la articole
-
In aceasta pagina gasiti toate observatiile voastre la diverse articole din site-ul nostru.
Ele nu sunt grupate pe articole ci ordonate in functie de data trimiterii.
Daca doriti sa vedeti lista unui anume articol, urmati "linkul" cu numele articolului si - in pagina articolului - apasati pe "Lista de discutii pe aceasta tema"!
Cauta in comentarii
Puteti sa folositi formularul de mai jos si tipul de sortare pentru a accesa comentariile la articole
Sortati dupa data!
Nr. Comentarii: 18348
Output "✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Comentarii vizitatori
Citeste toate comentariileCe sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII
mie imi place foarte mult de mos craciun si imi spun parerea mea este buna
imi place asa de mult craciunul incat nu am ce sa comentez despre acest site imi place la nebunie .Eu si acum mai
mos craciun e cel mai astaptat obicei ,de catre copii fiindca el le aduce cadouri si ii face ferititi!!!!
CE FRUMOSI SUNT
Ca sa vina mosul trebuie sa stie adresa copiilor cuminti si nu numai... Mai trebuie sa stie multe multe chestii. Pentru a-l ajuta intra pe www.traditii.ro si trimite-i o scrisoare...
Ce curios, astazi am scris un articol despre ingredientul secret al acestei potiuni magice care este viata. Fara sa-l numesc, era clar ca fara un copil in brate nu ai prilejul sa traiesti cu adevarat. Nu adrenalina, nu puterea, nu sexul, nici banii nu iti dau fericirea suprema. E atat de simplu si totusi e un secret ata de mare! Pana sa devin mama lui Vladimir, care are 2 ani si 8 luni, nu am stiut nimic, nu am invatat nimic, nu am inteles nimic, nici macar nu am vazut nimic. Iar acum tot ce stiu, tot ce am invatat, tot ce am inteles si tot ceea ce vad in jurul meu sunt numai pentru a-l face pe el sa vada si sa priceapa. Si pentru a-l feri pe el de toate relele pamantului. Iti doresc sa fii fericita alaturi de steluta ta si de taticul ei, pentru ca, acum, cand vezi, auzi si intelegi, pentru prima data viata din jurul tau, meriti fiecare clipa de fericire.
Draga mea, acum cand iti scriu am lacrimi in ochi de fericire pt tine si pt minunea de langa tine. Ce frumos ai scris si cum am retrait eu toata acea perioada de inceput datorita tie si sufletului tau frumos care s-a transpus in aceste cuvinte. Ai perfecta dreptate, fara copiii nostri nu am fi nimic, doar simple umbre trecatoare pe acest pamant fara nici un scop si fara posibilitatea de a darui atata iubire ... dragostea de mama nu poata fi comparata cu nimic altceva si este greu de descris in cuvinte. Va doresc tot binele din lume si sarbatori fericite alaturi de puiutul vostru !
Fugi mâncând pamântul ,e vorba de viaţa ta.Ls prima palma ar trebui sa plece orice femeie.Eu sunt casatorita de 23 de ani si am 3 copii mari Soţul meu ma bate de 19 ani constant şi nu am avut curajul sa plec din cauza copiilor.Am fost foarte saraci la inceput şi acum avem o situaţie financiara buna şi am realizat şi pentru copii.Sotul mei îmi reproşeaza ca nu am fost alaturi de el ca ar fi realizat mai multe daca ii eram alaturi.Eu cred ca bune adevarat dar nu apreciaza nimic.Nu i-a pasat decât de bani nu i-a pasat ce simt ce cred, aşa a crezut el ca e bine.Acum de multi ani i-am spus ca nu mai pot sa îl iubesc pentru ca eu cred ca daca ma bate inima iubeşte şi e doar gelos ca nu îl iubesc ,crede ca am alte relaţii dar bine adevarat.Am fost o viaţa nefericita ,fugi cat mai poţi lasa rusinea.Daca te bate viaţa ta e in pericol.
Respectul trebuie sa fie şi când sunt câteva kg în plus. E îngrijorator cum ţi se adreseaza. Sentimentul de înstrainare vine de lipsa activitaţilor comune. Eu şi soţia ţinem dieta împreuna, facem sport împreuna, calatorim împreuna. Daca fiecare îşi face viaţa lui, separarea vine ca o consecinţa normala dupa ceva vreme.
Buna fetele!!! Am vazut ca multe din voi aveti o situatie asemanatoare cu a mea... Eu si iubitul meu, avem o relatie de 8 ani,si un baietel de aproape 4 ani.Inainte de aparitia copilului ne intelegeam foarte bine,eram foarte indragostiti,din momentul in care am ramas insarcinata,eu eram la fel de indragostita,nu puteam dormi fara ca el sa ma tina in brate... dupa ce am nascut,el devenise foarte indiferent,nu era langa mine atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el,incercam sa discut cu el,spunandu i texte de genul: "in felul asta nu va rezista relatia asta " sau "trebuie sa te schimbi,sa lasi jocurile deoparte,si sa te ocupi si de noi " el spunandu mi sec "lasa ma in pace " si totusi nu imi gasesc justificare pentru ce mi se intampla,dar ideea este ca se intampla fara vreerea mea... dupa o perioada de 2 ani,in care am dormit in acelas pat,ca 2 prieteni,deja sentimentele mele pentru el,au inceput sa se retraga,incetul cu incetul... dupa acesti 2 ani,el a plecat intr o alta tara,iar eu recunosc am avut cateva aventuri,nu sunt mandra de acest lucru,dar prin asta mi am confirmat faptul ca nu il mai iubesc :( desi imi doresc asta,pt ca stiu ca este un om bun, nu a fost niciodata violent cu mine,nu m a jignit... doar ca nu il mai pot iubi,si nu inteleg de ce!!!??? Nu ma pot apropria de el nici macar sa l sarut,numai zic de relatii intime... tin la el,exact cum tin si la fratele meu,si aceasta chestie ma sperie foarte tare😱,am povestit multor persoane acest lucru,si multi mi au spus ca sunt eu nebuna,altii sa incerc sa ma aproprii de el,dar logic ca daca am ajuns in acest punct,de a vedea aceasta situatie o povara,am incercat,dar ma simt penibil,am o repulsie fata de el,si nu stiu de unde a venit,il iubesc mult,si nu ii doresc raul,dar il iubesc ca pe un frate,nu pot nici macar sa mi imaginez,ca ne apropriem,intr un alt fel 😦 daca cineva a mai fost in aceasta situatie,am mare nevoie de un sfat... simt ca am o povara foarte grea,nu ma pot desparti de el pt ca nu vreau sa sufere,dar cateodata ma gandesc ca stand langa el,ii iau dreptul.de a si face pe cineva... ma simt foarte vinovata,si nu stiu cum sa scap de aceasta vina!!!
Pleaca mancand pamantul. Nu fa nici un copil, pentru ca mai tarziu va suferi si el. Primii ani de casnicie ar trebui sa fie minunati. Daca au aparut deja certuri si agresiuni, lasa rusinea si mergi mai departe. Problemele nu se vor rezolva daca stai pe loc.
Mai mult ca sigur, ceea ce face el in legatura cu ceea ce mananci e un abuz! Are voie sa isi dea cu parerea despre cum i-ar place, dar nu are dreptul sa te terorizeze! Pune stop, pune limite, ce accepti si ce nu! Esti si tu om, ai dreptul sa mananci ce vrei!
Buna fetele!!! Am vazut ca multe din voi aveti o situatie asemanatoare cu a mea... Eu si iubitul meu, avem o relatie de 8 ani,si un baietel de aproape 4 ani.Inainte de aparitia copilului ne intelegeam foarte bine,eram foarte indragostiti,din momentul in care am ramas insarcinata,eu eram la fel de indragostita,nu puteam dormi fara ca el sa ma tina in brate... dupa ce am nascut,el devenise foarte indiferent,nu era langa mine atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el,incercam sa discut cu el,spunandu i texte de genul: "in felul asta nu va rezista relatia asta " sau "trebuie sa te schimbi,sa lasi jocurile deoparte,si sa te ocupi si de noi " el spunandu mi sec "lasa ma in pace " si totusi nu imi gasesc justificare pentru ce mi se intampla,dar ideea este ca se intampla fara vreerea mea... dupa o perioada de 2 ani,in care am dormit in acelas pat,ca 2 prieteni,deja sentimentele mele pentru el,au inceput sa se retraga,incetul cu incetul... dupa acesti 2 ani,el a plecat intr o alta tara,iar eu recunosc am avut cateva aventuri,nu sunt mandra de acest lucru,dar prin asta mi am confirmat faptul ca nu il mai iubesc :( desi imi doresc asta,pt ca stiu ca este un om bun, nu a fost niciodata violent cu mine,nu m a jignit... doar ca nu il mai pot iubi,si nu inteleg de ce!!!??? Nu ma pot apropria de el nici macar sa l sarut,numai zic de relatii intime... tin la el,exact cum tin si la fratele meu,si aceasta chestie ma sperie foarte tare😱,am povestit multor persoane acest lucru,si multi mi au spus ca sunt eu nebuna,altii sa incerc sa ma aproprii de el,dar logic ca daca am ajuns in acest punct,de a vedea aceasta situatie o povara,am incercat,dar ma simt penibil,am o repulsie fata de el,si nu stiu de unde a venit,il iubesc mult,si nu ii doresc raul,dar il iubesc ca pe un frate,nu pot nici macar sa mi imaginez,ca ne apropriem,intr un alt fel 😦 daca cineva a mai fost in aceasta situatie,am mare nevoie de un sfat... simt ca am o povara foarte grea,nu ma pot desparti de el pt ca nu vreau sa sufere,dar cateodata ma gandesc ca stand langa el,ii iau dreptul.de a si face pe cineva... ma simt foarte vinovata,si nu stiu cum sa scap de aceasta vina!!!
Situatia mea e aceeasi cu a ta. Numai ca eu am un baietel de 9 luni. Suntem impreuna de 8 ani, iar cand baieteul nostru avea doar cateva luni am aflat ca el are o amanta de 3 ani si jumatate. L-am iertat, am trecut peste, iar peste cateva luni am gasit din nou dovezi ca este cu aceeasi femeie. Zice ca vrea sa pastreze familia, face eforturi mari sa fie totul bine, dar pentru mine e prea tarziu. Nu il mai iubesc si nu mai suport sa se atinga de mine. De 6 luni dormim separat. Mi-l doresc doar ca tata pentru puiul meu. Atat! Nu stiu unde vom ajunge.
Draga mea, eu sunt casatorita de aproape 11 ani. Am dat sanse peste sanse. La inceput am fost săraci dar ne-am iubit foarte mult și am putut să depășim orice împreună. Financiar am inceput de la zero. Azi suntem foarte bine din punctul asta de vedere dar sentimental deloc. Pune mult accent pe banciu rpd tare mai mult și mai mult .In ultimii 2 ani lam implorat Să lase trecutul în urmă Pentru că așa mă face să-mi pierd sentimentele. Am avut parte de jigniri și umilințe m-am simțit ca ultimul gunoi .Acum că nu mai simt nimic el avea să fie bine din nou dar eu nu mai pot să-l iubesc. Nu am resurse sa mai Găsesc dragoste. Gândește te bine. Un copil Îți va îngreuna puterea de a lua o decizie. Noi avem o fetiță minunată de cinci ani și doar pentru ea mai aflu aici acum. Dar tu ai o viața in fata. Nu vreau sa te influențez Dar dacă acum când dragostea ar trebui să fie cea mai puternica se comporta așa cum va fi mai târziu? Nu-ți va fi ușor să iei o decizie și să treci prin asta dar asta durează un moment în schimb chinul lângă el va dura toată viața .Mult succes Draga mea. Sper sa avem puterea de lua decizia corecta. Fii binecuvântată .
Buna fetelor EU SUNT MARITATA DE 11 ANI SI AM UN BAIETEL DE 5 ANISORI CARE ESTE VIATA MEA.EU CU SOTUL MEU NU NE MAI INTELEGEM PT CA EL ARE VICIUL APARATELOR SI IN TOTI ACESTI ANI EL A FOST LA APARATE EU NU LUCREZ EL LUCREAZA DAR IN ULTIMI ANI NU A STIUT DECAT APARATE DI BAUTURA,CAND AM AM AVUT NEVOI DE EL NU ERA LANGA MINE ACOLO SE OPREA A INCEPUT SA SE IMPRUMUTE SI DE SUME MARI MINCIUNI PESTE MINCIUNI VB URATE.LA NOI NU MAI ESTE COMUNICARE NU NE MAI INTELEGEM PUR SI SIMPLU.M AM RACIT DE TOT NU IL MAI IUBESC DAR VAZAND K NU MAI MERGE CA NU MAI STATEAM DE VB CA NU MAI ZICEA O VORBA BUNA AM INCEPUT SA VB PE INTERNET CU UN BAIAT SI INCET INCET M AM INDEPARTAT DE TOT DE SOTUL MEU SI ACUM SUNT LA PUNCTUL DESPARTIRI DAR NU SE MAI POATE CAND NE VEDEM NU FACEM ALCEVA DECAT SA NE CERTAM.CE ZICETI OARE FAC BINE IMI PARE RAU NU VREAU SA SUFERE COPILUL DAR EU CRED CA DACA ESTI UN PARINTE BUN POTI SA FI PREZENT IN VIATA COPILULUI FARA CA SA SIMTA LIPSA LUI.MA DOARE SUFLETUL PT COPIL
Salut si eu am asa o problema de la inceput nu a mers relatia noastra da eu nustiu de ce am luptat Poate ca era insarcinata si imi era frica sa ramin singura avem o fetita de 1 an si 9 luni si cred ca pentru ea numai ca Mai stam impreuna.. Ce sa fac si cum nu Mai am idee...?! Zi si noapte ma Framinta gindurile ce da fac si cum.... Multumesc
La fel trec si eu printr-o perdioada foarte grea. Am 23 de ani si suntem casatoriti de citeva luni. Pana a ne casatori am fost impreuna exact un an. De la inceput a fost minunat, ma respecta, era atent cu mine iar dupa ce ne-am logodit a inceput sa ma numeasca foarte urat si ma facea pe mine vinovata de toate lucrurile din lume. Acum ne-am mutat in alta tara si din primele zile m-a batut. De atunci nu am ochi sa-l vad si nu ma pot atinge de el. El mi-a promis ca va face tot ca sa pastram familia si eu l-am iertat dar acum imi pare foarte rau. Vreau sa-l iert dar nu pot, acum vrea sa facem copii dar eu sunt sigura ca noi oricum v-om ajunge la divort mai devreme sau mai tirziu. Mi-i rusine de parinti care au facut atitea lucruri ca noi sa ajungem bine pusi pe picioare, si nici lui nu stiu cum sa-i spun ca nu se mai merita. La momentul dat e din nou atent cu mine si intradevar face tot ce-i sta in puteri ca sa pastram familia dar eu nu-l mai iubesc. Ce sa fac va rog ajutati-ma, vreau sa-mi pastrez familia insa chiar nu stiu cum si ma tem ca se va repeta din nou
Si eu trec printr-o situatie asemanatoare dupa 10 ani de casatorie si totul e f.greu pt ca din prima casatorie el are 2 fete pe care le iubeste enorm uitand de multe ori ca si sotia cu care-ti imparti viata trebuie respectata si iubita Acum l-am parasit intorcandu-ma la casa mea insa el ma suna si ma cauta zilnic cu mii de promisiuni.Cum sa-l mai iert mai ales ca nu avem copii impreuna si asa zisa iubire s-a dus pe apa sambetei " de mult?
Si eu trec printr-o situatie asemanatoare dupa 10 ani de casatorie si totul e f.greu pt ca din prima casatorie el are 2 fete pe care le iubeste enorm uitand de multe ori ca si sotia cu care-ti imparti viata trebuie respectata si iubita Acum l-am parasit intorcandu-ma la casa mea insa el ma suna si ma cauta zilnic cu mii de promisiuni.Cum sa-l mai iert mai ales ca nu avem copii impreuna si asa zisa iubire s-a dus pe apa sambetei " de mult?