Comentarii la articole

Mi-am dorit un copil enorm dupa casatorie dar n-am avut parte de unul ,desi dpdv medical eram ok amandoi.Ne-am gandit la adopţie dar am amânat decizia aceasta pentru ca pe moment(dupa 15 ani de casnicie)sotul meu avea probleme medicale.Dupa decesul sotului meu m-am recasatorit,am încercat o fertilizare in vitro nereuşita in care am pierdut 3 embrioni,singurii pe care i-am putut obţine la vârsta mea(46 de ani).M-am decis sa iau un copil în plasament sa-mi umplu singuratatea(dorinţa mea de a fi mama era neostoita si ma simţeam singura).Asa ca am facut cursul si am aşteptat.Mi s-a oferit iniţial un baietel(eu îmi doream o fetita) dar pentru ca am avut un accident de maşina anterior am refuzat( sotul meu era in spital ,operat iar eu aveam dureri atroce de spate).Mai târziu am sunat la DGSAP si le-am spus ca sunt mai bine şi ca sunt viabila sa cresc un copil.Peste o saptamana am fost sunata sa vin sa iau o fetita de doi ani si 5 luni.Mi-era groaza cand am vazut-o,era foarte plangacioasa si nu se putea desparti de asistenta sociala care o adusese in centru.Copilul avea parinţii divortati si între timp au fost decazuţi din drepturi pentru abandon al copilului,au plecat în strainatate iar copilul a fost la diferite rude timp de un an,inclusiv singur in spital.Dupa ce a intrat în casa noastra nici nu s-a mai uitat la asistenta sociala care a adus-o,a început sa exploreze cele doua camere de apartament si s-a adaptat cu noi şi noi cu ea.Aveam si o casuta in afara orasului unde datorita pandemiei ne-am retras si unde se simţea "acasa " , de fiecare data când venea cineva spunea "aici e la mine acasa ".Aveam 1000 m de teren cu flori,pomi fructiferi si multa dragoste.Specific ca la momentul la care am luat-o nu ma gândeam la adoptie pentru ca aveam deja 49 de ani dar între timp ne-a intrat în suflet şi ea ne ştie de "mami si tati a mei ".Asa ca acum asteptam sa fie deschisa procedura de adoptie si sa faca parte din familia noastra pentru totdeauna.N-a fost usor,un an de zile n-am dormit nopţile pentru ca avea coşmaruri si se trezea plangand,cu greu s-a obişnuit ca nu plecam nicaieri,adormea cu mana agatara de piciorul meu sa fie sigura ca nu plec.Nu puteam iesi nici pana la pâine singura,chiar daca era sotul meu cu ea şi se adorau reciproc,daca ma vedea ca plec incepea sa plânga.Cand o spalam la început tremura sub dus-nu de frig-iar daca o spalam pe par stia tot blocul ca micuta mea facea baie.Este foarte dragastoasa si uneori chiar daca sunt suparata din diverse motive îmi trece tot cand vine si-si pune mânuţele dupa gat si-mi spune: "te iubesc,mami a mei ".Nu regret nimic,îmi pare rau ca n-am facut acest pas mai devreme,ea a adus bucuria in familia noastra.

nici nu va inchipuiti cat ma bucur ca pot sa-mi impartasesc gandurile cu d-voastra ,parintii .A m un baietel de 9 ani si sunt tare fericita,atunci cand l-am vz prima data avea 8 luni si ce mult a trecut de atunci.nimic nu se compara ca atunci cand l-am luat ptr prima data in brate,s-a agatat de gatul meu cu manutele lui mici si a ramas lipit de mine ca si cum era acolo de cand lumea.Atunci am simtit un fior si m-am cutremurat de fericire si a fost dragoste la prima vedere.

Suntem pe punctul de a depune declaratia de adoptie, sunt deja foarte fericita, pentru mine a fost mai grea decizia, consider ca de acum totul va decurge foarte repede. Va felicit din suflet pe toti cei care ati adoptat deja un copil, sa va dea Dumnezeu multa sanatate.

Fetita mea va face sase ani peste cateva luni...Nu stiu cand a trecut timpul.Era o mogaldeata de 1 anisor,si prin dragalasenia ei viata mea a capapat un sens.Acum este un copil fericit si rasfatat,dar cea norocoasa sunt,de fapt,eu...

Ce pot sa comentez la acest calendar? Sunt MANDRA ca fac parte din gasca de la

Carmen, ne auzim cand iti vei duce copilul la gradinita (asta daca te lasa inima sa-l lasi sa socializeze departe de tine) si va plange in nestire ca il lasi acolo. Sau mai tarziu cand se va casatori si apoi va divorta pe motiv ca e prea-prea apropiat de mama. Sanatate!Am o fetita de 1 an si 4 luni si chiar azi am trimis-o la parintii mei. Am imbracat-o, am incaltat-o, mama a luat-o de mana si a iesit pe usa. Nici nu a vrut sa-mi dea

Buna,Am o nepotica de 2 anisori, care cateodata sta nemiscata, se forteaza, transpira dar nu face treaba mare. Acest lucru se intampla mai de mult. Nu are viermisori. Ce poate avea?

buna. si eu am un baietel de 2 ani si 7 luni si am fost nedespartiti zi si noapte insa nu stiu daca e chiar un plus pentru copil avand in vedere ca e foarte apropiat de mine. cand va trebui sa se integreze la gradi cred ca va suferii mult ca nu voi fi langa el tot timpul cum este invatat acum. un lucru e sigur : copii cresc chiar daca nu ii cocolosesc parintii , si daca parintii sunt la servici, bucuria revederii e sfanta si capadila sa stearga suferinta provocata de absenta de cateva ore.

Loredana are dreptate,nu oricine poate sta cu copilul acasa,mai ales in zilele noastre unde trebuie sa muncesti cat mai mult ca sa iti pastrezi locul de munca pentru a avea ce manca si unde dormi,eu stau cu baietelul meu de 2 ani si jumatate acasa,dar in fiecare zi lucrez 5 ore,asa ca in acest timp imi las copilul la sora mea,si sotul lucreaza de dimineata pana seara pentru a plati chiria,asa ca nu judecati fara creier,inainte sa va folositi de creier,ganditi de doua ori,nu oricine isi permite sa stea cu copilul toata ziua fara sa ridice un pai,o zi buna atat pt mamele care isi permit cat ci cele care nu isi permit

Draga Carmen,las-o mai moale cu prejudecatile...daca tu iti permiti sa-i oferi copilului tau orice fara a muncii e norocul tau,insa nu sunt multe ca tine,sunt familii in care ambii parinti trebuie sa munceasca pentru a nu-i lipsii nimic copilashului,asta nu inseamna ca nu se pot numii parinti.Copilul meu in varsta de 2 ani sta la mama pentru ca eu am un job de la 9 la 18...sotul navigator,singurul nostru scop in viata fiind bunastarea copilului,iar eu daca muncesc toata ziua si seara alerg cu el pe afara pana la epuizare,cred ca ma pot numi un parinte,si inca unul bun asa ca,te rog frumos gandeste putin innainte sa arunci afirmatii de genul asta. Cred ca parerea mea e impartasita si de altii care muncesc pentru a-si intretine copiii si care din punctul tau de vedere nu se pot numi parinti...O zi buna

buna ,de cateva zile ma chinuesc sa ma inscriu si eu dar ,nu reusesc .Va rog explicari-mi cum procedez. Va multumesc.

Sunt mama,copilul meu are 3 ani si nu m-am despartit de el nici macar o zi . O zi fara el este prea mult pt mine si nu i inteleg pe acei parinti kre lasa copii in grija altcuiva pt ca eu sunt d parere k nimeni nu poate avea grija d copilul meu mai bine decat mine . Din punctul meu d vedere ei nu se pot numi parinti pt acel copil caruia i lipseste iubirea si mangaierea mamei care nu poate fi inlocuita

Foarte util articolul, fetita mea are 1 an si 3 luni(cea mica), iar cea mare are 8 ani si 7 luni.

un excelent matreial informativ! BRAVO

buna ziua! am citit sfaturile pe care le-ati scris si multe dintre ele se suprapun cu ceea ce ii fac eu bebelusului meu, dar am o nelamurire: am un baietel de 1 an si 3 luni, este foarte receptiv la jocuri, la poezii, la cantecele, stie foarte bine unde ii este locul unui lucru sau al unei jucarii si o aseaza la loc dupe ce se joaca cu ea, numai ca nu prea

am un baietel de 2ani si 5 luni si e foarte iute si problema cea mai mare e ca arunca jucariile pe unde apuca buseste tot ce prinde eu ii explic si nici nu asculta bruscheaza copii ,ma gindeam ca cineva imi poate da un sfat,,,va multumesc

BUNASEARA.AM SI EU UN NEPOTEL CARE PESTE APROAPE 2 LUNI,IMPLINESTE 3 ANISORI.DIN PACATE,PARINTII LUI S-AU DESPARTIT,SI FIECARE LUCREAZA IN AFARA TARII.AM FOST NEVOITA SA MA DEPLASEZ DIN ALTA LOCALITATE LA DISTANTA F.MARE,SA-MI LAS SOTUL,CASA,SI SA VIN SA AM GRIJA DE NEPOTEL,EU FIIND SINGURA BUNICA PE CARE O ARE.M-AM ATASAT ATAT DE MULT DE EL,DE FAPT E RECIPROC SENTIMENTUL,INCAT NU STIU CE VOI FACE DACA VA VENI MAMA LUI SA-L IA.DACA MAI SUNT PERSOANE IN SITUATIA MEA,M-AS BUCURA SA AFLU SI ALTE SITUATII ASEMANATOARE.CEEACE STIU SIGUR,ESTE CA,ATAT FIUL CAT SI NORA VOR LUCRA PT.MULT TIMP IN AFARA.CE MA SFATUITI SA FAC?SI CE NU INTELEG EU ESTE CA AMANDOI SUSTIN CU TARIE CA-SI IUBESC COPILUL,DAR NU VOR SA INTELEAGA CAT RAU II FAC PRIN LIPSA LOR ALATURI DE ACEST MINUNAT COPIL CARE,APROAPE IN FIECARE NOAPTE PLANGE DUPA EI IN SOMN.M-I SE RUPE SUFLETUL DAR CUM SA-I POT INLOCUI EU FIZIC PE EI?VA MULTUMESC!!!

buna mi-a placut mult ce am citit. vreau sa spun ca in curand maya fetita mea va face un anisor. sun foarte mandra de ea pt ca de la 10 luni ii citesc povesti si ii place foarte mult sa se uite prin el deja recunoaste multe animale in carte, se uita la desene animate.va pup si va doresc tuturor mamicilor multa rabdare si sa va bucurati de fiecare clipa cu copilul vostru asa cum o fac si eu cu sotul meu

DA, E DESTUL DE GREU PRIMA PERIOADA DE VIATA A BEBELUSILOR (PENTRU NOI).DUPA CE NE-AM CHINUIT ,AM PLANS IMPREUNA CU COPILUL ,AM DORMIT PE SCAUN CU GATUL RUPT SI ALTELE ,SPRE MIJLOCUL PERIOADEI COLICILOR AM GASIT , LA FARMACIE , NISTE BILUTE DIN PLANTE. SPECIALE PT COLICI.DIN ACEL MOMENT NU AM MAISTIUT CE SANT COLICII.ASA CA PUTIN A DURAT NESOMNUL SI DUREREA IN SUFLET VAZANDU-L PE FIUL NOSTRU,DAVID, FRAMANTANDU-SE DE DURERE. RECOMAND PT CEI CE VOR SA AIBA LINISTE SI UN COPIL FERICIT ,-COLIKIND. 3-4 BILUTE INAINTE DE FIECARE MASA. SUCCES TUTURROR.

Mi-a placut pt ca desi perioada colicilor e al naibii de greu de suportat, taticul a gasit resursele sa descrie cu umor situatia. Si taticii sa stie ca pt noi, mamele, chiar si simpla intrebare