Comentarii la articole
Comentarii la articole
-
In aceasta pagina gasiti toate observatiile voastre la diverse articole din site-ul nostru.
Ele nu sunt grupate pe articole ci ordonate in functie de data trimiterii.
Daca doriti sa vedeti lista unui anume articol, urmati "linkul" cu numele articolului si - in pagina articolului - apasati pe "Lista de discutii pe aceasta tema"!
Cauta in comentarii
Puteti sa folositi formularul de mai jos si tipul de sortare pentru a accesa comentariile la articole
Sortati dupa data!
Nr. Comentarii: 18348
Output "✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Comentarii vizitatori
Citeste toate comentariileCe sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII
buna fetita mea are diabet tip 1 de 6 luni noi ne confruntam la gradinita cu doamnele educatoare peste programul ei de masa ii da bonboane nu stiu cum sa le mai explic ca sa nu-i mai dea ca nu e bine pt ea si nu as tare vrea sa o izolez de copii de ex sa n- o mai duc la gradii
Buna ziua tuturor , ma confrunt cu aceeasi problema , minunea noastra Maia a fost diagnosticata cu diabet tip 1 insulino dependent la varsta de 2 ani si 11 luni , acum are 3 ani si doua luni deci suntem incepatori , sentimentul descoperirii acestei boli a fost unul groaznic si cred ca toti parinti au aceleasi intrebari : de ce tocmai mie? , cu ce am gresit , de ce nu eu in locul copilului ? Va spun sincer ca si in acest moment plang si am un nod care nu mi da voie sa respir cum trebuie , ma intreb cand o sa fiu indeajuns de puternia sa pot vorbi despre acest lucru fara sa plang , atunci cand fac insulina fetitei ma cuprinde o serie intreaga de sentimente furie , emotii , mila si apoi ma linistesc cu gamdul ca am facut o si pe asta urmeaza un moment de liniste daca ii pot spune asa pana la urmatorul pas.Am marele noroc de un copil intelegator , care imi intinde degetelul pentru ai lua glicemi , imii pune bratul in sold cand trebuie sa facem insulina si asculta ca trebuie sa mancam la program ... Maia a ineput cu 4 insuline pe zi iar din cauza faptului ca glicemiile ei erau foarte mici am scazut unitatile pana am ajuns sa facem doar 3 insuline pe zi , acum sunt cu ochii pe noua aschema sa vedem cum reactioneaza . Eu vreau sa va intreb cum v ati descurcat cu gradinita , eu am avut o prima experienta foarte neplacuta cu multa dezamagire , neputinta si binenteles plans , erau ata de speriate de situatie incat ajunsesem sa le incurajez eu pe ele , cadru didactic si asistenta ca o sa fie bine si nu invers cum cred ca ar fi fost normal iar dupa ce am plecat de acolo pur si simplu am realizat ca nu ma pot baza sau cel putin linistii pe faptul ca fetita mea este intr o institutie supravegheata cu asistenta medicala .etcOrice sfat , parere , noutate conteaza va rog sa mi impartasiti din trairile si experientele voastre si ale scumpilor vostri copilasiVa urez sanatate multa si putere .
Buna.Este foarte greu sa te obisnuiesti cu ideea ca , copilul tau are diabet; dar Dumnezeu te intareste si treci peste asta.Acesti copii trebuie facuti sa inteleaga ca nu sunt bolnavi , ca sunt niste copii normali, la fel ca si ceilalti ; ca trebuie sa-si faca insulina pentru ca aceasta nu este suficienta, cum alti copii iau calciu, vitamine ,etc asa trebuie sa ia ei insulina; din pacate aceasta trebuie injectata pentru ca fiind un hormon este distrusa de sucul gastric. De obicei copii care fac diabet tip 1 sunt niste copii cu o inteligenta peste medie si au capacitatea de a intelege daca li se explica. Perioada cea mai grea este cea de pubertate cand toti hormonii isi fac de cap.Atunci parca nici insulina n-are efect. Dar trebuie sa-i incurajezi si sa le arati ca ai incredere in ei.Asta conteaza foarte mult pentru ei. Atentie nu-i izolati de ceilalti copii.
eu sint in italia de peste 10 ani...un singur lucru va spun...veniti in italia si veti vedea ce bine o va duce fetita din punct de vedere medical. daca va gasiti de munca doar unul dintre voi aveti dreptul la foarte multe avantaje.. statul italian va poate da casa gratis in situatia voastra...nu mai spun de asistenta.....testarea glicemiei e infinita si gratis. medicamentele gratis. daca unul din voi munceste in regula nina are drept de pensie in jur de 500 euro pe lunainformativa si veti vedea. calea cea mai simpla este urmatoarea...daca aveti pe cineva in italia sa va ospiteze doar o noapte duceti in acea noapte fata la primul ajutor la urgente si o interneaza. in timpul asta va cautati de munca ...e greu dar nu imposibil. apropo la urgente profitati de un moment cind are glicemia mai mareinca ceva...unul din parinti poate sta cu fata si in cele mai multe cazuri si amindoi. tre sa spuneti ca nu aveti unde sta si ca ati venit in vizita. cel mai bine e la roma
nu stiu nici ce asi putea sa scriu in fata acestei dureri care o simt de 2 saptamini am aflat ca fetia mea are diabet suntem la debut ii f greu asi doi daca se poate sa ma ajutati prin sfaturi despre mincare boala orice va multumesc
buna.prin asa ceva trecem si noi.avem un baietel de 6 ani.il cheama sebastian si are tot diabet tip 1 suntem la debut.e groaznic prin ceea ce trec copii cu aceasta boala.
AJUTOR ! cum as putea sa intru un legatura cu NINA ??
Eu am 12 ani de 1 an jumate am bolala .Cred ca este foarte greu sa triesti asa petru ca noi copii mai avem pofta la o inchetata ,ciocolata .Si suntemi supartati cand vedem celalti copii sanatosi care mananc ... Dar nu sunt necajita pentru ca deja cauta detoate feluri de tablete .:D:X Multumesc ca ati citit Mokany Brigitta yahoo: brigi_pisi
Salutare!Imi pare bine ca va cunosc, dar imi pare rau ca se intampla cu aceasta ocazie...De doua luni incercam si trebuie sa reusim sa traim o viata...altfel...Andrei, cel mai de nadejde viitor barbat (asa cum imi place mie sa-i spun), a fost diagnosticat cu diabet. Din acea zi trec prin toate starile posibile: durere, neputinta, frustrare, furie...mai putin cele de bucurie, pentru ca intotdeauna sunt umbrite de cate o hipoglicemie sau hiperglicemie.Va implini 14 ani in septembrie si pana acum nu am stiut ce inseamna un copil bolnav. Nici macar mici raceli... Este la pubertate si problemele, deja destule, se amplifica si din aceasta 'cauza'.Asa cum spuneai si tu, ei ne dau puterea! Desi el a constientizat aproape tot ce se intampla, din prima zi, a incercat sa le ia ca atare... Eu la fel, aparent, pentru a ramane macar in genunchi, daca in picioare nu ma puteam ridica...Nu stiu daca m-am ridicat, cateodata imi spun ca da, cateodata, cand descopar pe zi ce trece ce implica aceasta boala, am impresia ca niciodata nu ma voi ridica. Amandoi am fost si sper sa ramanem niste luptatori. Tatal exista...dar prea ignorant pentru a intelege si a se informa despre ce inseamna diabetul. Nu prea a stiut ce inseamna sa fii tata, nici cand eram impreuna, cu atat mai putin acum, dupa 9 ani de la divort...E ca si cum as avea aceeasi boala, intotdeauna vorbesc la plural: 'luam glicemia, mancam atat, calculam atat, cantarim atat...' As vrea sa pot lua totul asupra mea, dar nu pot... As fi vrut ca acest copil sa aiba macar sanatate, daca multe nu i-am putut oferi.Poate o sa socheze ceea ce voi spune acum, e dreptul vostru sa credeti ce vreti. Am incetat sa mai cred in Dumnezeu! Da, am incetat. Stiu ca se poate si mai rau, stiu ca se poate trai cu diabet, dar cum se poate trai??? Depinzand de ceva??? Unde este dreptatea aia cum ca totul se plateste? Bine, rau??? Vad zilnic in jurul meu oameni care fac rau in multe feluri, de cand ii stiu. Am vazut astfel de oameni murind ca si altii saraci, urmasii lor continuand aceleasi fapte si traind bine merci, inseland,furand, mintind, ca sa nu vorbim de lucruri mult mai grave, de ex crime. Nu exista niciun Dumnezeu! Puterea sta in fiecare dintre noi, norocul ni-l facem fiecare sau ne mai ajuta altii (vezi cazul parintilor bogati), dar e in natura umana sa credem in ceva! Uite ca eu nu mai cred in nimic, pentru ca nu mai pot! Unde a fost Dumnezeu cand copilul meu statea singur in casa la 3 ani, la 5 ani, cand pleca singur la scoala in clasa intai si se intorcea singur, cand isi incalzea singur mancarea pentru ca mama lui trebuia sa munceasca pana tarziu pentru ca din salariul ei se plateau: chirie, intretinere, mancare etc?? Unde era Dumnezeu cand in vacante altii plecau in concedii in tara sau strainatate si el n-a putut decat intr-o amarata de tabara acum 4 ani??? Unde este Dumnezeu cand se inteapa de atatea ori pe zi trebuie sa manance la comanda, ce trebuie si cat trebuie?? Unde e Dumnezeul asta care a creat capsunile, ciresele etc pe care el vrea sa le manance ACUM si ATAT, NU CAT TREBUIE SI CAND TREBUIE!?Dumnezeu exista pentru altii, nu pentru noi!Imi pare rau pentru tonul negativist. Nu vreau sa va induc o stare proasta, nu vreau sa considerati ca sunt lucruri spuse la nervi...nu... Doar m-am saturat de o viata lipsita de multe. Si tot ce-mi mai doream era sa fim sanatosi ca sa le putem duce pe toate. Nici asta nu s-a putut...Dumnezeu va exista din nou atunci cand se va descoperi sau SE VA LASA SA SE DESCOPERE ceva care sa vindece toti acesti inocenti de suferintele acestea fara margini. Atata timp cat vad atatia copii suferinzi, murind, nimeni nu ma va convinge de existenta LUI!.Am respectat ortografia, pentru cei ce inca mai au credinta.Va doresc din tot sufletul sanatate! Voua, dar mai ales copiilor vostri!Si fiti linistiti, voi cei cu pacate sau fara pacate, nimeni nu va vegheaza! Puterea e in voi! Si cu cat sunteti mai indarjiti, cu atat treceti prin mai multe! Si copiii acestia, altfel decat restul, vor reusi! Si noi la fel, e de ajuns sa te uiti in ochii lor si parca ceva te impinge de jos in sus! Aveti mare grija de voi, ca altfel, nimeni nu are!Cu drag,Alina, mama celui mai de nadejde viitor barbat.
Felicitari Nina pentru puterea ta de a trece peste greutati si a te bucura de minunata Kiki. Sincer, toata stima, ma inclin.
Felicitari autorului si felicitari Ninei si Cristinei.Din pacate si eu trec prin aceiasi drama ca a lor. Alex are diabet de la varsta de 11 luni. Povestile noastre de viata despre diabet, sunt la fel.Si eu am un baietel in varsta de 3,9 ani care este insulinodependent. Felicitari inca o data pentru articol!!!!
am o fetita de 0 ani diagnosticata cu talasemie minora mostenita de la sot as vrea sa mi spuneti daca asta este cauza de nu ia in greutate are 24 kg si 1m 45si ce suplimente de vitamin as putea sa I dau in afara de acid folic si supradin junior 15 zile pe luna dat de d na doctor Florentina Vladareanu de la institutul de hematologie suntem sub supravegherea dumneaei multumesc.
Buna! Eu am aflat la 30 de ani ca am talasemie minor . Fetita cea mica ma mosteneste. Nici eu si nici fetita nu avem nevoie de nici un tratament.
Buna! Eu am aflat la 30 de ani ca am talasemie minor . Fetita cea mica ma mosteneste. Nici eu si nici fetita nu avem nevoie de nici un tratament.
Buna! As vrea sa stiu daca talasemia minora provoaca intarziere in dezvoltarea cognitiva a copilului. Multumesc!
Pietrele- pigmentAproximativ 10% din calculii biliari umani sunt pietre pigment compuse din cantităţi mari de pigmenti biliari, împreună cu cantităţi mai mici de săruri de calciu şi de colesterol. Factorul de risc cel mai important pentru dezvoltarea acestor pietre il reprezinta hemoliza cronica (distrugerea globulelor rosii) intalnita la pacientii cu talasemie (inclusiv minora) sau alta forma de anemie hemolitica, acest lucru datorandu-se faptului că bilirubina este excretata in bila, formand pigmentii biliari. De asemenea aceste pietre sunt asociate deseori si cu infecţii bacteriene.Cel mai eficient mod de diagnosticare a prezentei calculilor, indiferent de natura lor, il reprezinta ecografia abdominala.DIN 9 COPII 4 AU MAL LA VEZICA BILIARA SI CEILALTI LITIAZA.
Pe sotul meu l-am descoperit cu talasemie minora la varsta de 27 de ani,pt ca mereu imi spunea ca este obosit,are dureri in piept,respira greu la efort si i-am facut un set de analize de laborator,biolog fiind de meseria.Hemograma i-a iesit modificata si i-am facut apoi electroforeza hemoglobinei si feritina si mi-a venit raspuns clar ca are talasemie minora,deci doar purtator de gena.Eu eram insarcinata in 5 luni .A fost socant stiind ce inseamana talasemie si vazand atatia oameni cu talasemie.Fetita are acum 10 luni,ii facem din doua in doua luni hemograma iar acum trebuie sa i fac eletroforeza hemoglobine.Se pare ca ea nu este nici purtatoare de gena a talasemiei,s-ar putea sa fie unul din cei 4 copii care nu a mostenit asa ceva.Cel mai bine,consider eu in momentul de fata ,ca la depunerea actelor de casatorie sa se ceara si hemograma completa pentru a putea descoperi eventuale probleme care au fost tratate cu indiferenta in treacut.Pentru ca sotul meu are aceasta problema de copil si nimeni nu s-a sesizat pana acum un an.Va doresc multa sanatate si numai bine.
foarte ok as vrea mai multe informati despre aceasta boala daca aveti k sunt ffffffff disperata am citit cu mult interes
AM UN BAIETEL DE 15 ANI SI ARE TALASEMIA CU GLOBULE ROSI SCAZUTE 75 SI NU STIU DACA IR GRAV SI EU SI SOTUL MEU NU AVEM TALASEMIA VA ROG MULT SAMI ZICA CENEVA DACA IE GRAV
Felicitari ptr articol! Cu 4 ani in urma cautam si eu cu infrigurare ceva despre aceasta boala (nepotul meu a fost diagnosticat cu talasemie minora - nici beta, nici alfa - nu stiam ca exista atatea subclasificari ale bolii). Cu chiu cu vai am gasit ceva pe un site in SUA. Inca o data felicitari ca ii ajutati pe cei de aici!