Comentarii la articole
Comentarii la articole
-
In aceasta pagina gasiti toate observatiile voastre la diverse articole din site-ul nostru.
Ele nu sunt grupate pe articole ci ordonate in functie de data trimiterii.
Daca doriti sa vedeti lista unui anume articol, urmati "linkul" cu numele articolului si - in pagina articolului - apasati pe "Lista de discutii pe aceasta tema"!
Cauta in comentarii
Puteti sa folositi formularul de mai jos si tipul de sortare pentru a accesa comentariile la articole
Sortati dupa data!
Nr. Comentarii: 18349
Output "✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Comentarii vizitatori
Citeste toate comentariileCe sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII
numai o mama adevarata reuseste sa treaca peste toate greutatile si sa se inarmeze cu rabdare si speranta.ai avut multe de suferit...imi pare rau pt cele intamplate.ii doresc din tot sufletul multa, multa sanatate lui andrei iar tie si sotului tau multa putere in continuare.sa dea dumnezeu sa nu mai fie nevoie de doctori,spitale,medicamente si andrei sa fie bine si voinicut.salutari pt voi si un pupicel pt cel mic.
Nana sa va de-a Dumnezeu sanatatea pt care va rugati atat! noi ne vom ruga de acum inainte alaturi de voi! Dumnezeu e mare si bun! sa ai nadejde ca totul va fi bine!
ceea ce m-a facut sa-ti scriu este faptul ca in primul rand suntem nascute in aceeiasi zi si apoi ca si copilul meu de la 6 luni insa facea spame musculare.nu stiu ce fel se spasme facea andrei dar bianca se incorda toata,ridica picioarele la 45de grade drepte si intinse bine,punea manutele pe burtica,se facea rosie si transpira f.tare.dupa 2 luni ne-am dus la medicul de familie si i-am povestit.ea spunea ca s-ar putea sa fie sindromul west dar nu e sigura si sa ne ducem sa facem o serie de analize.i-am facut toate analizele posibile si ieseau toate perfect insa ea continua sa faca acele crize.ne internase la sectia dezinterie pe ca profesorul de acolo era si neurolog.ne-am internat luni,marti dimin ne-au facut analizele,au iesit perfect si urma ca miecuri dimineata sa plecam acasa.dar.......cand a venit marti seara vizita bianca mea a inceput sa faca acele crize care i-au pus pe medici pe ganduri.nu-si explicau cum de analizele sunt asa si totusi ea.......se intrebau intre ei daca sa inceapa tratamentul sau nu si a spus ca mai asteptam pana a doua zi.in acea seara bianca a inceput sa vomite,sa faca diaree si febra.au hotarat sa o puna in perfuzie pt 24ore.la inceput nu am fost de acord insa mi se spunea ca asa e cel mai bine.am acceptat.mi-au smuls-o din brate p.a-i pune cateterele si niste placute din lemn pt a sta linistita si sa nu se miste si legata de pat.imi amintesc ca mi-au spus sa nu-i dau apa mai mult de 90 g in 12 ore.asa am facut dimpotriva i-am dat numai 60 g si asta pt ai da smecta.a doua zi insa era toata umflata,nu putea deschide ochisorii de umflate ce erau pleoapele,manutele si piciorusele erau pernute.cand au vazut-o au spus imediat ca e vina mea ca i-am dsat prea multa apa.eu m-am enervat si le-am spus cum crede-ti ca-i pot face asta copilului meu cand mi-au spus sa nu le dau mai mult de 90g ca se va umfla.la fine au ajuns la concluzia ca i-au pus concentratia de glucoza prea mare......in fine...de seara am inceput tratamentl cu depakin dar si ceva pt protejarea ficatului ca acel depakin ii afecteaza ficatul.in acea seara am crezut ca inebunesc.bianca era f.agitata dar imi spuneau ca e ceva normal pana ce depakin isi face efectul la creier si o sa mai dureze asa.joi au mai tinut-o sub observatie din nou analize,ecografii.rmn si multe altele.speram ca vineri ma lasa acasa dar nu a fost asa.de aceea am semnat pe responsabilitatea mea ca plecam acasa si am plecat cu viteza luminii de acolo.nu-ti pot spune ce mi-au scris pe biletul de iesire din spital!!eu nu l-am citit imediat ca nu vedeam iesirea insa dupa aia m-am crucit.daca il citea cineva care nu ma cunostea spunea ca sunt o mama denaturata.ne-am dus luna viit la control dar nu acolo de data asta proprio la sectiunea de neurologie unde am dat peste alta doctorita care astepta doar
Cata dreptate ai in tot ce spui, asa e, nu stim sa apreciem sanatatea. Ma bucur din suflet ca acum totul este bine si asa sa fie si de aici inainte. Eu imi doresc un bebe, dar sunt foarte fricoasa, de ce anume, nici eu macar nu as putea spune, de nastere, de durere...cine stie. Acum cred ca nu noi suntem cele mai importante, ci minunile care cresc in noi atatea luni de zile si tot ce se intampla dupa nastere. Ma bucur ca am citit povestea ta, cred ca m-a maturizat putin, nu, mai mult chiar, iti multumesc. Sa va de-a Dumnezeu tot binele din lume.
Doamne cat a-ti indurat,nici nu pot sa-mi imaginez cat de greu v-a fost.Sincer imi pare rau pt durerea din sufletul vostru.Sunte-ti niste oameni curajosi si norocosi ca-l aveti pe Andrei,sufletelul vostru curat.D-zeu sa va ajute sa fi-ti sanatosi si cu liniste in suflet.Pupici pt dragul de Andrei,un baietel puternic.
se pare ca nu citeste nimeni acest saite
vreau sa imi depan si eu aici putin din necazul meu si poate cineva imi va da un sfat ce as putea sa fac ..am o fetitza de 3 anisori cu primul prieten cu care am fost impreuna 7 ani..toate lucrurile au fost bune si frumoase numai ca in cei 7 ani baiatul nu a lucrat deloc..era o persoana buna linistita,ascultatoare,iubitoare etc..dar eu radiam d nervi ptr faptul ca lui nu ai placea munka..eu am tinut casa masa fetitza si pe el timp de 7 ani..nu imi pare rau imi pare rau ca nu a fost sa fie..nemultumita de faptul ca nu muncea am renuntat si ne-am despartit..la ceva timp am inceput o relatie cu altcineva din care a rezultat inka un copil am un baietel de 3 luni..totul a fost bine si frumos pana aproape in momentul sa nasc aveam 6 luni cand au inceput certuri,venea tarziu de la servici fata de alta daca ,simteam cum ma minte si vedeam cum ascunde bani prin masina lui si prin alte parti,tipam si urlam de ce nu ajunge la timp acasa sau macar de ce nu ma suna sa imi spuna unde este caci vreau sa spun ca nici nu ma suna si nici nu imi raspundea daca il sunam eu..si eu inebuneam pe zi ce trece cu toate astea nam cedat de atunci ptr faptul ca ma gandeam ca mai am si fetitza si acum inka un copil si ptr faptul ca uneori sunt inebunita dupa el,uneori am senzatia ca nu pot trai si nu ma pot misca fara prezenta lui..atunci cand ajungea tarziu plangeam si disperam oare unde este ce face cu cine este,apoi vedeam ca sia ascus ceva bani prin masina sau stiu eu unde,mai atre plangeam mai tare tipam si fara nici un folos el parca imi si radea in fatza insa la scurt timp daca ma lua in brete sau se apropia d mine eram ca o pisicutza nu mai spuneam nimik,,insa atunci cand sunt sigura ma gandesc la toate astea si vad ca relatia scartie din toate partile zilele trecute a venit din noua tarziu din nou nu mia raspuns la telefon din nou bani gasiti in masina si din nou cearta plus pana sa vina acasa am avut senzatia ca vreau sa imi iau viata si ca nu mai pot trai asa plangeam si am luat un cutit am vrut sa imi tai venele dar nu am reusit caci nu mai sunt ascutite de foarte mult timp efectiv nici nu mia facut macar o zgarietura..am renuntat mam dus in baie sa caut ol lama si el d obicei nu se berbereste cu lama asa ca a,m scos o lama de la big si am dat cu ea pe una din vene din camera alaturata am auzit plansul bebelusului meu de 3 luni care am pus repede ceva pe mana ca imi curgea sange si am fugit la el mam uitat in ochi lui si am stiut ca nu fac bine sa imi doresc moartea ,,sunt foarte tanara am 24 d ani ..nu sunt nici schioapa si nici urata dar nu stiu de ce am ajuns pana aici sunt eu prea orbita d iubire sau dependenta d el sau ce se intampla de fapt..imi iubesc copilasi mai mult ca si viata mea sau mai bine spus mai presus de orice daca nu as fi auzit glasul lui acuma in momentul de fata nu mai scriam aici eram deja undela la ceva metri in pamant..dar un ingeras ca el ma oprit sa fac asta ..dupa ce am realizat ca nu e bine mam asezat pe scaun si am spus ca nu e bine ce fac ca am 2 copilasi frumosi si micutzi care merita sa traoesc ptr ei,problema este cum pot supravietui cand vad atatea minciu si atatea lipsuri de acasa ma streseaza ma terorizeaza gandurile si pur si simplu uneori simt ca ma omoara..de durere..am incercat sa fiu indiferenta dar nu am reusit din contra mai tare mam disperat si el parca uneori simt ca si mai extra face ceea ce face ca sa ma termine sau nu stiu daca asa ceva se mai numeste iubire..imi doresc sa plec dar ma gandesc ca am 2 copii si e foarte greu ,trebuie sa plec caci imi e frica sa nu imi sfarsesc viata in curand ceea ce nu imi doresc cel mai mult decat sa fiu in viata ptr copii mei..nu stiu daca sunt nebuna daca sunt geloasa sau daca am o obsesie ptr el..de asta miam dorit sa scriu pe acest forum..spera ca din putinul ce am povestit sa mi se raspunda cate ceva..va multumesc..
buna
mi-ar placea sa stam mai mult de vorba ID-ul meu de mess este isami2011@yyahoo.comCred ca am o solutie la problema ta.
Marea ta problema este ca nu ai servicu si nu socializezi cu femei.Alfel nu aveai nici un motiv sa afirmi ca esti dependenta de sot.lui ii convine situatia de dependenta? Afectiva,emotionala,financiara? sigur nu.trebuia sa spui ca vrei sa ii implementezi sentimentul de paternitate pe care nu il are si te guduri pe langa el chiar si atunci cand iti face rau... poateDaca el nu va accepta dependenta ta stii bine ce va urma: te va minti si insela la tot pasul,de fata cu tine chiar va face lucruri reprobabile sa iti reprimi acea
Problema : induiosatoare ,de altfel, a aparut la cateva zile dupa ce l-ai
draga mea te inteleg foarte bine dar asta nu inseamna ca ai dreptate.n-am sa-ti spun ca altele sa te duci la psiholog,probabil ai inteles deja asta.daca nu te gandesti la tine, gandeste-te la copilul tau,cata nevoie are de tine.iti spun ca nici eu n-as putea sa traiesc fara sotul meu,probabil as inebuni dar niciodata nu m-as gandi sa-mi iau viata si asta mai ales datorita faptului ca port in pantece un sufletel.ma voi stradui toata viata sa fiu sanatoasa si sa muncesc pentru el asa cum au facut-o si parintii mei pentru mine si asa cum e normal sa o faca orice parinte.crede-ma ca nu stiu ce as face fara sotul meu, care e totl, dar oricum nu mi-as lua viata.gandeste pozitiv si lupta.nu te lasa doborata de dragul copilului tau.
ai cel bun si mai important motiv sa traiesti:copilul pe care l'ai purtat,l'ai nascut si crescut pana acum.chiar crezi ca poate altcineva sa il iubeasca mai mult decat propria'i mama???bunicii sunt bunici iar sotul... dak tu zici ca ai disparea,ar putea foarte bine sa ii aduca o mama adoptiva(mai ales la cate ti'a facut).ai grija mare de copil:te'ai chinuit sa il aduci p lume... e cel mai bun lucru care ti s'a intamplat!
foarte bun jucariile lego imi place tare de tot si eu joc
0225026
imi place lego
Si baietelul meu este pasionat de LEGO, a construit deja foarte multe modele si este foarte fericit cand primeste un LEGO nou. Acum de-abia asteapta mearga din nou la LEGOLAND (parcul a fost inchis pe perioada iernii).
Deci sunt insarcinata am 7 luni si la 6 luni am facut al doilea test de sange si am diabet au zis dr din franta si tin regim si in2 in 2 oare imi iau sange pt sa vad glicemia daca creste si a zis dr ca trebe sa iau insuline dar nustiu ce sa mai zic foarte multe analize am facut si au zis ca nu mai creste bebelusul si in schib e toate ok cu oxigenul inima etc.. nu mai stiu ce sa fac un sfat va rog frumos si bunica avut diabet dar nustiu ce tip dar nu avea insuline sau medicamente
Deci sunt insarcinata am 7 luni si la 6 luni am facut al doilea test de sange si am diabet au zis dr din franta si tin regim si in2 in 2 oare imi iau sange pt sa vad glicemia daca creste si a zis dr ca trebe sa iau insuline dar nustiu ce sa mai zic foarte multe analize am facut si au zis ca nu mai creste bebelusul si in schib e toate ok cu oxigenul inima etc.. nu mai stiu ce sa fac un sfat va rog frumos si bunica avut diabet dar nustiu ce tip dar nu avea insuline sau medicamente
Si eu am diabet de sarcina. De o luna sunt monitorizata. Si internata am fost. Imi e fff greu. Sper sa fie bine pana la sfarsit. E o perioada de stress.