Ursitoarele – o tradiție moștenită de la romani (cu puțină magie și multă imaginație) acum foarte comercială
Ursitoarele – o tradiție moștenită de la romani (cu puțină magie și multă imaginație) acum foarte comercială
Credința în ursitoare – acele personaje misterioase cu puteri nelimitate asupra destinului uman – a fost și este încă bine înrădăcinată în imaginarul poporului român. Moștenită de la romani, tradiția spune că fiecare om vine pe lume cu soarta deja „programată”… de alții.
Conform obiceiului, părinții unui bebeluș nou-născut așteaptă semne despre ce fel de viață îl așteaptă pe copil: va fi norocos, frumos, deștept sau toate la un loc (ideal!). Inspirația vine din mitologia greacă, de la cele trei Moire – niște babe deloc simpatice – care, în varianta românească, s-au transformat în ursitoare: zâne-surori, mai tinere, mai aranjate și, evident, ceva mai optimiste.
Astăzi însă, ursitoarele au făcut un pas mare spre modernizare. Nu mai apar pe furiș în nopți fără soț, ci vin punctual, la botez, cu programare, costumație și… factură. Desigur, această variantă nu are prea mult de-a face cu tradiția originală, dar rămâne, până la urmă, opțiunea fiecărui părinte dacă vrea să investească în spectacol sau să lase soarta să se descurce singură 😄.
Ursitoarele – o tradiție moștenită de la romani (cu puțină magie și multă imaginație)
Credința în ursitoare, acele ființe misterioase cu puteri depline asupra destinului uman, a fost și este încă adânc înrădăcinată în sufletul poporului român. Moștenită de la romani și transmisă din generație în generație, această tradiție spune că nimic nu e întâmplător: fiecare om vine pe lume cu soarta deja „scrisă”… sau mai bine zis, ursită.
Conform tradiției, ursitoarele sunt trei zâne care apar în nopțile fără soț – adică a treia, a cincea sau a șaptea noapte din prima săptămână de viață a copilului nou-născut. Vin tiptil, pe nevăzute, și îi croiesc destinul: cât noroc va avea, câtă frumusețe, câtă minte și… când va veni momentul final (pentru că una dintre ele se ocupă și de acest capitol mai sensibil).
Se spune că, în vremuri străvechi, aceste ursitoare chiar erau văzute și auzite. Moașele, care vegheau noaptea nou-născuții și mamele lor, aveau acest „dar” special: le vedeau cum intră și le auzeau cum ursesc. Ba chiar și părinții copilului puteau, uneori, să fie martori. Din păcate, legenda spune că moașele au vorbit prea mult despre acest secret… iar drept pedeapsă, magia s-a retras. Așa că, azi, ursitoarele sunt mult mai discrete.
În Transilvania, tradiția spune că moașa – chiar dacă nașterea a avut loc la spital – trebuie să pregătească în camera copilului, imediat ce acesta ajunge acasă, un mic „set de întâmpinare”: o pânză albă nouă, un blid cu făină de grâu cernută, sare, o pâine, un bănuț și un caier de lână. După trei zile și trei nopți, dacă ursitoarele au trecut pe acolo, se vor vedea urme pe făină. Practic, un fel de „check-in” mitologic.
În Banat, Moldova și Țara Românească, lucrurile sunt mai… ospitaliere. La trei zile după naștere, se întinde o masă bogată, numită „cina ursitoarelor”, cu pâine, o găină, vin și trei bănuți. Ideea este simplă: dacă zânele sunt bine primite, bine hrănite și „plătite”, vor fi mai darnice la capitolul destin. În Bucovina, moașa lasă o lumină aprinsă toată noaptea în camera copilului, pentru că se crede că ursitoarele sunt foarte sensibile la atmosferă și preferă locurile bine luminate.
Cu aproximativ 100 de ani în urmă, ursitoarele erau așteptate cu mare seriozitate, cu masa pusă și casa pregătită.
Se credea că soarta copilului depinde de cele trei ființe: Ursitoarea, Soarta și Moartea. Fiecare avea rolul ei bine stabilit: una țese firul vieții, alta spune ce va aduce destinul, iar cea de-a treia stabilește când se va rupe firul. Nimic nu era lăsat la voia întâmplării.
Originea acestei credințe vine din mitologia greacă, de la cele trei Moire – ființe deloc prietenoase, dar extrem de eficiente. În tradiția românească, ele s-au transformat în zâne surori, mai blânde, mai frumoase și ceva mai dispuse la negocieri… mai ales dacă masa era bună.
Se spunea că ursitoarele se întâlnesc cu ielele o singură dată pe an și, de bucurie, dansează o horă atât de fermecată, încât muritorii nu au voie să o vadă. Erau imaginare îmbrăcate în rochii lungi, albe, cu fire de aur și fluturi, iar cea mai mare dintre ele purta o blană de aur și un caier de lână albă sau neagră, amestecată cu mătase.
Părinții lăsau ferestrele deschise în nopțile fără soț, alungau câinii din curte și aveau grijă să fie veseli
Românii credeau că, înainte de a ajunge la copil, ursitoarele se sfătuiau între ele. Și, pentru a nu le deranja, părinții lăsau ferestrele deschise în nopțile fără soț, alungau câinii din curte și aveau grijă să fie veseli în primele opt zile de la naștere. Pentru că, nu-i așa, dacă părinții sunt triști, se supără și ursitoarele… iar asta nu promite nimic bun pentru viitorul copilului.
Fiecare ursitoare dăruia ceva: minte, noroc, frumusețe, bogăție sau, uneori, exact opusul. Și se spunea că, dacă cele trei nu se înțelegeau între ele, copilul avea să ducă o viață zbuciumată, plină de suișuri și coborâșuri.
Reality Check: Ursitoarele Azi
Astăzi, însă, lucrurile sunt mult mai… organizate. Ursitoarele au devenit, fără supărare, destul de comerciale. Nu mai vin pe furiș, ci sunt chemate prin agenții specializate în evenimente. Apar la botez, recită, dansează și „ureză” contra cost, într-un spectacol bine regizat. Tradiția rămâne, magia se adaptează, iar ursitul a devenit parte din industria evenimentelor.
Până la urmă, fie că le credem sau nu, ursitoarele spun o poveste frumoasă despre dorința oamenilor de a crede că viața are sens, direcție și un strop de magie încă de la început. 😊
Mai cititi:
Nasterea - traditii in zona Suceava si Nasterea - traditii in zona Gorjului
Semne si traditii legate de nastere in lume
Comunitatea mamicilor inteligente, grupuri de varsta, suport si ajutor Forumuri recomandate
Primele 365 de zile din viata de mama
365 zile si nopti din viata de mama. Casa nou nascutilor DC.
Alaptarea
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Ultimile 2 comentarii
Ursitorile se pun si la varsta de trei luni
In prima parte se afirmă că este tradiție moștenită de la romani, deși în a doua parte etnologii spun că de la greci. Se pare că logica nu am moștenit-o nici de la romani, nici de la greci.
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII