Cu sinceritate, despre prima răceală a copilului

Dar am aflat și părerea a doi medici pediatri cu privire la modul în care a reacționat mămica și ce ar fi fost recomandat să facă în această situație: Dr. Roxana Hristianovici, Medic specialist pediatru, Consultant în alăptare acreditat IBCLC, Consultant în babywearing și Dr. Iulia Cristiana Balint Boia, Medic specialist pediatru, Consultant în alăptare acreditat IBCLC. 

Elena a împărtășit cu noi experiența emoționantă a primei răceli a copilului ei. Ea rememorează cu sinceritate momentele dificile și incerte care au apărut odată cu debutul simptomelor de viroză la micuțul ei, pe atunci bebeluș. De asemenea, recunoaște că, în calitate de mamă, a simțit o presiune suplimentară, întrebându-se cum ar fi fost dacă ar fi fost medic pediatru, având cunoștințe exacte despre îngrijirea și tratamentul necesare pentru bebelușul ei.

Reacția specialistului, Dr. Roxana Hristianovici:

Această dorință de a deveni doctor și de a ști cum să faci tot ce este mai bine pentru copilul tău este ceva la care multe mame se gândesc. Cu toată sinceritatea, pot să vă spun că este la fel de înfricoșător când ajungi acasă cu copilul tău, și chiar mai înfricoșător atunci când ești pediatru. Motivul este că te gândești la toate situațiile neplăcute care ar putea să apară. Mai ales că le cunoști și ești familiarizat cu toate bolile posibile, ai tendința să supra-diagnostichezi atunci când vine vorba de copilul tău, din cauza implicării emoționale care îți afectează capacitatea de a fi obiectiv. Prin urmare, noi, pediatrii, nu tratăm proprii copii. Desigur, nu vorbim aici despre cazurile ușoare, cum ar fi o simplă răceală sau o viroză minoră. Atunci când simțim că nu putem gestiona corect situația, eu personal apelez la Iulia și invers, pentru a ne trata copiii și pentru a păstra o perspectivă obiectivă, fără a fi excesiv de implicate emoțional în luarea deciziilor.

Elena ne-a povestit cum a învățat să gestioneze prima răceală a puiului ei, de la nasul înfundat la apariția febrei și a tusei, deoarece, în acest context, apar și sentimente de nesiguranță și frică, mai ales în momentul în care a fost nevoie să recurgă la un aspirator pentru a îndepărta mucozitățile din nasul bebelușului, o experiență care, la momentul respectiv, i s-a părut dificil de gestionat. Apoi, își amintește cum a apărut și febra, care era mereu o provocare. Chiar dacă știa că este o reacție naturală a organismului la infecții, nu își putea stăpâni teama și dorința de a alina suferința puiului ei. Însă, cu timpul, a învățat să își controleze frica și să acționeze înțelept în astfel de momente.

Reacția specialistului, Dr. Iulia Cristiana Balint Boia:

Perfect adevărat, febra sperie pe toată lumea; de altfel, este chiar menționată în literatură ca fiind frica părinților, deoarece este ceva ieșit din parametrii normali. Iar din această frică, trecem un pic într-o extremă în care nu mai dăm timp organismului să acționeze și să activeze toți acei factori imuni care intră în acțiune atunci când crește temperatura. Începem să intrăm în scheme terapeutice puțin excesive, în care se administrează foarte des și alternat substanțe antitermice. Efectul este că nu mai știm exact când a încetat febra. Dacă cineva administrează antitermic de 3 zile la rând la fiecare 4 ore și febra a ținut doar o zi și jumătate, nu mai știm dacă era deja sub controlul antitermicului. De aceea, recomandarea mea cea mai frecventă este să se trateze febra când apare, fără să se administreze tratamente rigide la ore fixe, care să o țină sub control.

Elena a luat instant legătura cu medicul pediatru, care a încercat inițial să o liniștească și i-a spus că trebuie să se mobilizeze, că o să fie bine, dar trebuie să administreze tratamentul corespunzător. Nu mai știe exact în ce a constat medicamentația la momentul respectiv, dar știe sigur că acel moment a fost primul în care a făcut cunoștință cu schema în care putea administra antitermicele.

Reacția specialistului, Dr. Iulia Cristiana Balint Boia:

Atunci când avem în față un bebeluș foarte mic, sub vârsta de 3 luni, 2 luni, și debutează niște simptome, eventual febră, tuse, secreții nazale, poate are un frate mai mare care aduce din colectivitate viroze, este indicat întotdeauna un consult medical, pentru că acel copil este foarte mic și nu aș recomanda să se înceapă acasă un tratament înainte de a fi văzut copilul, chiar dacă au acasă unul, doi sau mai mulți copii și știu deja cât de cât despre ce poate fi vorba. Dacă copilul este mic, se impune o vizită scurtă pentru o evaluare.

Reacția specialistului, Dr. Roxana Hristianovici:

Și apoi, în funcție de ceea ce decide medicul pediatru care a consultat copilul, dacă situația impune internare, atunci tratamentul se va face sub internare, iar dacă vorbim de o viroză ușoară, de o evoluție favorabilă a copilului, se poate încerca tratamentul acasă, care să aibă un gust plăcut pentru o administrare ușoară, să fie lipsit de efecte adverse și cât se poate de eficient și sigur pentru vârsta copilului. Deci, o să alegem tot timpul scheme simple de tratament atunci când recomandăm tratamentele la domiciliu, iar atunci când este o schemă foarte complicată, când copilul are nevoie de evaluare periodică și vorbim de un copil mic, se va recomanda un tratament cu monitorizare continuă, ceea ce se poate face doar cu internare în spital.

Cu umor, dar și cu o doză de stres, Elena relatează modul în care a început să țină un caiet de notițe, unde a înregistrat fiecare medicament și ora exactă la care a fost administrat.

Reacția specialistului, Dr. Roxana Hristianovici:

Este foarte important acest carnețel, și noi le recomandăm mamelor noastre să-și noteze totul, pentru că toate am trecut prin nopți nedormite, mai ales când copilul are febră și se trezește de foarte multe ori în timpul nopții. Apoi, când ajunge în cabinet, mama are tot timpul senzația că nu a spus tot, că nu a relatat povestea completă. Sau se încurcă atunci când o întrebăm de câte ori a reapărut febra, de câte ori s-a trezit peste noapte, iar acestea sunt lucruri importante pentru a ne da seama exact de gravitate și dacă copilul poate fi tratat acasă sau nu. Deci, încurajăm cu drag folosirea unui carnețel sau să vă notați absolut orice, chiar și întrebările sau nelămuririle pe care le aveți în avans, pentru a le putea discuta pe toate în cadrul unui consult.

Teama constantă legată de evoluția stării de sănătate a bebelușului și dilema cu privire la momentul potrivit de a apela la ajutor medical sunt gânduri care îi însoțesc pe părinți în momentele dificile, iar experiența Elenei oferă o perspectivă autentică asupra provocărilor și aprofundărilor emoționale prin care trec părinții în îngrijirea sănătății copiilor lor. Gândul că putea face lucrurile mai bine de atât și întrebarea care nu-i dădea pace era mereu aceeași: "Dacă nu îmi dau seama exact de evoluție și eu de fapt trebuia să merg acum la camera de gardă?"

Reacția specialistului, Dr. Iulia Cristiana Balint Boia:

Mamele simt: "Parcă copilul meu nu respiră cum trebuie. Nu mi se pare ceva în regulă... mi se pare că nu arată cum arată el de obicei." Într-adevăr, în cadrul unei viroze, copilul nu se simte bine și nu se comportă cum este el de obicei, dar totuși, dacă instinctul îți spune că puiul tău trebuie să fie consultat, mergi dragă mamă, ascultă-ți inima și mergi la un consult, spre o cameră de gardă.

Reacția specialistului, Dr. Roxana Hristianovici:

Și nu uita în cadrul consultului să întrebi tot timpul medicul semnele de gravitate. Întreabă la ce să fii atentă, care ar putea să fie evoluția nefavorabilă, ce să-ți atragă atenția, când ar trebui să mergi la camera de gardă și care sunt așteptările, cât durează boala, cât durează febra. De fiecare dată, mergi pregătită și întreabă de semnele de alarmă, notează-le și urmărește-le acasă.

Mulțumim doamnelor doctor pentru răspunsurile informative și valoroase!

Recomandarea finală a specialiștilor pentru părinți este de a fi atenți la instinctele lor și de a căuta ajutor medical atunci când simt că ceva nu este în regulă cu sănătatea copilului lor. Cu toate că tehnologia și informațiile disponibile pot oferi sprijin în gestionarea situațiilor de sănătate ale copiilor, experiența Elenei și sfaturile medicilor subliniază importanța unei evaluări profesionale și a unei comunicări deschise cu medicii pediatri.

Astfel, gestionarea unei prime răceli a unui bebe mic devine nu doar o provocare medicală, ci și o experiență emoțională intensă pentru părinți. Înregistrarea detaliată a tratamentelor, întrebarea constantă pentru asigurarea unei îngrijiri corecte, și acceptarea faptului că anxietatea face parte din acest parcurs, toate contribuie la formarea unui părinte conștient și implicat în sănătatea copilului său.

În concluzie, povestea Elenei ilustrează că drumul părinților în îngrijirea sănătății copiilor lor este plin de incertitudini, dar și de oportunități de învățare și creștere. Cu sprijinul medicilor și cu încrederea în propriul instinct, fiecare mamă și tată poate trece cu brio prin aceste experiențe, contribuind la dezvoltarea armonioasă a micuților lor. Poveștile cu mămici și reacțiile de la specialiști ne oferă, în cele din urmă, o perspectivă bogată asupra complexității și frumuseții rolului de părinte în fața provocărilor vieții cotidiene.

autor: Desprecopii.com - Toate drepturile rezervate (c) 2023