Parintii isi verifica telefonul de 150 de ori pe zi iar copiii percep acest lucru ca stres

TEMA: Stimularea bebelusului | 0 | 6/5/2026

Parintii isi verifica telefonul de 150 de ori pe zi iar copiii percep acest lucru ca stres

Telefonul părintelui și anxietatea copilului: ce se întâmplă când mama sau tata sunt „prezenți”, dar cu ochii în ecran

Telefonul a devenit parte din viața noastră. Îl folosim pentru muncă, cumpărături, programări, mesaje, poze, școală, grădiniță, familie. Dar există un efect despre care părinții aud prea puțin: atunci când telefonul întrerupe des interacțiunea cu copilul, copilul nu simte doar că „mami e ocupată” sau „tati răspunde la ceva important”. Pentru sistemul lui nervos, poate fi perceput ca o retragere a conexiunii.

Specialiștii numesc acest fenomen technoference — adică interferența tehnologiei în relațiile și interacțiunile dintre oameni. În parenting, apare atunci când telefonul, laptopul sau alt dispozitiv întrerupe momentele de conectare dintre părinte și copil.

Copilul caută siguranță pe fața părintelui

mama telefon bebe

Un copil mic își reglează emoțiile prin relația cu adultul. Privirea, expresia feței, tonul vocii, răspunsul rapid și cald — toate acestea sunt semnale prin care creierul copilului învață: „sunt în siguranță”, „sunt văzut”, „contează ce simt”.

Harvard Center on the Developing Child explică acest proces prin conceptul de serve and return: copilul „trimite” un semnal — plânge, arată ceva, întreabă, zâmbește — iar adultul răspunde prin privire, cuvinte, atingere sau atenție. Aceste schimburi repetate ajută la construirea conexiunilor din creier, importante pentru limbaj, relații, învățare și reglare emoțională. (Developing Child Center Harvard)

Când răspunsurile adultului lipsesc frecvent sau sunt întrerupte, copilul poate simți nesiguranță. Nu neapărat conștient. Nu își spune „mama stă pe telefon”. Dar corpul lui simte: „nu primesc răspuns”, „nu sunt văzut”, „trebuie să insist mai tare”.

Ce arată studiile despre părinți, telefon și copii

Cercetările despre technoference arată că folosirea telefonului de către părinte în prezența copilului este asociată cu interacțiuni de calitate mai slabă, mai puțină atenție și conversații mai puțin consistente. Children and Screens notează că, atunci când părinții sunt distrași de dispozitive, copiii pot încerca să atragă atenția prin comportamente mai intense, iar bebelușii și copiii mici pot pierde ocazii importante de învățare prin imitare și interacțiune directă. (Children and Screens)

Un studiu al Universității din Amsterdam a arătat că folosirea tehnologiei de către părinți în prezența copiilor mici a fost asociată cu rezultate mai slabe în zona cognitivă și socială și cu mai mult timp de ecran la copii. Cercetătorii atrag atenția că aceste întreruperi pot face copilul să se simtă ignorat sau ca și cum ar concura cu telefonul pentru atenția părintelui.

Un alt studiu, publicat în 2025, a observat că folosirea mai frecventă a smartphone-ului de către părinți în timpul conversațiilor cu copiii este asociată cu mai multe trăiri de furie și tristețe la copii și cu o stare de bine mai scăzută. De asemenea, copiii pot ajunge să renunțe să mai caute atenția părintelui, iar această retragere este legată de un nivel mai scăzut de wellbeing.

Când copilul nu mai cere atenție, nu înseamnă mereu că „s-a maturizat”

Uneori părinții spun: „S-a obișnuit, nu mă mai întrerupe când sunt pe telefon.”
Dar asta nu este întotdeauna o veste bună.

Un copil care nu mai încearcă să obțină atenția adultului poate să fi învățat că încercarea nu funcționează. În timp, poate deveni mai retras, mai iritabil sau mai puțin dispus să caute conectare. Nu pentru că nu mai are nevoie de ea, ci pentru că a învățat să nu o mai ceară.

Asta nu înseamnă că fiecare mesaj citit pe telefon traumatizează copilul. Nu acesta este mesajul. Problema apare când telefonul devine frecvent „al treilea personaj” în relația părinte-copil: la masă, la joacă, în parc, la culcare, în conversații, în momentele în care copilul are nevoie de răspuns emoțional.

Ce putem face concret

Nu trebuie să devenim părinți perfecți și nici să aruncăm telefonul. Dar putem crea insule zilnice de prezență reală.

Încearcă aceste lucruri simple:

1. 15–20 de minute pe zi fără telefon
Alege un interval scurt în care telefonul este pus deoparte complet. Nu pe masă cu ecranul în sus. Nu în mână. Deoparte. În acele minute, copilul primește mesajul: „acum sunt aici cu tine”.

2. Fără telefon la mesele importante
Masa este unul dintre cele mai bune momente pentru conversație, glume, povești și observarea copilului.

3. Spune ce faci când chiar trebuie să folosești telefonul
În loc să dispari în ecran, spune: „Răspund la un mesaj important pentru serviciu și apoi mă întorc la tine.” Copilul înțelege mai bine când are o explicație.

4. Observă semnalele copilului
Dacă devine agitat, te trage de mânecă, vorbește mai tare, face „prostioare” sau se supără exact când intri pe telefon, poate nu caută conflict. Poate caută reconectare.

5. Creează ritualuri fără ecrane
Povestea de seară, drumul spre grădiniță, baia, 10 minute de joacă pe covor. Nu durata este mereu cheia, ci calitatea prezenței.

Telefonul poate aștepta. Creierul copilului se formează acum.

Copilul nu are nevoie de părinți perfecți. Are nevoie de părinți suficient de disponibili. De ochi care îl văd. De o voce care răspunde. De un adult care, măcar în câteva momente ale zilei, îi transmite fără cuvinte: „ești important pentru mine”.

Așadar, intervenția poate fi surprinzător de simplă:

Pune telefonul jos.
Uită-te la copil.
Răspunde-i.
Râzi cu el.
Ține-l aproape.

Pentru sistemul lui nervos, asta nu este „puțin”.
Este siguranță. Este conectare. Este baza pe care se construiește încrederea în lume.

Citeste in continuare Smartphone-urile și tabletele provoacă probleme de sănătate mintală copiilor mici

Va asteptam pe forumul special: PARENTING - sau despre meseria de parinte