Crizele de isterie ale copilului: motive, situații și mod de dezamorsare | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 6 comentarii
Buna dragi mamici , am un baieţel de un 1 an şi 5 luni de câteva zile are perioade de plâns isteric , refuza orice ,chiar jucarii sau jocuri noi , am încercat de toate , ma puteţi ajuta va rog.
Pentru mine cea mai bună metodă s-a dovedit a fi ignorarea isteriilor, copilul s-a dezobişnuit destul de repede.
Am un baietel de aproape 3 anisori, care are o fire foarte independenta, si, ca mai toti copii din generatia lui, foarte inteligent. Manipuleaza si la noi in casa s-a impamantenit, fara sa ne-o dorim, metoda good cop, bad cop. Tata este politistul cel rau iar eu cel bun. Zilele astea am vazut un filmulet interesant pe youtube, al lui Ask Teal ", parenting 101 ", in care ni se explica ca de fapt noi nu suntem altceva decat presul' si dictatorul, eu fiind presul. Cel mic ma manipuleaza cum vrea, iar pe tata il asculta doar de frica, fara insa sa aiba un respect real. Mi-a mai placut ca tipa din filmulet, Teal, ne spune de la bun inceput sa nu ne blamam si sa nu cerem prea mult de la noi, ca si parinti. Invatam si noi din mers, nu trebuie sa ne sperie sa sa ne descurajam daca gresim. Am observat cu baietelul meu ca daca i se explica cu rabdare, apelind uneori si la coarda sensibila, fara insa a ceda impulsului si a-l santaja emotional= la modul- iti place sa o vezi pe mami suparata? sau - uite ai lovit-o pe mami si o doare " ci mai degraba uite ce bine ne intelegem si ce frumos petrecem, nu ai vrea sa fie mereu asa? sau- haide afara la plimbare, o sa vezi ce frumos va fii sau, intr-o situatie limita, daca a gresit in public- mergem si vom discuta acasa, iar acasa ii explic calm si ferm cu ce a gresit, aratandu-i de ce este gresit, si pedeapsa, care de cele mai multe ori consta la noi in doua lucruri, care il "lovesc cel mai tare- gata joaca in parc sau afara, mergem acasa sau daca ne aflam acasa- il punem in patut la el, pina se linisteste, isi cere scuze si recunoaste ca a gresit. Pedeapsa nu este insa totuna cu consecinta. Consecintele trebuie ca un copil sa le recunoasca singur, ajutat de noi adultii, fireste, si nu se confunda cu pedeapsa.Uite ce s-a intamplat daca ...etc. Copilul, veti fii uimit, tine minte si stie ca daca...se va intampla cutare lucru neplacut.
articolul mi se pare foarte tare.este intr-adevar un lucru util de care toti parintii avem nevoie in anumite perioade ale cresterii copilului
am avut si eu momente din astea cu baietelul meu de 2anisori si ii spuneamin felul urmator; CAND IESI CU TATICU AFARA II SPUI LUI SA ITI CUMPERE CE VREI; SI SA STITI CA AM AVUT REZULATATE FOARTE BUNE INCERCATI SI VOI POATE MERGE
ar fi bine mamicile maisa povesteasca aici din intamplarile lor si cum le-au solutionat,ar fi de mare folos ptr.mamicile,nu credeti?pe langa sfatul psihologului exemplele concrete sunt ca zaharul la cafea. Eu de exemplu am observat ca baiatul meu facea scandal in magazin ca vrea sa-i cumpar ceva anume,indiferent,poate chiar f.multe,tot ce-i placea sau ii atragea atentia.Vazusem crize de isterie groaznice ale altor copii si am practicat o metoda eficienta- -cand ma pregateam sa intru in magazine ii spuneam pe drum sa nu-mi faca probleme in magazin,daca nu il las la usa magazinului sa astepte pana fac eu cumparaturile,daca mai era si o persoane neagreata de el in apropiere ii spuneam ca o rog pe acea persoana sa aiba grija de el cat sunt eu in magazin.Nu a trebuit sa repet de prea multe ori asta caci fiul meu a memorat si nu am mai avut probleme,imi spunea cu frumosul,in limbajul lui de incepator al vorbirii,daca pot sa-i cumpar ceva anume-ii explicam,daca era cazul,ca in acea zi nu am bani dispusi ptr.asa ceva si ca data viitoare vom cumpara.Sa stiti ca nu am avut circ prin magazine dupa ce am discutat frumos si i-am explicat,desi era destul de mic.
Scrie un comentariu