Suferintele tinarului tata | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 10 comentarii

  1. misha
    mishatrimis la 16/4/2007

    Domnul Badescu are dreptate in ceea ce priveste rezultatele cercetarilor americani...si acestia la randul lor au dreptate. Barbatul devenit tata, nu isi pierde staututul de barbat odata cu venirea bebelui, ci se impovareaza cu cateva

    Raspunde la acest comentariu
  2. Dan Cârciumaru
    Dan Cârciumarutrimis la 2/1/2007

    Super! Marturisesc ca m-am regasit pe deplin în cele descrise în articol - mai putin întarirea sânilor si cresterea în greutate... Însa descrierea sentimentului de angoasa provocat de teama inutilitatii practice (imposibilitatea de a alapta, etc.) îmi corespunde pe deplin. Pentru cei care au trecut prin experienta de a fi pentru prima oara tati este important de stiut unde, când si în ce mod pot interveni pentru a face viata mamei mai usoara - si pentru a stabili o relatie cât mai strânsa, de pe acum, cu nou-nascutul. Îmi amintesc de un articol în care Andrei Gheorghe spunea ca, pâna la vârsta la care bebele vorbeste si merge, rolul tatilor este redus la aproape nimic. Articolul dlui Badescu arata elocvent ca nu este nici pe departe asa! Trebuie însa

    Raspunde la acest comentariu
  3. Doru
    Dorutrimis la 18/12/2006

    Sa nu exageram: articolul este haios si bine scris (mie imi aminteste de stilul lui O' Henry). Ma indoiesc ca autorul si-a propus sa rezolve probleme de cuplu sau sa dea indicatii cu privire la cresterea copilului.Imi pare rau ca in cazul unora dintre cei care au postat comentarii aici sunt probleme care s-au accentuat odata cu venirea copilului. Din pacate un copil nu este solutia problemelor din cuplu. Din fericire nu este si nu va fi niciodata nici cauza lor. Adevarul trebuie cautat in alta parte si fiecare din voi stiti bine unde.

    Raspunde la acest comentariu
  4. mary
    marytrimis la 4/12/2006

    frumos ar fi sa fie asa,eu stau cu bb in brate non stop.nimeni nu se gandeste ca sunt obosita.tati vrea mai multa atentie si liniste in casa,cumpara toate medicamentele pt colici dar dupa cum se stie pot fi fff scumpe dar nu magice.Sotul meu nu va fi niciodatas sa fie tata

    Raspunde la acest comentariu
  5. catalin
    catalintrimis la 17/10/2006

    mai adevarat nu se poate!!!!!!!!!!!adevarat si cu cercetaori americani, dar buni, din punctul meu de vedere, ca au dat ideea unui articol, cel de fata,exceptional.

    Raspunde la acest comentariu
  6. marian
    mariantrimis la 15/1/2006

    sunt un tatic suparat deoarece mamica copilului meu nu imi mai acorda o deosebita atentiece sa ma fac?vreau doar sa imi dati un sfat in ceea ce priveste aceasta problemaadica sper sa ma intelegeti ca mamica lui nu ma mai vrea....sper sa fie ceva trecator si noi sa ne reluam obiceiurileIn asteptarea unui raspuns, va multumesc anticipar

    Raspunde la acest comentariu
  7. Un tata
    Un tatatrimis la 4/8/2005

    Referitor la articolul „Suferintele tînarului tata” de Cezar PAUL-BADESCU recomand autorului un control amanuntit al functiilor psihice. Sincer, nu am mai auzit sau citit niciodata despre asemenea senzatii. Regretam dl Badescu dar esti pa pa.

    Raspunde la acest comentariu
  8. Nicoleta
    Nicoletatrimis la 15/6/2002

    Articolul asta este foarte fain. Oare asa va suferi si sotul meu dupa ce voi avea copilul? Cert este ca inca de acum (si sunt insarcinata in doar cinci saptamani) se viseaza tinandu-l pe burta. Pacat (sau poate nu!) ca sotul meu e mai zvelt!

    Raspunde la acest comentariu
  9. Laura
    Lauratrimis la 30/8/2001

    La prima vedere s-ar zice ca sunt o norocoasa.- taticul isi aduce o contributie f mare in cresterea copilului(se trezea sa-mi dea copilul la alaptat, participa la baita,o mai imbraca din cand in cand, o scotea la plimbare numai mancare nu). Ce mai tot ce face o mama. Dar treptat s-a transformat acest ajutor intr-o "posesie" ca sa zic asa. La ora actuala(fetita are 1 an si 2 luni)el stie (crede) mai bine decat mine cum sa o imbrace cat de calda trebuie sa fie mancarea, baia, cand trebuie sa doarma, sa o scoata la plimbare. Eu nu mai reprezint nimic Ba mai mult sustine ca eu "chinui copilul" sunt o mama iresponsabila , nu imi simt copilul. S-a ajuns la jigniri , amenintari de divort,plecand de la cum ii este mai bine copilului. Ce parere aveti? Oare chiar o mama sa ii doreasca copilului sau raul?Nu am crezut niciodata ca nasterea unui copil poate provoca atata nefericire. Tin sa va spun ca intre noi nu mai exista nimic. Mi-a spun ca sta numai pentru copil. Oricum cred ca este un caz unic. Sunt mult mai multe de povestit. Dati-mi un sfat: cum sa mai procedez.

    Raspunde la acest comentariu
  10. carmen
    carmentrimis la 29/8/2001

    Daca toti tatii din lume ar fi asa, ar fi o lume de vis pentru mamici. Sotul meu cum incepea sa planga bebelusa mi-o plasa imediat. Pana la 3 luni zicea ca e a mea, dar nici dupa nu se prea omora cu luatul in brate sau cu plimbatul pe afara.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Subiecte tratate:
Tema: