8 sfaturi pentru mame singure | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 28 comentarii

  1. Maria
    Mariatrimis la 23/2/2012

    Buna.sunt o mamica singura de cateva luni.am un baietel de 2ani si 4luni,tatal copilului meu,am stat 6 ani el plecand j in strainatate cateva luni pe an,el si.a dorit copil cu mine,mereu imi spunea sa facem bebe,

    Raspunde la acest comentariu
  2. dedeea
    dedeeatrimis la 9/2/2012

    deci...am 22 ani si o fetita de 2 luni:D. si eu o cresc singura ca multe alte femei din cate observ,tatal ei nu a vrut-o si nici acum nu vrea sa o vada si sincer nu insist deloc. eu nu m-am gandit niciodata sa renunt la ea si bine am facut.e cea mai mare fericire a mea. cand eram in luna a 3-a 3 medici diferiti mi-au spus ca se va naste cu handicap mental-down,turner,edwards,etc.am simtit ca o iau razna.am fost la clinici particulare,m-am rugat f mult si am facut tot posibilul sa pastrez copilul.fata s-a nascut perfect sanatoasa.voi credeti ca e greu sa cresteti un copil singura?multumiti lui d-zu ca sunteti sanatoase si voi si copii ca restul lucrurilor depind doar de voi atata timp cat aveti sanatate.avortul e cea mai cumplita crima si d-zeu nu iarta asta.adevarul e ca am noroc ca ma ajuta familia foarte mult desi la inceput tatalui meu i-a fost greu sa accepte,mai ales ca eram lumina ochilor lui.partea buna e ca o ducem mai mult decat bine din punct de vedere financiar,am terminat si facultatea,acum sunt la master si lucrez in acelasi timp de la 19 ani(acum am luat o pauza),deci nu mi-ar fi greu sa o iau de la capat.linia de pe certificat...e o dovada de curaj.si e mai bn asa,caci nu am nevoie de acordul nimanui sa o scot din tara, caci vreau sa ne mutam in canada:D.capul sus,mamicilor!!!

    Raspunde la acest comentariu
  3. benito
    benitotrimis la 26/1/2012

    Am 26 de ani si abia aseara am aflat sigur ca sunt insarcinata in 4 sapt, iar sotul meu, cu care sunt maritata de 1 an si 4 luni (dar suntem impreuna de 6 ani) nu vrea copilul. E plecat in Londra la lucru, iar cand i-am dat vestea a zis ca nu-l intereseaza, sa fac ce vreau. Eu am mai facut un avort, tot cu el, doar ca pe atunci nu eram casatoriti, tot pe motivul ca el nu l-a vrut. Acuma in schimb eu imi doresc foarte mult acest copil, doar ca ma cam sperie perspectiva de a face asta de una singura. Ce ma deruteaza e ca acum 3 sapt, inainte sa plece a zis ca vrea un copil cu mine, si ma iubeste iar acum imi spune ca vrea sa divortam si nu mai are sentimente pentru mine. Inca stau si ma gandesc ce sa fac, nu vreau sa par egoista daca il pastrez, sa zica lumea ca il fac doar ca sa-l prind cu usa, dar nici nu vreau sa regret decizia de a mai face inca un avort.

    Raspunde la acest comentariu
  4. rayana-gabriela
    rayana-gabrielatrimis la 7/12/2011

    am citit cateva dintre povestile voastre de viata si m-am intristat foarte mult,mai ales ca nici eu nu am o situatie prea buna. copilul meu sufera, eu sufar, ma tot gandesc sa gasesc o solutie pentru el si pentru mine. am 41 de ani si copilul meu are 13 ani. nu am un loc de munca. sunt disperata , sunt la capatul puterilor. vreau doar sa muncesc, sa ma intorc in bucuresti, sa vad zambetul din nou pe chipul copilului meu, sa fie sanatos, fericit si realizat. nu avem o casa a noastra. am pierdut tot. am tot incercat sa-i ofer copiluli o vata de familie normala si fericita,dar nu gasesc decat alcoolici, gelosi, dezaxati. ce sa fac , cum sa fac sa scap din cosmarul asta?!nu mai gasesc un om normal cu care sa pot aveea o familie sau poate chiar n-am noroc ! nu am serviciu, nu am prieteni, parca sunt rupta de lume, parca sunt n zona crepusculara, departe de oameni in adevaratul sens al cuvantului. ce caut eu aici la tara, parca mi s-au blocat toatae caile! am si eu niste visuri,aspiratii spre mai bine, sa-i oarat copilului meu ca viata poate fi si frumoasa. parintii ma urasc. nu m-au vrut niciodata. mi-au spus-o in fata. isi doresc sa plec oriunde de aici, dar cand le-a fost rau am fost langa ei. de ce ma urasc? poate ca de aceea imi si merge asa bine. sufar enorm. viata asta parca nu mai are nici un sens, totul e un cosmar! va rog! ajutati-ma sa ma trezesc din cosmarul asta. nu vreau sa mai iau pastile, nu vreau sa-mi mai vad copilul trist si sa ma prinda plangand si sa planga si el cu mine. va implor!!!!!!!! dati-mi un sfat , o solutie, ce sa fac. nu mai pot si nici nu mai vreau sa traiesc asa ! va multumesc . va rog nu ma uitati! ajutati-ma sa simt ca sunt vie, vreau sa-mi ajut copilul! va rog. simt ca imi pierd orice incredere in mine, in viata si speranta. asta de acum , cea pe care o am eu si copilul meu, nu e viata! E COSMAR! SIMT CA-MI PIERD PUTERILE. imi puteti scrie pe adresa zgabriela9021@yahoo.com

    Raspunde la acest comentariu
  5. elena
    elenatrimis la 21/11/2011

    buna tuturor mamicilor singure! inca nu sunt mamica , dar mai am 4 saptamani si nasc iar tatal copilului meu cu care am stat aproape 7 ani a dat bir cu fugitii. mentionez ca acum o saptamana m-a lovit si a vrut sa-mi dea in burtik sa avortez instantaneu :( si m-am hotarat sa nu il implic in viata copilului meu deloc , deci sa nu il trec ca tata in certificatul de nastere pentru ca si-a pierdut acel drept in momentul in care a ridicat mana la mine. sunt foarte confuza si nu stiu ce sa fac pentru ca el era cel care me intretinea material si eu nu am la cine sa apelez ca sa ma ajute , sunt singura....... va rog sa-mi dati si mie un sfat ce as putea face , daca se poate. va multumesc!!!!

    Raspunde la acest comentariu
  6. FLORIN
    FLORINtrimis la 17/11/2011

    BUNA SEARA VA ROG SAMI DATI UN SFAT ...AM UN COPIL CARE E INREGISTRAT PE NUMELE SOTIEI MELE,,NOI NU SUNTEM CASATORITI COPILUL IL ARE EA IN PASAPORT,,IN ADEVERINTA DE NASTERE E SCRIS CA COPILUL NU ARE TATA,,CIND MERGEM LA VAMA AVEM PROBLEME CA VREAU PROCURA DE LA TATA,,DOAR TATA NU E SCRIS CE SE POATE DE FACUT IN ASA CAZ? VA MULTUMESC ANTICIPAT.

    Raspunde la acest comentariu
  7. melinda
    melindatrimis la 6/11/2011

    buna seara! am mare nevoie de un sfat.am 32 ani si o fetita de aproape 9 luni.sunt casatorita dar sotul meu are proleme cu alcoolul.nu mai suport viata alaturi de el.vreau sa mentionez ca eu locuiesc la parintii lui(impreuna cu el),iar locul meu de nastere si fam mea este la o distanta de 500km. mama mea a murit,tatal meu s-a recasatorit,fratele meu e casatorit si are un baietel de aproape 2 ani.nu am unde sa ma duc.mi-e frica sa iau viata in piept fara bani si fara o casa,dar nici alaturi de el nu mai suport sa traiesc.simt ca ma sting pe zi ce trece iar copilul meu are nevoie de mine.va rog ajutati-ma cu un sfat.va multumesc

    Raspunde la acest comentariu
  8. Liana
    Lianatrimis la 12/9/2011

    Buna! Sunt Liana din Craiova si azi am aproape 38 de ani si un fiu de 14 ani, Am ramas vaduva in urma cu 9 ani si 8 luni, cand dragul meu, scumpul meu, tanarul meu Baki - Daniel a plecat ,,,undeva. Intr-o stea...Aveam 27 de ani si fiul nostru, Baki - Dennis, numai 4 ani...De-atunci ne chinuim si ne tot taram prin viata si prin chirii. De 3 luni am ramas si fara serviciu, avand ca venit lunar sigur doar o pensie a fiului meu de 350 ron...E cumplit, dar ne intelegem, ne iubim si ne stam mereu alaturi. ...si continuam sa ne rugam la Dumnezeu, ca poate ne aude, si continuam sa speram intr-o minune ....si, cum zicea un profesor de Drept, il blestem in gand pe Porumbescu ca n-a compus si o alta Balada, si il cert in gand pe Brancusi ca n-a sculptat si Subcoloana Infinitului si intru fericita-n vorba ,,Plang, deci exist

    Raspunde la acest comentariu
  9. cristina
    cristinatrimis la 27/8/2011

    eu sunt o mama singura de 24 de ani am un baitel frumos destept are 11 luni il iubesc din toata inima mea si parinti mei la fel am mare noroc cu ei asa parinti toata lumea sa aibe tatal nici macar nu lo vazut dar i mai bine.a sa gasim si noi pe cineva care sa ne iubesca pe amandoi

    Raspunde la acest comentariu
  10. iuliana
    iulianatrimis la 10/8/2011

    Buna tuturor!E foarte greu sa te desparti de cineva atunci cand iubesti...de exemplu sotul meu sta cu mine doar pt copil..zilele astea mi-a spus ca acest copil i-a distrus viata:( trebuie sa va spun ca bebele nostru are doar 4 luni..si eu nu stiu ce sa fac?sa il parasesc?la inceput cand a aflat de sarcina imi facea reprosuri si imi spunea sa avortez.eu niciodata nu m-am gandit la asta si i-am dat termen de gandire,daca vrea sa-si asume responsabilitatea de parinte daca nu sa imi spuna si eu sa imi vad mai departe de mine si de bebel!bineinteles ca nu a vrut si a spus ca sa continuam relatia si asa am si facut!am crezut ca i-au trecut gandurile negre si ca soarele rasarise din nou pe strada mea dar...dupa sarcina am luat cateva kg in plus si acum imi reproseaza ca sunt grasa si ca nu ma poate suporta ca cica sa slabesc!au aparut jignirile si toate celelalte..sunt descurajata nu stiu ce sa fac.am 25 de ani nu lucrez nu am cu ce sa intretin acest copil iar parintii mei sunt pensionari cu o pensie mizera!va rog daca se poate sa imi dati un sfat.va multumesc

    Raspunde la acest comentariu
  11. bica monika
    bica monikatrimis la 15/6/2011

    de 2 ani incerc sa ma despart de sotul meu. e foarte greu pt ca fiul nostru de 6 ani il iubeste enorm de mult iar el e un tata bun. probabil va intrebati care e probleme atunci? sunt foarte nefericita jignita, si intr-una ne certam. e foarte gelos si nu face alttceva decat sa ma supere. dar fiindca stau in chirie unde platim impreuna nu pot pleca. singura nu l-as putea creste deci stiu ca el sufera mult mai mult auzindu-ne cum ne certam.as vrea o viata noua pentru noi doi. o viata mai linistita si fericita. tanjesc sa=mi vad baiatul fericit si linistit. dar n-am putere. nu stiu cum sa plec unde si simt ca innebunesc pe zi ce trece mai mult. nu vreau doar liniste pentru copilul meu. dragelor bucurati-va daca ati scapat de sotul vostru care v-a terorizat. cred ca nimic inlocuieste bucuria de a se trezi si ase culca langa bebe vostru linistita si fericita.

    Raspunde la acest comentariu
  12. andreea
    andreeatrimis la 2/4/2011

    Am 22 de ani si o fetita de 4 luni,si eu aceasi poveste k tine am avut o relatie de 2 ani,1 an stat impreuna isi dorea copiii ,la aflarea sarcini ma pus sa fac avort eu am plecat de la el si am hotarat sa duc sarcina la bun sfarsit.Am o fetita de 4 luni si sunt mandra de ea el nu a mai luat legatura cu noi...

    Raspunde la acest comentariu
  13. alexmina
    alexminatrimis la 24/10/2009

    Fiecare dintre noi doreste sa faca ceva senzational si mai cu seama sa arate cat este de puternica. Ai o sarcina grea dar frumoasa in acelasi timp. Trebuie sa ai intelepciunea, istetimea si inteligenta pentru a-i crea copiului tau o atmosfera sanatoasa la varsta ta. Ai gandit ca o mama si ai actionat ca o mama, care inainte de a se naste ai hotarat sa dai nastere nestiind ca vei ramane singura, sfatul meu este sa nu lasi lucrurile asa fara ca acest copil sa creasca fara un tata. Ii trebuie un model barbatesc. E simplu, pentru inceput sa respingi ideea dar pentru copil in toate imprejurarile, la gradi, la scoala, familia este formata din mama si tata. Esti tanara si admite ca trebuie sa cunosti pe cineva care sa va iubeasca pe amandoi la fel. Si acest lucru trebuie sa fie doar un singur barbat caci mai tarziu o sa te condamne. Ai grija, de tine depinde cum iti afisezi dragostea. Daca tu esti fericita va fi si el. Este ca o balanta, vei tine intr-o mana copilul tau si in cealalta mana, viitorul lui. Succes.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Subiecte tratate:
Tema: