Cum ne-a schimbat diabetul copilului viața - confesiunile unei mame | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 17 comentarii
Am un fetita de 13 ani diagnosticata cu diabet tip 1 - pe insulina. Credeti ca are sanse sa scape de insulina? De 2 luni ii administrez supliment alimentar bio produs in germania Diabetrix, rezultatele par foarte bune, adica vad cum i-a mai scazut din glicemie - dar imi este frica sa nu fie doar ceva temporar. ce parere aveti ?
Baietelul meu a fost diagnosticat acum 8 luni cu diabet tip I. Am facut insulina, ca toti cei diagnosticati astfel, timp de 10 zile in spital. Am trecut prin calvarul cantaririi alimentelor, obisnuirii cu injectiile, etc. Am venit acasa cu g�ndul sa schimb drastic dieta. Auzisem de dieta raw vegana si de faptul ca organismul are capacitatea de vindecare. Eram intr-un cosmar asa cum scrieti si voi. Am mai facut insulina 15 zile de la momentul la care am schimbat dieta. De atunci, de 7 luni de zile nu mai face insulina insa este vegetarian, avand in plus si o dieta redusa in carbohidrati (evita alimentele cu continut marit de carbohidrati si cu indice glicemic crescut). A luat in greutate in ritm normal de atunci. Fiecare zi este un castig. Nu stim ce va fi in continuare, dar ce pot sa va spun este ca aceasta dieta ne-a ajutat foarte mult. Chiar daca va fi ca cel mic sa intre c�ndva pe insulina, disciplina si obiceiurile alimentare sunt un bun castigat. Aceasta e experienta noastra de pana acum. Bineinteles monitorizam tot timpul glicemia si traim cu gandul ca suntem in perioada de gratie, asa cum spun medicii. Atentie insa - daca cineva doreste sa incerce schimbarea dietei si reducerea carbohidratilor, trebuie sa fie foarte atent si sa scada proportioal cu scaderea carbohidratilor si dozele de insulina ca sa evite hipoglicemia sau coma hipoglicemica. Monitorizarea pe perioada respectiva trebuie sa fie foarte stricta si sa existe o corelare a dozajului de insulina cu cantitatea de carbohidrati administrata. Pe baza experientelor traite pot sa spun doar ca merita sa incercati sa schimbati dieta intr-una bazata cat mai mult pe legume, fructe putin dulci si seminte.
Buna ziua tuturor celor care trec mai greu, mai usor, cand aflii despre despre cel mai iubit ingeras-copilul, (la mine este cazul despre nepotica care o cresc de la 0 luni -mama fiind studenta la acea vreme-continuindu-si studiile, pana acum cand a implinit 8 anisori) care acum un an -2014 luna mai, am depistat ca are diabet zaharat tip 1, fara ca fam noastre sa aibe diabet.Am inteles ca se poate declansa si pe baza de stres, emotii.Da cu un an in urma mi-a murit sotul si nepotica a suferit foarte tare, dar in tacere.A spus de aceasta tristete abea dupa vreo 3-4 luni.Ea este emotiva la tot ce este nou, se entuziasmeaza la ce este frumos, la nou si la multe lucruri. Deci, am depistat diabet zaharat tip 1 acum un an avand simptome-manca mult si nu se cunoastea, beea apa multa, mergea la WC foarte des, nu a facut temperatura sau sa vomite, dar observasem ceva la gurita dupa ce beea apa, manutele mai aspre , am mers la med. ei si avand lipsa de calciu i s-a dat sirop-scump la ce bani aveam eu, la o luna am mers din nou la med., nepotica slabea foarte tare.Am cerut sa mi se dea trimitere pentru analize, dar am avut niste oprelisti la un cabinet si atunci la sfatul cuieva am mers la o clinica privata si am facut analize de sange, a avut glicemie foarte mare si a doua zi am plecat la Iasi la Sp.de Copii, aici i s-au facut din nou analize si a intrat direct in Insulina.Ea face 4 injectii pe zi-3 Humulin R si un Lantus la ora 22, facem cate 6 glicemii pe zi si uneori o glicemie noaptea- da doamna Nina are dreptate, la asemenea tratament ne trebuie mai multe teste de glicemie, nu ajung-eu iau tratament cu INS si teste pentru 3 luni, dar testele nu ajung.Trebuie urmarita mereu glicemia ca sa tinem cont cata insulina ii dozam la injectie, masa la ora respectiva-glucidele care le dam la mese.Programul meu este asa: ora 7-glicemie-injectie -micul dejun,ora 10 supliment, ora 13 pranz-glicemie -INS, ora 16 supliment, ora 19-cina-glicemie-INS, ora 22 -supliment-glicemie si Lantus.Da, si nepotica mea este un copil care intelege, dar imi mai spune ca s-a saturat de atatea intepaturi.La ea fericirea, emotiile, daca ii place foarte tare desenele pe care le vede la tv., plimbari mai multe, am fost in excursie cu scoala, entuziasmata de peisaje, chiar si cand am calatorit la mama ei plecata, emotii la avion, ii produc glicemii mai mari si atunci, da intervin cu injectia de insulina, ii dau mai putine glucide la masa - eu am de dat 200-210 glucide /zi programate pe mese.Ce sa va mai spun, nepotica este mai curajoasa ca mine, eu ma mai pierd uneori si ma dau la dos si plang.Cand iese mai mare imi zice, eu sunt fericita-vorbim cu mami foarte des, dar sa speram ca o sa ne alaturam mamei ca sa fie mai bine si sa mergem mai departe si sa avem o viata normala si frumoasa.Este un copil foarte frumos, inteligent, a terminat clasa 1 cu foarte bine pe linie, ii place la scoala, participa la activitati, are intradevar prieteni mai pujtini, ii place mai singura sa se joace, isi face povestiile ei.Deci in aceasta situatie ma bucur pentru ea ca trece usor peste toate problemele. Este iubita de toti care o inconjoaranumai sa mergem mai departe.Cand mergem la doctor, ori aici in oras, ori la iasi simpte iubire si asta o face fericita. In legatura cu glicemiile, am foarte multe normale, dar avem si cateva mici, mari, dar ea nu se simpte rau, se joaca, este fericita, canta, rade, dar eu in suflet gandesc ca nu este bine , mai ales G mari in viitor.O intreb daca simpte ceva deosebit, spune ca nu, este bine, dar eu vad fericire pe fata ei. Dar ceea ce ma doare acum dupa un an de la debujtul diabetului-prezentarea la prima Comisie am primit gradul 1, am avut sprijin de la stat, dar acum a fost trecuta la alt grad, prin decizia lor spun ca un COPIL DE 8 ANI ISI POATE FACE SINGUR 4 INJECTII DE INSULINA PE ZI, nu este orice injectie este INS. trebuie urmarita ce doza pui in functie de glicemie, mancarea trebuie cantarita, trebuie urmarit mereu- chiar zilele aceste de canicula -seara la 19 am avut glicemie 472, i-am facut doza mai mare de ins., masa cu mai putine glucide si dupa 3 ore seara la 22 am gasit glicemie 37, imediat am dat 2-3 cub.de zahar si masa si apoi am facut Lantus 10 unitati, dar pe la 11 am luat iar glicemia, scazuse, apoi pe la 1 noaptea, ma crede cineva ca am stat la marginea patului sa o supraveghez prin som, sa nu pateasca altceva, dar ma bucur ca dim. a avut G normala, chiar am plecat la jud. la comisie sa vad ce se intampla, nu am rezolvat nimic, nu stiu cum ne vom descurca. Dar concluzia mea si chiar a celor din comisie (legea e de vina - nu am bani ca sa deschid proces), un copil de 8 ani NU POATE FACE ACESTE INJECTII CU INSULINA.Asi vrea sa stiu daca mai sunt fam. cu copii pana la 11-12-14 ani cand cred ca ar putea sa faca tratamentul si sa tina cont de doza, de glicemiile pe care le are, de cat sa manance si ce.Va rog astept un raspuns pe email: mariaradu2006@yahoo.com - va multumesc.Mai vreau retete- poate aici mai gresesc eu, desi cantaresc de fiecare data, chiar daca am un an de la debut. Va doresc multa sanatate si sa mergem mai departe si sa ne bucuram de acesti ingerasi. Va pup pe toti copilasi care aveti diabet cum are si nepotica mea. Cu respect Maria
Sunt noua pe forum si va rog sa ma ajutati cu un meniu diversificat pentru un baietel de 3ani si 5 luni cu diabet tip unu! Multumesc mult!
Vreau sa ma contacteze baiatu care spune ca e in italia la nr 3293331328 daca e amabil ca vreau sa aflu cateva infotmatii in legatura cu aceasta problema multumesc
buna baietelu meu a fost diacnosticat acum o sapt cu diabet tip 1 insulo dependent pt noi a fost groaznic a fost ca un cojmaj din care nu reusim sa ne trezim a fost un soc si pt el ca nu mai are voie orice oricand si oricand pune intrebari de ce trebue sa il intepam mereu de ce nare voie bobo cand vrea dde ce nu merge la gradi etc.momentan pana ne revenim si pana ne obijnuim cu nol program si noua viata am decis sa nul mai duc si sal renscriu din toamna noi mai avem si o anemie cu dificit de g6pd e groaznic asta ne mai lipsea daca aveti copii diacnosticati si mai stiti regimuri orice despre diabet va rog sa ma contactati la facebok tiugan andreea multumesc mult lasatimi mesaj
buna fetita mea are diabet tip 1 de 6 luni noi ne confruntam la gradinita cu doamnele educatoare peste programul ei de masa ii da bonboane nu stiu cum sa le mai explic ca sa nu-i mai dea ca nu e bine pt ea si nu as tare vrea sa o izolez de copii de ex sa n- o mai duc la gradii
Buna ziua tuturor , ma confrunt cu aceeasi problema , minunea noastra Maia a fost diagnosticata cu diabet tip 1 insulino dependent la varsta de 2 ani si 11 luni , acum are 3 ani si doua luni deci suntem incepatori , sentimentul descoperirii acestei boli a fost unul groaznic si cred ca toti parinti au aceleasi intrebari : de ce tocmai mie? , cu ce am gresit , de ce nu eu in locul copilului ? Va spun sincer ca si in acest moment plang si am un nod care nu mi da voie sa respir cum trebuie , ma intreb cand o sa fiu indeajuns de puternia sa pot vorbi despre acest lucru fara sa plang , atunci cand fac insulina fetitei ma cuprinde o serie intreaga de sentimente furie , emotii , mila si apoi ma linistesc cu gamdul ca am facut o si pe asta urmeaza un moment de liniste daca ii pot spune asa pana la urmatorul pas.Am marele noroc de un copil intelegator , care imi intinde degetelul pentru ai lua glicemi , imii pune bratul in sold cand trebuie sa facem insulina si asculta ca trebuie sa mancam la program ... Maia a ineput cu 4 insuline pe zi iar din cauza faptului ca glicemiile ei erau foarte mici am scazut unitatile pana am ajuns sa facem doar 3 insuline pe zi , acum sunt cu ochii pe noua aschema sa vedem cum reactioneaza . Eu vreau sa va intreb cum v ati descurcat cu gradinita , eu am avut o prima experienta foarte neplacuta cu multa dezamagire , neputinta si binenteles plans , erau ata de speriate de situatie incat ajunsesem sa le incurajez eu pe ele , cadru didactic si asistenta ca o sa fie bine si nu invers cum cred ca ar fi fost normal iar dupa ce am plecat de acolo pur si simplu am realizat ca nu ma pot baza sau cel putin linistii pe faptul ca fetita mea este intr o institutie supravegheata cu asistenta medicala .etcOrice sfat , parere , noutate conteaza va rog sa mi impartasiti din trairile si experientele voastre si ale scumpilor vostri copilasiVa urez sanatate multa si putere .
Buna.Este foarte greu sa te obisnuiesti cu ideea ca , copilul tau are diabet; dar Dumnezeu te intareste si treci peste asta.Acesti copii trebuie facuti sa inteleaga ca nu sunt bolnavi , ca sunt niste copii normali, la fel ca si ceilalti ; ca trebuie sa-si faca insulina pentru ca aceasta nu este suficienta, cum alti copii iau calciu, vitamine ,etc asa trebuie sa ia ei insulina; din pacate aceasta trebuie injectata pentru ca fiind un hormon este distrusa de sucul gastric. De obicei copii care fac diabet tip 1 sunt niste copii cu o inteligenta peste medie si au capacitatea de a intelege daca li se explica. Perioada cea mai grea este cea de pubertate cand toti hormonii isi fac de cap.Atunci parca nici insulina n-are efect. Dar trebuie sa-i incurajezi si sa le arati ca ai incredere in ei.Asta conteaza foarte mult pentru ei. Atentie nu-i izolati de ceilalti copii.
eu sint in italia de peste 10 ani...un singur lucru va spun...veniti in italia si veti vedea ce bine o va duce fetita din punct de vedere medical. daca va gasiti de munca doar unul dintre voi aveti dreptul la foarte multe avantaje.. statul italian va poate da casa gratis in situatia voastra...nu mai spun de asistenta.....testarea glicemiei e infinita si gratis. medicamentele gratis. daca unul din voi munceste in regula nina are drept de pensie in jur de 500 euro pe lunainformativa si veti vedea. calea cea mai simpla este urmatoarea...daca aveti pe cineva in italia sa va ospiteze doar o noapte duceti in acea noapte fata la primul ajutor la urgente si o interneaza. in timpul asta va cautati de munca ...e greu dar nu imposibil. apropo la urgente profitati de un moment cind are glicemia mai mareinca ceva...unul din parinti poate sta cu fata si in cele mai multe cazuri si amindoi. tre sa spuneti ca nu aveti unde sta si ca ati venit in vizita. cel mai bine e la roma
nu stiu nici ce asi putea sa scriu in fata acestei dureri care o simt de 2 saptamini am aflat ca fetia mea are diabet suntem la debut ii f greu asi doi daca se poate sa ma ajutati prin sfaturi despre mincare boala orice va multumesc
buna.prin asa ceva trecem si noi.avem un baietel de 6 ani.il cheama sebastian si are tot diabet tip 1 suntem la debut.e groaznic prin ceea ce trec copii cu aceasta boala.
AJUTOR ! cum as putea sa intru un legatura cu NINA ??
Eu am 12 ani de 1 an jumate am bolala .Cred ca este foarte greu sa triesti asa petru ca noi copii mai avem pofta la o inchetata ,ciocolata .Si suntemi supartati cand vedem celalti copii sanatosi care mananc ... Dar nu sunt necajita pentru ca deja cauta detoate feluri de tablete .:D:X Multumesc ca ati citit Mokany Brigitta yahoo: brigi_pisi
Salutare!Imi pare bine ca va cunosc, dar imi pare rau ca se intampla cu aceasta ocazie...De doua luni incercam si trebuie sa reusim sa traim o viata...altfel...Andrei, cel mai de nadejde viitor barbat (asa cum imi place mie sa-i spun), a fost diagnosticat cu diabet. Din acea zi trec prin toate starile posibile: durere, neputinta, frustrare, furie...mai putin cele de bucurie, pentru ca intotdeauna sunt umbrite de cate o hipoglicemie sau hiperglicemie.Va implini 14 ani in septembrie si pana acum nu am stiut ce inseamna un copil bolnav. Nici macar mici raceli... Este la pubertate si problemele, deja destule, se amplifica si din aceasta 'cauza'.Asa cum spuneai si tu, ei ne dau puterea! Desi el a constientizat aproape tot ce se intampla, din prima zi, a incercat sa le ia ca atare... Eu la fel, aparent, pentru a ramane macar in genunchi, daca in picioare nu ma puteam ridica...Nu stiu daca m-am ridicat, cateodata imi spun ca da, cateodata, cand descopar pe zi ce trece ce implica aceasta boala, am impresia ca niciodata nu ma voi ridica. Amandoi am fost si sper sa ramanem niste luptatori. Tatal exista...dar prea ignorant pentru a intelege si a se informa despre ce inseamna diabetul. Nu prea a stiut ce inseamna sa fii tata, nici cand eram impreuna, cu atat mai putin acum, dupa 9 ani de la divort...E ca si cum as avea aceeasi boala, intotdeauna vorbesc la plural: 'luam glicemia, mancam atat, calculam atat, cantarim atat...' As vrea sa pot lua totul asupra mea, dar nu pot... As fi vrut ca acest copil sa aiba macar sanatate, daca multe nu i-am putut oferi.Poate o sa socheze ceea ce voi spune acum, e dreptul vostru sa credeti ce vreti. Am incetat sa mai cred in Dumnezeu! Da, am incetat. Stiu ca se poate si mai rau, stiu ca se poate trai cu diabet, dar cum se poate trai??? Depinzand de ceva??? Unde este dreptatea aia cum ca totul se plateste? Bine, rau??? Vad zilnic in jurul meu oameni care fac rau in multe feluri, de cand ii stiu. Am vazut astfel de oameni murind ca si altii saraci, urmasii lor continuand aceleasi fapte si traind bine merci, inseland,furand, mintind, ca sa nu vorbim de lucruri mult mai grave, de ex crime. Nu exista niciun Dumnezeu! Puterea sta in fiecare dintre noi, norocul ni-l facem fiecare sau ne mai ajuta altii (vezi cazul parintilor bogati), dar e in natura umana sa credem in ceva! Uite ca eu nu mai cred in nimic, pentru ca nu mai pot! Unde a fost Dumnezeu cand copilul meu statea singur in casa la 3 ani, la 5 ani, cand pleca singur la scoala in clasa intai si se intorcea singur, cand isi incalzea singur mancarea pentru ca mama lui trebuia sa munceasca pana tarziu pentru ca din salariul ei se plateau: chirie, intretinere, mancare etc?? Unde era Dumnezeu cand in vacante altii plecau in concedii in tara sau strainatate si el n-a putut decat intr-o amarata de tabara acum 4 ani??? Unde este Dumnezeu cand se inteapa de atatea ori pe zi trebuie sa manance la comanda, ce trebuie si cat trebuie?? Unde e Dumnezeul asta care a creat capsunile, ciresele etc pe care el vrea sa le manance ACUM si ATAT, NU CAT TREBUIE SI CAND TREBUIE!?Dumnezeu exista pentru altii, nu pentru noi!Imi pare rau pentru tonul negativist. Nu vreau sa va induc o stare proasta, nu vreau sa considerati ca sunt lucruri spuse la nervi...nu... Doar m-am saturat de o viata lipsita de multe. Si tot ce-mi mai doream era sa fim sanatosi ca sa le putem duce pe toate. Nici asta nu s-a putut...Dumnezeu va exista din nou atunci cand se va descoperi sau SE VA LASA SA SE DESCOPERE ceva care sa vindece toti acesti inocenti de suferintele acestea fara margini. Atata timp cat vad atatia copii suferinzi, murind, nimeni nu ma va convinge de existenta LUI!.Am respectat ortografia, pentru cei ce inca mai au credinta.Va doresc din tot sufletul sanatate! Voua, dar mai ales copiilor vostri!Si fiti linistiti, voi cei cu pacate sau fara pacate, nimeni nu va vegheaza! Puterea e in voi! Si cu cat sunteti mai indarjiti, cu atat treceti prin mai multe! Si copiii acestia, altfel decat restul, vor reusi! Si noi la fel, e de ajuns sa te uiti in ochii lor si parca ceva te impinge de jos in sus! Aveti mare grija de voi, ca altfel, nimeni nu are!Cu drag,Alina, mama celui mai de nadejde viitor barbat.
Scrie un comentariu