Divortul parintilor: cum ii afecteaza pe copii | Comentarii articol

Comenteaza / Pune o intrebare

Ultimile 6 comentarii

  1. dana kelemen
    dana kelementrimis la 25/6/2019

    Cum poate fi ajutat un copil de 5 ani care sufera datorita divortului parintilor? Divortul a survenit in urma cu un an, copilul cred ca abia acum incepe sa observe /sa realizeze schimbarile. Sapatamana aceasta au inceput cosmaruruile. Cum poate fi ajutat acest copil? Este in custodia mamei dar tatal viziteaza zilnic

    Raspunde la acest comentariu
  2. Fanuta
    Fanutatrimis la 11/3/2010

    Mediere in caz de divort. De departe este cea mai buna solutie. Pastreaza bunele realtii intre parinti, pentru cresterea in viitor a copilului. Incredintarea se va face potrivit vointei parintilor, fara anchete sociale. http://medierea.wordpress.com/2010/03/08/divortul-%E2%80%93-cum-ii-afecteaza-pe-copii-solutie-posibila-medierea/

    Raspunde la acest comentariu
  3. mariana
    marianatrimis la 5/10/2008

    m am separat de sot in urma cu un an , impreuna cu baiatul meu care acum are 16 ani , deci abia intrase la liceu .ani de zile l am vazut suferind cand ne certam si am considerat ca si el doreste sa plecam de la un tata ce era din ce in ce mai violent , nu atat fizic ,cat verbal. a slabit 20 kg .nu i placea nici liceul in care era si noi eram despartiti. prea mult pt el. am incercat sa ma pun in locul lui si am luptat sa l transfer si sa i explic ca ne am despartit ca sa fie pace si liniste intre noi , ca sa ne putem trai viata in bucurie si sa nu mai fie tensiunea AIA aia intre noi . Se adunase multa ura.Am uitat sa mentionez ca la doua saptamani dupa ce ne am separat a murit si mama sotului, bunica lui pe care cred ca a iubit o in felul lui , desi in ultimul timp evita sa se mai duca sa o vada , chiar daca eu il incurajam s o vada si i explicam ca intr o zi n o sa mai fie si ....sa nu regrete .Prea mult pt el si pt mine . Am putut sa ma separ pt ca planuisem asta de vreo zece ani , mi am dorit sa am un loc al meu unde sa plec cu copilul fara sa l duc departe de taica sau , de prieteni , colegi , scoala si dzeu m a ajutat . Zi de zi ma gandeam cum sa fac si prin 96 am inceput sa cumpar teren , cate putin , dupa cum aveam bani , mi am mai luat un servici ca sa nu vin acasa pt ca nu aveam de ce, am pus deoparte si cand m am hotarat sa plec , am vandut toate terenurile si mi am luat un apartament pe malul marii unde m am mutat cu copilul.L am mobilat simplu dar cu gust dupa cum spun prietenii i am facut camera baiatului asa cum nici n a visat , i am permis sa vina cu colegii sau prietenii , uneori ii spun eu sa i invite si le pregatesc cate ceva bun, si sper ca asa n o sa sufere f mult . Vorbeste zilnic cu tatal lui , nu i am interzis nimic legat de el , se duce cand vrea, cat vrea , dar am avut placuta surpriza sa constat ca singurel si a dat seama ca tatal lui e violent , ca nu e o companie prea placuta maio mult de cateva ore si nu ramane niciodata la el noaptea , probabil n are suficienta siguranta langa el . L am pregatit ani la randul si i am tot spus ca l voi parasi pe taica su, ca nu mai puteam indura tot ce mi facea , ca nu mai suportam pur si simplu nimic din ce se petrecea intre noi , ma dezumanizam, ma izolasem , ma lasasem de servici, luam antidepresive , ma pusese la pamant cu totul .A trecut un an , iar azi m am hotarat sa nu m ai vorbesc nici la tel cu el pt ca si de la distanta i mi transmite multa tensiune, nu i convine nimc , vrea din munca mea acum , pt ca e bun castigat in timpul casniciei , e invidios pe felul in care mi ma asezat casa , pe cainele pe care l am primit de ziua mea , pe prienii care au fost ai nostrii pana acum,pe faptul ca a auzit ca mi fac dantura , desi stia cat mi e de teama si mai ales in depresia in care am fost , pe faptul ca i am spus ca mi am gasit servici , desi nu i adevarat , nu mi am gasit , desi mi doresc si am cosmaruri ca am renuntat la servici dupa 20 de ani si tot ce aude ca fac , e plin de ura si nu conteneste sa ma faca in toate felurile si sa ma ameninte . El a mai fost casatorit cu mult inaintea mea , era divortata cand l am cunoscut , iar marele semn de intrebare mi l am pus imediat dupa casatorie cand aflasem ca asa cum o jicnea si o ranea pe prima asa facea si cu mine . Pacat ca ea a murit la 36 ani si i a ramas un coil. De cate ori i mi exprimam parerea de rau pt ea , pt copil , devenea un tiran , o facea asa moarta in toate felurile si mi am dat seama ca e un monstru in el care l conduce , ca i bolnav si sufletul si ne va distruge . nici o mila fata de nimeni, nici o compasiune , nici o conciliere , era furios si pus pe cearta la orice ora din zi si noapte .Regret ca am stat atat de mult cu el, regret ca m am maritat si am stat 18 ani , regret tot ce s a intamplat , nu ne a meritat , nu mi a meritat rudele care l au primit ca pe un domn , pt ca eu nu le spuneam nimic, nu a meritat un copil asa reusit , nimic. a fost un tiran si sincer inca ma gandesc ca e in stare sa mi faca mult rau , desi doar copilul l am luat de la el, in rest , la 46 ani am luat de la lingura totul , tot . Am dormit pe pat pliant si am folosit tacamuri si vase de unica folosinta pana am reusit sa mi i au totul, dar am reusit . EL a ramas cu casa lui de la maica sa , cu casa maica sii, cu mobila mea si restul ce le am strans , eu mi am cumparat apartamentul meu . Dupa ce a primit totul de la viata si de la ai lui , mai vrea si din munca mea acum , este extaordinar cu ce monstru am trait . Am stiut , dar dragostea pt ai mei si parerea celor din jur m au tinut 18 ani intr un intuneric care m ar fi omorat pana la urma . N us fericita pt ca nu mai am putere , dar sunt libera si am liniste si pot rade cu copilul meu fara sa se uite el urat la noi .Mananc ce pot , ma imbrac mai putin , dar simt asa multa pace in suflet si simt ca pot sa l iubesc din nou pe dumnezeu pt linistea din suflet > incepusem sa l urasc pe cel de sus pt ca nu mai oprea dezastrul din vietile noastre . Acum sunt sigura ca si el se saturase de atata rau si a decis sa pot sa mi iau casa in care sa stau cu bunul meu copil pe care l am dorit sa fie cel mai fericit de pe pamant , dar stiu ca nu poate fi atata vreme cat nu se poate bucura de ambii parinti sub acelasi acoperis .Stiu cum e pt ca aveam 39 ani cand parintii mei au divortat si , desi stiam ca nici la ei nu se mai putea , culmea , mi era mila tot de tata care provocase totul . E tare greu sa ti vezi parintii separati , indiferent de varsta . Niciodata parca nu esti intreg , la fel ca ceilalti si ti pui mii de intrbari fara raspuns si te superi pe viata si pe dumnezeu , dar speri ca odata si odata soarele va rasari si pe strada ta , daca mai ai puterea sa l vezi . iubesc toti copii care sufera din cauza divortului parintilor si le transmit din suflet sa fie fericiti si sa aiba puterea sa inteleaga ca e mai bine sa spuna ca parintii lor nu s au mai inteles decat sa si vada mama injurata , jicnita , batuta si umilita de un om care n a inteles ca nu e dumnezeu pe pamant si nu dispune cum vrea de viata unei femei care a avut si ea parinti si s au chinuit sa o cresca si s o vada fericita . Nimeni nu se naste ca sa si bata altii joc de el , dumnezeu nu asa l a lasat pe lume . Cine nu iubeste mai bine sa se lase de incurcat lumea. Sa stea singuri ca sa nu distruga vieti . va urez la toti cei care suferiti intr un fel sau altul , sa aveti rabdare ca intr o zi toti violentii si arogantii si cei care si umilesc fiintele de langa ei vor plati . Am ales sa mi duc singura crucea , el sa si o duca pe a lui , era prea mult .Va urez numai bine!

    Raspunde la acest comentariu
  4. mariana
    marianatrimis la 1/7/2008

    Am divortat ca asa am considerat ca este mai bine pt toti si eu si sotul meu. Fetita mea inca este micuta inca nu a facut nici macar 2 ani. Tind sa cred ca ii va fi ceva mai usor pe viitor avand in vedere ca pastram legatura intre noi eu si fostul sot si fetita ne adora pe amandoi asa cat stie ea deocamdata.In rest sper ca imi voi reface viata cu un altul si ca ii voi oferi un viitor si o educatie cat mai buna.

    Raspunde la acest comentariu
  5. Ana-Maria
    Ana-Mariatrimis la 22/12/2011

    Este adevarat, ca divortul poate fi devastator ptr. sufletul celor mici,daca noi avem capacitatea datorita varstei si experientei de a primi ''palmele vietii'', ptr. ei este extrem de greu.Eu am trecut printr-o asemenea situatie,am divortat dupa 12 ani si acum imi cresc singura cei 2 copii.Daca in privinta baietelului care avea 11 ani si am putut comunica deschis si si-a putut exprima parerea a fost mai simplu...nu acelasi lucru s-a intamplat cu fetita care avea doar 4 ani si nu-i puteam spune decat ca tatal ei o iubeste chiar daca nu mai sta cu noi nu reuseam sa controlez situatia in nici un fel mai ales in primele luni dupa plecarea ex-ului.A fost tare grea acea perioada dar incet ,incet, odata cu trecerea timpului lucrurile au inceput sa ''se aseze''.Iti trebuie foarte multa rabdare si autocontrol,nu trebuie sa lasi copii sa te vada daramata de greutati care nu sunt putine, si atunci cand pun intrebari sa nu-i ignori sau mai rau sa incerci sa-i minti.La inceput se simt ''altfel''decat ceilalti copii,se considera vinovati de despartire,trec printr-o perioada foarte grea,dar daca te gasesc aproape ori de cate ori au nevoie si cei mai important te gasesc cu zambetul pe buze, ii poti invata sa mearga mai departe si sa nu se considere ''mai altfel''decat colegul de banca,care are ambii parinti.Copii au o capacitate extraordinara de adaptare si cea mai mare responsabilitate de a-i indrepta pe un drum drept si de a le arata partea plina a paharului ne revine in exclusivitate noua...mamelor singure,de noi depinde daca o sa fie un invingator sau un invins....sau chiar si-atunci cand pierd sa reuseasca sa mearga mai departe si sa invete din greseli!Daca reusim sa lasam problemele de zi cu zi deoparte atunci cand suntem in preajma lor,daca nu ne lasam coplesite de facturi si sacose,si suntem atente la ce li se intampla...se poate!EU AM REUSIT,ADEVARAT CU O MUNCA TITANICA SI CU UN AUTOCONTROL AL EMOTIILOR INERENTE SITUATIEI CREATE DE UN DIVORT,SI ACUM LA 1 AN DUPA,POT SPUNE CA AM CEI MAI VALOROSI PRIETENI,COPII MEI!SE POATE DRAGELOR SA MERGEM INAINTE DOAR NOI SI COPII SI DACA NU NE UITAM IN URMA SI NU LASAM TRECUTUL SA-SI ''ARATE COLTII''NE PUTEM NUMI INVINGATOARE.Mare dreptate a avut Budhha cand a spus ''NU TE GANDII LA TRECUT,NU VISA LA VIITOR CI CONCENTREAZA-TI TOATE EFORTURILE LA PREZENT!'' COPII SUNT MINUNILE NOASTRE SI SUNT CELE MAI IMPORTANTE VALORI ALE UNUI OM!

    Raspunde la acest comentariu
  6. adriana
    adrianatrimis la 23/5/2005

    Aa s-a ntmplat i cu fetia mea de numai 4ani cnd am divorat. A devenit foarte temtoare cu privire la timpul petrecut departe demine, din ce n ce mai des przenta simptome de durere de burtic (pentru c atunci era n centrul ateniei),etc. Am consultat un medic specialist i ct de ct a mai depait momentul.

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim). | Toate campurile trebuie completate!

Subiecte tratate:
Tema:

Comunitatea Desprecopii

Toate Forumurile

Peste 200.000 de membri inregistrati!

Hai chiar acum in cea mai mare si mai activa comunitate de parinti si discuta despre: Comentarii la articol.

intrebari

Intrebari si raspunsuri

Ai o intrebare pe teme legate de acest articol sau o intrebare in general? Intreaba specialistii Desprecopii.com si alte mamici dornice sa te ajute!

Forumuri Recomandate

Discutii generale pentru familie si parinti

Discutii generale pentru familie si parinti

LOUNGE DC. Discutii, pareri si impresii. Aici ne adunam pentru a ne cunoaste.
PARENTING - sau despre meseria de parinte

PARENTING - sau despre meseria de parinte

Despre MESERIA DE PARINTE. Experiente, intrebari si milioane de nelinisti. Asta inseamna sa fii parinte.
Concursuri la Desprecopii.com

Concursuri la Desprecopii.com

CONCURSURI si rezultatele concursurilor din comunitate. Intotdeauna ai ceva de castigat !
Check in - Prima data pe DC

Check in - Prima data pe DC

BINE AI VENIT! Noii veniti se pot prezenta aici, cei vechi sunt rugati sa ii indrume, in spiritul Comunitatii DC.