Da, si eu ma regasesc aici. In jur de un an am rezistat cu clanul lui, 2 parinti si 2 bunici, adica. Un cosmar. Eu am plecat cu chirie, el a ramas acolo. Trist, pentru ca nici el nu e fericit. Dar l-au santajat si manipulat in asemenea masura, incat nu cred ca am ce face.
sfatul meu e sa te impui, sa fi deschisa si sa spui in fata ce te doare, nimeni nu iti va da timpul inapoi irosit pentru a intelege o soacra, daca el te iubeste te va urma si crede-ma pana si ei te vor adora la un moment dat, placa si sigur iti va fi bine, sa nu iti pese de gura lumii si nu lasa pe altii sa-ti traiasca viata
Citind povestea ta, m-am regasit pe mine traind aceeasi poveste acum sase ani. Din fericire eu m-am mutat la socrii dupa ce m-am casatorit, iar cand i-am spus sotului meu ca nu mai pot sa traiesc in acea casa si ca sunt hotarata sa plec cu sau fara el, am hotarat sa plecam impreuna.Acum suntem in garsoniera noastra si suntem foarte fericiti impreuna. Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un baietel care acum are 1 luna.Sfatul meu: discuta deschis cu el, eventual arata-i ceea ce ai scris, deoarece ai descris foarte bine starea din sufletul tau. Daca te lasa sa pleci inseamna ca nu te iubeste.
eu nu te sfatuiesc sa renunti la cel pe care il iubesti din cauza parintilor lui.........trebuie sa gasiti amandoi o solutie.ai discutat cu el?din pacate si eu am o soacra care are ,,placerea,,de a programa timpul iubitului meu ceea ce ma scoate din sarite...eu nu inteleg de ce nu isi vede fiecare de treaba lui...daca doresti poti sa-mi scrii pe adresa de mail
Acum am citit si eu povestea ta, m-am regasit in mare in povestea ta. Si eu am stat cu soacra timp de un an de zile si alti 2 ani, partial, pt ca munceam 3 luni in Italia si 3 eram acasa, dar a fost un cosmar, mi-e greu sa-mi amintesc, tresar ca dintr-un vis urat.cand am venit in casa lor am intrebat une pot sa-mi pun lucrurile mele,mi-a zis ca oriunde.In prima faza convietuirea cu ea parea OK cu toate ca aveam o strangere de inima.Dupa un timp mi-a lucrurile si posetele, sunt o iumpatimita a posetelor si mi le-a aruncat in debaraua de langa usa, rad acum si fac o asociere cu usa, sa fie mai aproape de iesire.Daca o deranjau unde le-am pus putea sa zica si mi le luam eu, nu trebuia sa mi le arunce ea, am crezut ca inebunesc in momentul ala si acum imi pare rau ca nu am plecat in momentul ala si in multe alte momente critice, ca au fost garla.El, iubitul meu nu i-a zis niciodata nimic, zicea sa n-o bag in seama, s-o evit.La pretentiile care cred ca le am, cand dau firul inapoi imi reprosez fatul ca am acceptat,asa ceva,cate i le-am suportat, o parvenita si o prefacuta.Iubitul meu mi-a zis la un moment dat sa-i zic :mama
Faci cea mai mare greseala a vietii tale daca speri ca lucrurile se vor rezolva numai prin iubire sincera. In aceeasi situatie m-am aflat si eu in urma cu 13 ani cand m-am casatorit, socrii nu au fost de acord cu casatoria noastra, mai exact cu mine. Se considera superiori, sunt ingamfati sa nu spui nimic ce i-ar putea contrazice ca-i jignesti,deoarece capacitatea lor
sfatul meu: PLEACA.daca prietenul tau te iubeste cu adevarat o sa vina cu tine(cu toate ca din cat ai povestit tu nu cred ca va pleca vreodata de langa mamica lui). daca nu are curaj sa ii spuna mamei lui ca nu e bine cum te trateaza pe tine inseamna ca nu are
BunaAm citit anuntul tau demult, pe la serviciu, dar nu mi-am gasit timp-sau, mai bine zis, momentul potrivit, sa ma inregistrez si sa iti raspund.As vrea sa te intreb ce ai facut pana la urma.Sfaturile sunt bune, dar trecatoare. Te bucuri sa le primesti, si parca intr-un fel ai fi de acord si cu unii, si cu altii. Dar cand e vorba de luat decizii, asta e un lucru pe care trebuie sa il faci singura, si la urma urmei tu porti toata responsabilitatea pentru deciziile pe care le iei.As vrea sa iti impartasesc din experienta mea, am trecut la un moment dat printr-o situatie asemanatoare - doar asemanatoare! - cu cea prin care ai trecut tu. Daca vrei sa vorbim mai mult, scrie-mi pe stancescutzi@gmail.com Camelia
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. �ți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 9 comentarii
Da, si eu ma regasesc aici. In jur de un an am rezistat cu clanul lui, 2 parinti si 2 bunici, adica. Un cosmar. Eu am plecat cu chirie, el a ramas acolo. Trist, pentru ca nici el nu e fericit. Dar l-au santajat si manipulat in asemenea masura, incat nu cred ca am ce face.
sfatul meu e sa te impui, sa fi deschisa si sa spui in fata ce te doare, nimeni nu iti va da timpul inapoi irosit pentru a intelege o soacra, daca el te iubeste te va urma si crede-ma pana si ei te vor adora la un moment dat, placa si sigur iti va fi bine, sa nu iti pese de gura lumii si nu lasa pe altii sa-ti traiasca viata
Citind povestea ta, m-am regasit pe mine traind aceeasi poveste acum sase ani. Din fericire eu m-am mutat la socrii dupa ce m-am casatorit, iar cand i-am spus sotului meu ca nu mai pot sa traiesc in acea casa si ca sunt hotarata sa plec cu sau fara el, am hotarat sa plecam impreuna.Acum suntem in garsoniera noastra si suntem foarte fericiti impreuna. Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un baietel care acum are 1 luna.Sfatul meu: discuta deschis cu el, eventual arata-i ceea ce ai scris, deoarece ai descris foarte bine starea din sufletul tau. Daca te lasa sa pleci inseamna ca nu te iubeste.
eu nu te sfatuiesc sa renunti la cel pe care il iubesti din cauza parintilor lui.........trebuie sa gasiti amandoi o solutie.ai discutat cu el?din pacate si eu am o soacra care are ,,placerea,,de a programa timpul iubitului meu ceea ce ma scoate din sarite...eu nu inteleg de ce nu isi vede fiecare de treaba lui...daca doresti poti sa-mi scrii pe adresa de mail
Acum am citit si eu povestea ta, m-am regasit in mare in povestea ta. Si eu am stat cu soacra timp de un an de zile si alti 2 ani, partial, pt ca munceam 3 luni in Italia si 3 eram acasa, dar a fost un cosmar, mi-e greu sa-mi amintesc, tresar ca dintr-un vis urat.cand am venit in casa lor am intrebat une pot sa-mi pun lucrurile mele,mi-a zis ca oriunde.In prima faza convietuirea cu ea parea OK cu toate ca aveam o strangere de inima.Dupa un timp mi-a lucrurile si posetele, sunt o iumpatimita a posetelor si mi le-a aruncat in debaraua de langa usa, rad acum si fac o asociere cu usa, sa fie mai aproape de iesire.Daca o deranjau unde le-am pus putea sa zica si mi le luam eu, nu trebuia sa mi le arunce ea, am crezut ca inebunesc in momentul ala si acum imi pare rau ca nu am plecat in momentul ala si in multe alte momente critice, ca au fost garla.El, iubitul meu nu i-a zis niciodata nimic, zicea sa n-o bag in seama, s-o evit.La pretentiile care cred ca le am, cand dau firul inapoi imi reprosez fatul ca am acceptat,asa ceva,cate i le-am suportat, o parvenita si o prefacuta.Iubitul meu mi-a zis la un moment dat sa-i zic :mama
Faci cea mai mare greseala a vietii tale daca speri ca lucrurile se vor rezolva numai prin iubire sincera. In aceeasi situatie m-am aflat si eu in urma cu 13 ani cand m-am casatorit, socrii nu au fost de acord cu casatoria noastra, mai exact cu mine. Se considera superiori, sunt ingamfati sa nu spui nimic ce i-ar putea contrazice ca-i jignesti,deoarece capacitatea lor
Salut,Fa ce n-am realizat eu ca trebuie sa fac. Nu-ti strica viata. Pleaca acolo unde sufletul tau e implinit!
sfatul meu: PLEACA.daca prietenul tau te iubeste cu adevarat o sa vina cu tine(cu toate ca din cat ai povestit tu nu cred ca va pleca vreodata de langa mamica lui). daca nu are curaj sa ii spuna mamei lui ca nu e bine cum te trateaza pe tine inseamna ca nu are
BunaAm citit anuntul tau demult, pe la serviciu, dar nu mi-am gasit timp-sau, mai bine zis, momentul potrivit, sa ma inregistrez si sa iti raspund.As vrea sa te intreb ce ai facut pana la urma.Sfaturile sunt bune, dar trecatoare. Te bucuri sa le primesti, si parca intr-un fel ai fi de acord si cu unii, si cu altii. Dar cand e vorba de luat decizii, asta e un lucru pe care trebuie sa il faci singura, si la urma urmei tu porti toata responsabilitatea pentru deciziile pe care le iei.As vrea sa iti impartasesc din experienta mea, am trecut la un moment dat printr-o situatie asemanatoare - doar asemanatoare! - cu cea prin care ai trecut tu. Daca vrei sa vorbim mai mult, scrie-mi pe stancescutzi@gmail.com Camelia
Scrie un comentariu