Tot mai mulți băieți se simt singuri, furioși sau neînțeleși. Ce pot face părinții? Sfatul psihologului
Tot mai mulți băieți se simt singuri, furioși sau neînțeleși. Ce pot face părinții? Sfatul psihologului
Tot mai mulți băieți se simt singuri, furioși sau neînțeleși.
Un fenomen tot mai discutat este influența așa-numitei „manosfere” — comunități online, podcasturi, clipuri și forumuri care promovează idei rigide despre masculinitate, superioritate, control, dominare și uneori chiar dispreț față de fete și femei.
Pentru un adolescent nesigur, singur sau respins, aceste mesaje pot părea inițial ca o formă de sprijin. Cineva îi spune că are dreptate să fie furios, că lumea este împotriva lui, că trebuie să devină „dur”, „dominant”, „rece”. Problema este că, în loc să-l ajute să se vindece, aceste mesaje îl pot izola și mai mult.
Tot mai mulți băieți se simt singuri, furioși sau neînțeleși. Ce pot face părinții?
În ultimii ani, tot mai mulți părinți observă același lucru: băieții par mai retrași, mai iritabili, mai greu de apropiat sau mai vulnerabili la influențele din mediul online. Nu este doar o impresie. Copiii și adolescenții de azi cresc într-o lume cu multă presiune, multe comparații și prea puține spații sigure în care să vorbească sincer despre ce simt.
Iar băieții, în special, poartă adesea o povară tăcută: aceea de a părea mereu puternici.
„Mulți băieți învață foarte devreme că nu e bine să plângă, că nu trebuie să se teamă, că nu au voie să fie vulnerabili. Dar emoțiile neexprimate nu dispar. Ele se transformă în furie, retragere, anxietate sau comportamente care par sfidătoare, dar care ascund, de fapt, multă durere”, explică Amalia Averescu, psiholog și redactor colaborator la Desprecopii.
Manosfera: locul online unde băieții vulnerabili pot primi răspunsuri greșite
Un fenomen tot mai discutat este influența așa-numitei „manosfere” — comunități online, podcasturi, clipuri și forumuri care promovează idei rigide despre masculinitate, superioritate, control, dominare și uneori chiar dispreț față de fete și femei.
Pentru un adolescent nesigur, singur sau respins, aceste mesaje pot părea inițial ca o formă de sprijin. Cineva îi spune că are dreptate să fie furios, că lumea este împotriva lui, că trebuie să devină „dur”, „dominant”, „rece”. Problema este că, în loc să-l ajute să se vindece, aceste mesaje îl pot izola și mai mult.
„Băieții nu ajung în astfel de zone doar pentru că sunt răi sau agresivi. De multe ori ajung acolo pentru că se simt neputincioși, respinși, nevăzuți sau rușinați. Dacă acasă sau la școală nu găsesc un adult care să-i asculte fără să-i judece, vor căuta răspunsuri în altă parte”, spune Amalia Averescu.
Când băiatul nu vorbește, nu înseamnă că nu simte
Una dintre cele mai mari greșeli pe care le putem face este să credem că un băiat care tace nu are nimic de spus. Mulți băieți nu au limbaj pentru emoțiile lor. Nu știu să spună: „mă simt singur”, „mi-e frică”, „mă simt respins”, „nu știu dacă sunt suficient de bun”.
Așa că spun altfel: trântesc ușa, stau închiși în cameră, devin sarcastici, se refugiază în gaming, răspund agresiv sau par complet dezinteresați.
Dar în spatele acestor comportamente poate exista o nevoie foarte simplă: „Vreau să mă vezi. Vreau să mă asculți. Vreau să nu renunți la mine.”
Băieții au nevoie de comunitate, nu doar de reguli
Copiii nu cresc bine doar cu instrucțiuni. Cresc bine în relații. Au nevoie de părinți, bunici, profesori, antrenori, mentori, unchi, mătuși, vecini, oameni care le oferă apartenență și repere.
Astăzi, însă, multe familii trăiesc mai izolat. Părinții sunt ocupați, comunitățile sunt mai fragile, copiii petrec mai mult timp online și mai puțin timp în contexte reale de joacă, colaborare și prietenie.
Pentru băieți, lipsa unei comunități sănătoase poate fi greu de dus. Dacă nu găsesc modele bune de masculinitate în viața reală, le vor căuta pe internet. Iar internetul nu le oferă întotdeauna cele mai sănătoase modele.
Mai puțină joacă, mai multă presiune
Un alt lucru important este că băieții, ca toți copiii, se joacă mai puțin decât în trecut. Iar joaca nu este un moft. Joaca este felul prin care copiii învață să negocieze, să piardă, să câștige, să coopereze, să se certe și să se împace.
Când înlocuim joaca liberă cu performanță, ecrane, teme, activități organizate și presiune continuă, copilul pierde un spațiu esențial de dezvoltare emoțională.
Un copil care se joacă învață să se regleze emoțional. Învață să accepte limite. Învață să citească reacțiile celorlalți. Învață să fie creativ. Iar pentru băieți, joaca poate fi și un mod sănătos de a-și exprima energia, tensiunea și nevoia de conectare”, explică Amalia Averescu.
Ce pot face părinții?
În primul rând, să asculte mai mult și să corecteze mai puțin. Nu orice conversație trebuie să se transforme într-o lecție. Uneori, copilul are nevoie doar să simtă că părintele lui poate duce ceea ce el simte.
În al doilea rând, să le permită băieților să aibă emoții. Un băiat are voie să plângă. Are voie să fie speriat. Are voie să fie sensibil. Are voie să fie rănit. Vulnerabilitatea nu îl face slab, ci uman.
În al treilea rând, să fie atenți la ce consumă online. Nu cu panică și control agresiv, ci cu interes real: „Ce urmărești?”, „De ce îți place?”, „Ce crezi despre ce spune omul acesta?”, „Cum te face să te simți?”
În al patrulea rând, să le ofere modele masculine sănătoase. Băieții au nevoie să vadă bărbați care pot fi puternici și blânzi, fermi și empatici, curajoși și capabili să-și ceară iertare.
În al cincilea rând, să le spună că sunt mândri de ei nu doar când au rezultate. Nu doar când iau note bune, câștigă un meci sau reușesc ceva vizibil. Ci și când sunt buni, când încearcă, când ajută, când se ridică după un eșec.
Nu avem nevoie de băieți „durizați”. Avem nevoie de băieți conectați.
Societatea le-a spus mult timp băieților că trebuie să fie tari. Să nu se plângă. Să nu fie sensibili. Să nu arate ce simt. Dar poate că tocmai aici începe problema.
Un băiat care nu are voie să simtă devine un adolescent care nu știe să vorbească despre durerea lui. Iar un adolescent care nu știe să vorbească despre durere poate deveni un adult care o transformă în furie, control sau izolare.
„Băieții nu au nevoie să fie împinși spre o masculinitate rigidă. Au nevoie să fie ajutați să devină oameni întregi: capabili să simtă, să gândească, să iubească, să ceară ajutor și să construiască relații sănătoase”, spune Amalia Averescu, psiholog și redactor colaborator la Desprecopii.
Sfatul de la Desprecopii
Dacă ai un băiat care se retrage, se înfurie ușor, pare mereu nemulțumit sau petrece tot mai mult timp online, nu porni direct de la ideea că „face figuri”. Încearcă să vezi ce se află sub comportament.
Poate este singur. Poate se simte respins. Poate nu știe cum să-ți spună că îi este greu. Poate are nevoie de tine mai mult decât pare.
Băieții nu devin puternici pentru că li se interzice vulnerabilitatea. Devin puternici când știu că sunt iubiți, ascultați și acceptați chiar și atunci când nu știu să-și exprime frumos emoțiile.
Mai multe despre psihologia copilului aici >
autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda.
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2026
Ce sentimente ti-a produs acest articol?
Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!
Scrie un comentariu
Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII