Legătura dintre colicile bebelușului și epuizarea mamei este susținută de studii: iată de ce plânsul lui bebe nu este doar despre burtică

TEMA: Colicii bebelusului | 0 | 24/6/2026

Legatura dintre colicile bebelusului si epuizarea mamei este sustinuta de studii. Iata de ce plansul lui bebe nu este doar despre burtica

Legătura dintre colicile bebelușului și epuizarea mamei este susținută de studii: iată de ce plânsul lui bebe nu este doar despre burtică. Cercetările moderne arată că există asocieri între plânsul excesiv al bebelușului, colici, anxietatea maternă, depresia postpartum și stresul parental. Cu alte cuvinte - colicile nu sunt doar ale bebelușului. Sunt ale întregii familii.

Colicile bebelușului și mama epuizată: de ce plânsul nu este doar „despre burtică”

Când un bebeluș plânge mult, uneori suferă toată familia

Colicile bebelușului sunt una dintre cele mai grele încercări ale primelor luni de viață. Nu doar pentru bebe, ci și pentru părinți. Un bebeluș care plânge ore întregi, se încordează, pare imposibil de liniștit și adoarme greu poate transforma serile unei familii într-un adevărat test de rezistență emoțională.

Mult timp, colicile au fost explicate aproape exclusiv prin probleme digestive: gaze, imaturitatea intestinului, aer înghițit, sensibilitate la anumite alimente, formule de lapte sau proteina laptelui de vacă. Toate acestea pot avea un rol în unele cazuri. Dar realitatea este mai complexă.

Astăzi știm că plânsul intens al bebelușului nu este doar o problemă de stomăcel. Este și o problemă de reglare, de adaptare, de sensibilitate, de ritm familial și de stare emoțională a părinților.

Poate starea mamei influența felul în care se manifestă colicile?

Iar aici apare o întrebare delicată, dar importantă: poate starea mamei influența felul în care se manifestă colicile?

Răspunsul este: relația dintre colici, plânsul bebelușului și starea emoțională a mamei este una complexă, în ambele sensuri.

Un bebeluș care plânge mult poate epuiza mama, iar o mamă epuizată, anxioasă, depresivă sau lipsită de sprijin poate avea mai puține resurse pentru a liniști un bebeluș deja foarte sensibil. Nu este vină. Este biologie, stres, lipsă de somn și nevoie reală de sprijin.

Un text vechi, o idee care trebuie citită cu grijă

În unele cărți mai vechi despre îngrijirea copilului apare ideea că „comportamentul mamei este fundamental” în colici. Unele formulări merg chiar mai departe și descriu mamele copiilor cu colici ca fiind nerăbdătoare, depresive, vinovate, nesigure sau exagerat de protectoare.

Această perspectivă trebuie tratată cu multă atenție.

Pe de o parte, este adevărat că starea emoțională a mamei contează enorm în primele luni. Un bebeluș simte tensiunea, ritmul, vocea, brațele, respirația și disponibilitatea emoțională a adultului care îl îngrijește. Mama este, pentru nou-născut, primul sistem de reglare.

Pe de altă parte, este nedrept și periculos să sugerăm că o mamă „produce” colicile copilului prin felul ei de a fi. Multe mame ajung anxioase, deprimate sau epuizate tocmai pentru că au un bebeluș care plânge intens, doarme puțin și pare imposibil de liniștit.

Adevărul este undeva la mijloc: colicile pot afecta profund starea mamei, iar starea mamei poate influența felul în care familia gestionează colicile.

Plânsul bebelușului nu se întâmplă în vid

Un bebeluș nu plânge într-o cameră goală. Plânge în brațele cuiva. Într-o casă. Într-o familie. Într-un context.

Dacă mama este singură, nedormită, criticată, presată, speriată sau fără ajutor, fiecare episod de plâns poate deveni mai greu de suportat. Dacă tatăl lipsește emoțional sau practic, dacă bunicii critică în loc să ajute, dacă mama simte că totul depinde doar de ea, colicile devin mai mult decât o problemă de digestie. Devin o criză de familie.

De aceea, rolul tatălui sau al partenerului este esențial. Nu ca „ajutor ocazional”, ci ca parte activă a echipei. Un bebeluș cu colici nu are nevoie doar de picături, masaj abdominal și poziții de liniștire. Are nevoie și de părinți care se susțin între ei.

Pentru mamă, sprijinul concret poate însemna:

✅ cineva care preia bebelușul 30 de minute;

✅ cineva care îi spune „du-te și dormi, mă ocup eu”;

✅ cineva care aduce mâncare;

✅ cineva care nu o judecă;

✅ cineva care merge cu ea la medic;

✅ cineva care îi amintește că nu este o mamă rea pentru că nu reușește să oprească plânsul.

Există mame la care colicile copilului se manifestă „mai puternic”?

Întrebarea este sensibilă. Nu pentru că nu ar exista o legătură între starea mamei și plânsul copilului, ci pentru că formularea poate aluneca ușor spre învinovățire.

Mai corect ar fi să spunem așa: există contexte mamă-bebeluș în care plânsul este trăit mai intens, se prelungește mai mult sau devine mai greu de gestionat.

Aceste contexte pot include:

🔹anxietate sau depresie maternă;

🔹stres puternic în sarcină sau după naștere;

🔹lipsă de somn;

🔹lipsă de sprijin din partea partenerului;

🔹nesiguranță în interpretarea semnalelor bebelușului;

🔹presiune socială de tipul „trebuie să știi instinctiv ce are”;

🔹un bebeluș cu temperament mai sensibil;

🔹dificultăți de alăptare sau hrănire;

🔹tensiune în cuplu;

🔹izolare.

Nu înseamnă că mama este cauza colicilor. Înseamnă că plânsul unui bebeluș și stresul părintelui se pot alimenta reciproc.

Bebe plânge mult. Mama devine tot mai tensionată. Bebe simte tensiunea și se reglează mai greu. Mama se simte și mai vinovată. Plânsul pare și mai greu de suportat. Apoi apare cercul vicios.

Ieșirea din acest cerc nu este critica. Este sprijinul.

📚 Citeste Iata de ce primele 8 saptamani ale bebelusului pot fi atat de grele pentru mama

Ce spun studiile

Cercetările moderne arată că există asocieri între plânsul excesiv al bebelușului, colici, anxietatea maternă, depresia postpartum și stresul parental. Dar aceste asocieri nu înseamnă automat cauzalitate directă.

Unele studii arată că femeile cu simptome de depresie și anxietate în sarcină sau după naștere au un risc mai mare de a raporta probleme de plâns la bebeluș. Alte cercetări arată că un bebeluș cu colici poate crește stresul părinților și poate afecta încrederea mamei în propriile abilități.

Cu alte cuvinte, relația este bidirecțională: starea mamei poate conta, dar și plânsul copilului poate afecta profund starea mamei.

Acesta este motivul pentru care, atunci când un bebeluș are colici, nu ar trebui să ne întrebăm doar „ce picături îi dăm?”, ci și:

➡️ cum este mama?

➡️ doarme?

➡️ mănâncă?

➡️ are ajutor?

➡️ se simte în siguranță?

➡️ se simte judecată?

➡️ are simptome de anxietate sau depresie?

➡️ tatăl este implicat?

➡️ familia funcționează ca o echipă?

Colicile nu sunt doar ale bebelușului. Sunt ale întregii familii.

Un bebeluș cu colici poate schimba complet atmosfera din casă. Serile devin tensionate. Părinții se tem de ora la care începe plânsul. Mama poate ajunge să se simtă incompetentă. Tatăl poate simți că nu știe cum să ajute. Bunicii pot da sfaturi contradictorii. Toată lumea caută o soluție rapidă.

Dar uneori soluția nu este un singur produs, un singur truc sau o singură explicație. Uneori soluția este un plan mai larg:

♦ evaluare medicală, ca să fie excluse cauze importante;

♦ sprijin pentru alăptare sau hrănire;

♦ tehnici de liniștire;

♦ reducerea suprastimulării;

♦ rutină mai calmă seara;

♦ pauze reale pentru mamă;

♦ implicarea tatălui;

♦ validarea emoțională a părinților;

♦ verificarea sănătății mintale a mamei.

Ce ajută concret când colicile apasă pe toată casa

În primul rând, părinții trebuie să știe că plânsul intens al bebelușului nu înseamnă automat că fac ceva greșit. Unii bebeluși sunt pur și simplu mai sensibili, mai greu de reglat, mai reactivi la stimuli.

Totuși, sunt lucruri care pot ajuta:

1. Mergeți la pediatru

Colicile sunt un diagnostic de excludere. Înainte să spunem „sunt doar colici”, medicul trebuie să se asigure că nu există reflux sever, alergie la proteina laptelui de vacă, infecții, probleme de hrănire sau alte cauze medicale.

2. Observați tiparul plânsului

Când apare? După masă? Seara? După vizite? După zile agitate? În anumite poziții? Aceste detalii pot fi utile.

3. Reduceți stimularea

Unii bebeluși cu colici par să se încarce peste zi și să descarce tensiunea seara. Luminile, zgomotele, vizitele, mâinile multe care îl plimbă de la unul la altul pot deveni prea mult.

4. Mama are nevoie de pauze reale

Nu pauze în care spală biberoane sau pune rufe. Pauze reale. Duș. Somn. Mâncare. Aer. Liniște.

5. Tatăl trebuie să intre în scenă

Tatăl nu este spectator. Este co-reglator. Poate ține bebelușul, îl poate plimba, îl poate purta în sistem, poate face skin-to-skin, poate prelua serile grele, poate proteja mama de sfaturi toxice.

6. Nu lăsați mama singură cu vinovăția

Fraze precum „poate nu ai lapte bun”, „ești prea agitată”, „îl înveți în brațe”, „nu știi să-l liniștești” pot face mult rău. O mamă cu un bebeluș care plânge are nevoie de sprijin, nu de verdict.

Citeste Colicile: o perioadă dificilă, dar trecătoare. Sfatul medicului

Când trebuie cerut ajutor urgent

Consultați medicul rapid dacă bebelușul:

📌 plânge diferit, ascuțit sau inconsolabil;

📌 are febră;

📌 refuză hrana;

📌 varsă repetat sau în jet;

📌 are sânge în scaun;

📌 nu ia în greutate;

📌 pare letargic;

📌 are abdomen foarte umflat;

📌 are dificultăți de respirație;

📌 are mai puține scutece ude;

📌 plânsul este însoțit de stare generală proastă.

Nu orice plâns este colică. Și nu orice colică trebuie tratată ca „trece de la sine” fără o discuție medicală.

Mesaj pentru mama care simte că nu mai poate

Dacă ai un bebeluș cu colici și simți că ești la capătul puterilor, nu ești o mamă slabă. Nu ești o mamă rea. Nu ai eșuat.

Colicile pot zdrobi psihic chiar și cei mai iubitori părinți. Plânsul repetat, lipsa de somn și sentimentul că nu poți ajuta copilul sunt extrem de greu de dus.

Cere ajutor. Spune clar: „nu mai pot singură”. Roagă partenerul să preia. Vorbește cu pediatrul. Discută cu un consultant în alăptare dacă hrănirea este dificilă. Caută ajutor psihologic dacă simți anxietate, tristețe, vinovăție sau gânduri apăsătoare.

Un copil cu colici nu are nevoie de o mamă perfectă. Are nevoie de o mamă sprijinită.

Concluzie

Colicile nu sunt doar despre gaze. Nu sunt doar despre lapte. Nu sunt doar despre burtică. Colicile sunt despre un bebeluș care încă învață să se regleze și despre o familie care are nevoie să învețe cum să îl susțină fără să se destrame de oboseală.

Da, starea mamei contează. Dar nu ca vină, ci ca semnal că mama trebuie protejată, susținută și ajutată.

Un bebeluș care plânge mult are nevoie de îngrijire. Dar și mama lui are nevoie de îngrijire.

Pentru că, uneori, cel mai bun tratament pentru colici începe cu o întrebare simplă: „Cine are grijă de mama care are grijă de bebe?”

Primele surprize ale unei mămici începătoare

Poate candva iti faceai un program, insa acum nu mai este cazul. Programul bebelusului este acum agenda ta de lucru. Desigur, nou-nascutii dorm cam 18 ore pe zi. Insa aceste ore sunt impartite in mici portiuni. Iar intre somnurile copilului, se afla alaptarile, schimbarea scutecelor si o multime de alte lucruri de facut. Citeste pe lag: Primele suprize ale unei mamici incepatoare.

Nu ești singură, faci parte dintr-un club mondial, clubul mamicilor

In afara de faptul ca ai avansat de la Odiseea Sarcinii la Primele 365 zile..., dintr-o data, ai o multime de prieteni pe care nu ii stiai. Strainii pe strada iti zambesc cand te vad cu caruciorul, femeile iti dau atentie si tie si mogaldetei din carucior... Alte mame va invita la petreceri de copii. Seful te intreaba cum a fost la vaccinul bebelusului. Iar pagina default a browserului devine forumul mamicilor de pe Desprecopii.com. Clubul in care ati intrat este cel al tinerilor parintilor si are zeci de mii de mebri, fiind cea mai mare comunitate a parintilor (inteligenti) de limba romana. Te asteptam cu drag!