Când copiii spun „Lasă-mă în pace” – ce înseamnă, cum răspunzi și de ce contează

„Lasă-mă în pace!” poate suna nepoliticos sau respingător, dar de multe ori, pentru copii, e un semnal de suprasolicitare emoțională. În spatele frazei se pot ascunde: „Sunt copleșit”, „Mi-e rușine”, „Nu știu să explic”, „Am nevoie să mă liniștesc”, „Mi-e frică să nu mă cerți”.

Partea bună: dacă răspunzi calm și clar, mesajul devine o oportunitate de a-i învăța autoreglarea și comunicarea sănătoasă.

De ce spun copiii „Lasă-mă în pace”

Cele mai frecvente motive:

• Copleșire (zgomot, oboseală, prea multe cerințe, prea mulți stimuli)

• Furie / frustrare (nu le iese ceva, li se refuză o dorință, se simt nedreptățiți)

• Rușine (au greșit, au fost certați, se simt „mici”)

• Nevoie de autonomie (mai ales la preșcolari și adolescenți)

• Lipsă de vocabular emoțional: nu știu să spună „am nevoie de pauză”.

Validează și oferă spațiu, fără să rupi conexiunea. Spune calm: „Înțeleg că ai nevoie de liniște. Sunt aici când ești gata.” - Asta scade tensiunea și îl ajută să se regleze, fără să se simtă respins sau pedepsit.

Ce e important să auzi în spate

În loc să auzi „mă respinge”, încearcă să traduci în:

• „Am nevoie de spațiu ca să mă liniștesc.”

• „Nu pot vorbi acum fără să plâng / să țip.”

• „Mi-e greu. Te vreau aproape, dar nu foarte aproape.”

Asta schimbă tot: dintr-o „luptă de putere” devine un moment de siguranță emoțională.

Ce răspunsuri ajută (și de ce)

Obiectivul este dublu:

1. Respecti spațiul copilului (autoreglare)

2. Rămâi disponibil (siguranță + atașament)

Formule utile (exact pe ideea din imagine):

• „Îți dau puțin spațiu. Sunt aici când ești gata să vorbim.”

• „Văd că ai nevoie de timp singur. Sunt aproape dacă vrei companie.”

• „Fac un pas în spate. Spune-mi când vrei să-mi povestești.”

• „Și eu am nevoie uneori de liniște. Ia-ți timpul de care ai nevoie.”

• „Înțeleg. Te iubesc și ești în siguranță.”

De ce funcționează: copilul simte că nu e „pedepsit” pentru emoție și că nu trebuie să se apere.

Pune o limită blândă la felul în care vorbește - „Îți respect pauza, dar nu accept să mi se vorbească urât. Poți spune: «Am nevoie de o pauză».” - Copilul învață că emoțiile sunt ok, însă comunicarea respectuoasă e regula.

Ce NU ajută (și de ce agravează)

• „Cum îndrăznești să-mi vorbești așa?” (rușine + defensivă)

• „Atunci nu mai vorbesc deloc cu tine!” (amenință atașamentul)

• „Nu ai motive să fii așa!” (invalidează)

• „Te calmezi acum, altfel…” (escaladează)

• „Nu plec nicăieri până nu-mi spui!” (îi blochează reglarea)

Acestea cresc intensitatea emoției și prelungesc criza.

Cum pui limite fără să rupi conexiunea

E perfect să nu accepți jigniri, dar poți separa:

• emoția e ok

• modul de exprimare poate fi ajustat

Exemplu:
„Înțeleg că ai nevoie de spațiu. Nu accept să mi se vorbească urât. Poți spune: «Am nevoie de o pauză». Eu sunt aici.”

Reparați după ce s-a liniștit (nu în mijlocul furtunii) - După 5–15 minute, revino cu întrebări scurte: „Ce te-a supărat?” „Ce ai fi avut nevoie?” „Data viitoare cum vrei să facem pauza?” Aici se construiește progresul: copilul își dezvoltă vocabular emoțional și soluții concrete.

Pași practici – „protocolul” în 3 etape

1) Oprește escaladarea

Voce joasă, puține cuvinte, corp relaxat:
„OK. Pauză.”

2) Asigură siguranța + prezența

„Sunt în cameră / în bucătărie. Când ești gata, vin.”

3) Repară după ce s-a liniștit

Când copilul e calm (nu în vârf de emoție):

• „Ce a fost greu pentru tine?”

• „Ce ai fi avut nevoie atunci?”

• „Ce putem face data viitoare?”

Pe vârste, pe scurt

2–6 ani

Au nevoie de co-reglare (tu îi împrumuți calmul):
„Văd că e prea mult. Stau aproape. Respirăm împreună.”

7–12 ani

Încep să folosească strategii:
„Vrei 5 minute pauză sau 10? Îți aduc apă?”

Adolescenți

Autonomie + respect:
„Înțeleg. Sunt aici. Mă găsești când ești pregătit.”

Ajută mult dacă exersați când e liniște

Faceți un „plan de pauză”:

• un cuvânt/semn: „pauză”

• un loc: colț de liniște / camera lui

• o durată: 5–15 minute

• o revenire: „vin eu la tine” sau „vii tu la mine”

Și învățați alternative la „Lasă-mă în pace”:

• „Am nevoie de 10 minute.”

• „Sunt copleșit.”

• „Vreau să vorbim mai târziu.”

Când e nevoie de atenție suplimentară

Dacă „Lasă-mă în pace” vine cu:

• izolare extremă, tristete persistentă, auto-vătămare, agresivitate frecventă

• retragere socială bruscă

• crize zilnice intense care nu se îmbunătățesc

…merită discutat cu medicul pediatru / psihologul pentru sprijin.

Mesajul-cheie

Când copilul spune „Lasă-mă în pace”, cel mai puternic răspuns este:
„Îți respect spațiul și rămân aici pentru tine.”
Asta îl învață că emoțiile sunt acceptate, iar relația rămâne sigură.

Va recomandam sa cititi:  Mai multe despre psihologia copilului aici >

Cabinetul Psi - Psihologie

Forum specializat de psihologie.  Intrebari si raspunsuri la intrebarile ce ne framanta 

Mai multe despre psihologia copilului aici >

autor: Amalia Averescu - psiholog - Kinder- en jeugdpsychologie - specializat in Psihologia Copilului, Zwolle, Olanda. 
In exclusivitate pentru Desprecopii.com © 2026

 

 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️