Cat de vitrega e mama vitrega?

Cat de vitrega e mama vitrega?

Cat de vitrega e mama vitrega?

Cand spuneti mama vitrega, la ce va ganditi? Automat, in minte ne vin Alba ca Zapada si planurile letale ale reginei-vrajitoare, sau Hansel si Gretel si povestea lor nefericita, Cenusareasa si cele trei surori...

 

Mamele vitrege sunt, a priori, personaje negative. Cu toate astea, mamele vitrege sunt femei obisnuite, ca mine si ca tine, care dintr-un motiv sau altul se trezesc in situatia de a creste copilul altei femei.

 

Poate acest articol si spicuirile din discutiile de pe forumul Desprecopii.com va vor ajuta cand veti fi intr-o situatie asemanatoare: de o parte sau alta a baricadei, nu uitati, si mamele sunt oameni.

in acest articol veti citi mai multe despre:
Autoarea acestui articol a fost crescuta de o astfel de o mama vitrega
Nu mi-a cerut sa-i spun mama, dar am facut-o
Imi place sau nu, ea a fost mama mea, vreme de 12 ani
Concluzia de la Desprecopii.com

Autoarea acestui articol a fost crescuta de o astfel de o mama vitrega

Nici mai buna nici mai rea decat o alta mama vitrega intr-o situatie similara, mama mea vitrega a fost intotdeauna obsedata de faptul ca privindu-ma pe mine (copilul alteia) lumea o judeca pe ea. Era convinsa ca toti cei cu care intram in contact, de la invatatoare pana la vecinii de strada stiu povestea noastra si masurandu-ma pe mine din cap pana in picioare isi dau seama de cat de bine s-a descurcat ea.

Poate de aceea se dadea jos din pat zilnic la ora 6, sa imi calce pampoanele si uneori ramanea treaza pana tarziu noaptea sa termine de cusut pe etamina cele 28 de gargarite - tema la “lucru manual”. Nu stiu in ce masura o facea cu drag, daca m-a iubit pe mine sau l-a iubit pe tata ori daca se mai gandeste din cand in cand la faptul ca am petrecut impreuna cei mai importanti 12 ani din viata mea.

Nu mi-a cerut sa-i spun mama, dar am facut-o

Mi se parea nefiresc sa ii spun pe nume. Am crescut admirand-o pentru tinuta impecabila de care era atat de mandra. Mi se parea ca este cea mai frumoasa si cea mai curata femeie din lume, cea mai priceputa la orice.

Aveam senzatia ca pana si papucii ei miros a parfum si nimeni si nimic nu ii putea egala talentul in bucatarie. Casa ei era curata ca un cristal. Dar era casa ei, nu a noastra. Ea era regina tuturor sarbatorilor, intotdeauna de ziua ei si de Craciun, de 1 martie, de Ziua Femeii, cu ocazia aniversarii cununiei ei cu tata, ea primea cosuri de flori si cadouri. Imi amintesc ca in fiecare an, in aprilie, strangeam bani sa-i cumpar flori. Era ziua ei si o deprima fiecare aniversare in plus, traia cu obsesia varstei tinere, o flata sa i se spuna ca nu isi arata anii…

Florile pe care i le cumparam, de fiecare data aceleasi, nu ii placeau in mod deosebit. Mie mi se pareau frumoase. Nu-mi spunea ca nu-i plac, le primea si le punea in vaza, langa trandafirii de la tata. Cadourile mele, monotone (nu ma prea pricepeam la ales cadouri pe gustul ei) n-o impresionau, le primea cu retinere dar le primea. Nu stiu daca vreodata s-a bucurat de mine sau pentru mine. Mi se spunea ca trebuie sa ii fiu recunoscatoare, ca face pentru mine ce mama mea naturala nu a facut.

A avut desigur si pacatele ei, limitele si lipsurile pe care fiecare dintre noi le ducem in spinare, insa rolul ei de mama vitrega a marcat-o atat de tare incat si-a facut un scop in viata in a ma “modela” si a ma transforma in “sotia perfecta”, “femeia impecabila” pe care credea ea ca are datoria sa o creeze.

Nu stiu in ce masura a reusit. Stiu insa ca uneori, cand adorm si ma visez in casa parintilor, ea e acolo in visurile mele, si cele frumoase si cele urate.

Imi place sau nu, ea a fost mama mea, vreme de 12 ani

Cu toate ca astazi nu mai suntem o familie, ea a fost importanta in viata mea. Am scris aceasta poveste pentru ca pe forumul Desprecopii.com am vazut recent discutii aprinse pe marginea subiectului mama vitrega. Iata ce dileme aveau doua dintre mamicile din comunitatea noastra:

Sotul meu are un copil dintr-o relatie anterioara,pe care nu l-a mai vazut de mai multi ani, cam 10 ani sa fie. Stiam de existenta acestui copil atunci cand ne-am cunoscut. El a hotarat sa o lase( este vorba de o fata) in grija mamei, si sa nu ia legatura cu ea decat atunci cand este destul de mare ca sa inteleaga motivele care au dus la despartirea lui de mama ei. Acum cateva saptamani mama fetei a luat legatura cu sotul meu , pe motiv ca daca cumva el sau fata doresc sa comunice, sa o poata face. Zilele trecute chiar fata l-a cautat, a fost foarte emotionat , pentru ca nici nu o mai cunostea normal dupa atata timp. O zi intreaga numai despre asta a vorbit, l-am inteles, a fost ceva la care nu se asteptase, inca nu a fost pregatit pentru asta, chiar si dupa atata timp. Acum nu stiu ce atitudine sa am, pe de o parte nu am nimic cu ea, este un copil nevinovat. Dar nu stiu daca am sa ma impac cu aceasta situatie.

Avem si un baietel de 3 ani jumate, si fata a fost foarte curioasa sa-si vada fratele. Dar am o mare retinere, nu pot sa o accept deocamdata ca sora baietelului meu. Mama fetei stie ca el s-a recasatorit, si totusi i-a spus prin telefon ca ea este singura si inca il asteapta pe el. Noi stam intr-un alt oras, si el normal a invitat copilul la noi in vizita, dar nu cred ca sunt pregatita sa o primesc la mine acasa, si nu stiu ce reactie o sa aibe sotul meu daca ii spun asta. Cu atat mai mult cu cat a spus ca ea nu poate veni decat cu mama ei. Asa ca.... Sincer nici eu nu eram pregatita acum pentru asta, cu toate ca stiam ca intr-o buna zi se va intampla. Nu sunt o persoana rea, chiar de multe ori i-am zis ca greseste mult ca nu ia legatura cu copilul, dar acum nu ma pot gandi decat la faptul ca poate mama fetei urmareste altceva si se foloseste de fata pentru asta… Emaeli

In Finlanda multi parinti sint in situatia pe care ai descris-o.
Legea aici spune ca aceste intrevederi sint dreptul copiilor nu al parintilor. Suna ciudat dar asa este. Aceste intilniri ale sotului tau cu fiica ar trebui reglementate in mod legal-daca pina acum nu a fost facut acest pas. Adica sa existe o decizie judecatoreasca in care sa se precizeze cu mare exactitate unde, cum si cind aceste intilniri se desfasoara. Pare dur, dar este in interesul tuturor. Citind ce ai scris am impresia ca fosta incerca ceva si am auzit multe povestiri de genul acesta.De aceea ar trebui sa-i explici sotului ca fetita lui are dreptul sa cunoasca si noua familie a tatalui ei. Intilnirile separate ale copilului cu tatal nu isi au rostul, fiindca acum voi faceti parte din viata lui si formati familia lui. Mama ei nu are ce cauta la intilniri pentru ca rolul intilnirilor nu este de a-i crea fetitei impresia gresita ca mami si tati vor fi din nou impreuna. Spune-i acest lucru sotului. Mai mult, fetita are dreptul sa va viziteze si sa va cunoasca iar mama ei trebuie sa inteleaga ca atunci cind fetita isi intilneste tatal,va va intilni bineinteles si pe voi. Inteleg ca ai reticente dar este mai bine pentru toata lumea sa clarificati situatia inca de la inceput decit sa apara tensiuni pe parcurs. Mai bine sa vina fetita la voi acasa decit sa se intilnesca cu tatal intr-un loc stabilit de mama ei unde aceasta va incerca sa fie prezenta. Sabina

La prima intilnire mi se pare normal sa vina si mama fetitei tinind cont ca tatal nu a mai vazut fetita de 10 ani, probabil ca tatal este un necunoscut acum si nu stie care va fi reactia ei. Dupa acomodare intre ei apoi intilnirile sa fie numai intre voi si fata.
Parerea mea este sa fi tu sa te comporti cum iti spune sufletul si inima dar nu fi o bariera intre ei. Este numai un copil deja cu inima sfasiata, incearca sa iti faci loc in sufletul tau si pt ea. Lemoni

Si eu am o fiica dintr-o casatorie terminata cu un divort, tatal fetei mele s-a recasatorit, am dus fata in Romania dupa o absenta de 4 ani, fata a vrut sa-si vada tatal si a petrecut zile si nopti intregi in casa lui cu noua lui sotie, dar nici prin gand nu mi-a trecut vreodata sa cer sa ma duc in casa lui, in casa in care sta cu noua lui sotie. Nu am nimic cu femeia aia, nu a fost ea motivul pt care ne-am despartit si nu am gasit oportun sa o deranjez (chiar daca ea stie ca eu nu m-as mai intoarce la el pt nimic in lume) mai ales ca ea era insarcinata. Dar vezi tu, ea a acceptat-o pe fiica mea de la bun inceput, eu si sotul meu eram divortati cand ei doi s-au cunoscut, fata mea a cunoscut-o de dinainte ca ei sa se casatoreasca si ea nu s-a simtit amenintata deloc de prezenta fetei mele. Sotia tatalui fetei mele a prezentat-o pe fata mea familiei ei (frati, parinti) si fata mea a fost primita cu draga inima la ei.
Tu trebuie sa sti ca orice ai face copiii astia sunt frati chiar daca fetita asta nu e fiica ta, chiar daca locuieste intr-un oras diferit de al tau, nu poti schimba asta.
Ok, va veni in vizita la voi, dupa parerea mea ai putea sa-i ceri sotului tau sa o refuze amabil pe mama fetei sa nu vina acasa la voi si ar trebui sa faca asta chiar inainte de a aduce fata ca sa se stie din start o treaba: fata vine sa-si cunoasca tatal si familia lui PUNCT. Tu poti si chiar trebuie sa fii amabila cu fata sa o primesti cum se cuvine si sa discuti cu sotul tau deschis despre faptul ca nu vrei sa ai vizita mamei in casa.Chiar daca n-ar fi fost vorba despre acel "eu sunt singura si te astept" nu gasesc niciun motiv pt care sa fii de acord sa vina la voi fata cu mama impreuna. Marcellina

As avea o idee pt evitarea situatiei, nu stiu cat de buna e, dar e o alternativa: de ce nu mergeti voi un weekend in orasul unde sta fata? va cazati frumusel la hotel, sa nu creati precedent, va vedeti cu totii, si data urmatoare vine doar fata fara mama la voi… Chris

(cititi toate comentariile aici

Situatia se complica si mai tare daca fructul dragostei sotului cu o alta femeie are dreptul legal de a se afla in casa noii familii, jumatate din vacante si o data la doua saptamani, pentru week-end-uri. Adolescentii sunt in stare sa scoata din sarite cele mai calme firi din lume, si ca de obicei, pe forum, scriem la impuls, la nervi, nu controlam exact ce iese din tastatura. Atunci cand vine vorba de ce atitudine are o mama fata de sa vitrega, comunitatea noastra se desparte in doua tabere infocate. Desiree se plange ca fiica sotului sau nu misca nici un pai in casa si are probleme grave de igiena personala. N-o face in cele mai elegante cuvinte si asta genereaza o discutie lunga despre cat de vitrega este mama vitrega….

Unele mame cred ca nu se cade ca mama vitrega sa aiba pretentii de la copilul sotului

Altele considera ca orice adolescent trebuie sa aiba si indatoriri nu doar drepturi. Iata cateva postari interesante:

Chiar vi se pare mare lucru pentru o fata de aproape 16 ani sa sprayeze cada, faianta si ghiuveta si apoi sa o clateasca cu dusul??? Sunt convinsa ca daca nu as fi mentionat ca e fiica-mea vitrega toate ati fi reactionat altfel, ca e bine ca o responsabilizez samd... Si sa spele vasele de 2 ori/ saptamana... ce e asa mare lucru? Eu gatesc, vasele le poate spala si ea de 2 ori/ saptamana, nu-i asa??? Oare faptul ca incerc sa o responsabilizez ma face chiar asa o scorpie, doar pentru ca sunt mama vitrega? Sau faptul ca am invatat-o la 12 ani sa se spele, ma face REA? [… ]Sau sunt rea pentru ca insist sa invete? Ca doar pentru ea invata, nu ptr. mine. Viata mea nu se schimba cu absolut nimic daca ea invata sau nu, daca ea se schimba sau nu, daca isi face curat in camera sau nu. Important e sa realizeze ca are obligatii in casa! Sunteti toate impotriva mea acum pentru ca am spus ca sunt mama vitrega... sau, cel putin, asa dati impresia… Desiree

Nu stiu cite femei si-ar pune copilul propriu sa spele toata baia, altfel nu obtine bani de iaurt. Si, daca pe ala propriu l-ar pune, totusi, ar trebui sa se mai gindeasca la statutul de "vitrega".La faptul ca oricum copilul respectiv a fost traumatizat de un divortz si de aparitia ta ca "intrusa" - macar pt. asta ar merita sa fii mai toleranta, daca intr-adevar iti pasa de relatiile cu el. Elise

Eu nu cred ca intr-o familie exista "gresia mea", "WC-ul meu", "canapeaua mea", etc. Cata vreme o gasca de oameni traim intr-o scorbura ea ne apartine si toti trebuie sa avem grija de scorbura asta asa cum ne pricepem mai bine. Si copiii trebuie sa ajute pentru ca si ei traiesc in scorbura respectiva. Eu ii trasez lui fi-miu de 6 ani "sectoare"; si lui ta'su ii trasez altele, la nivelul lui, desigur. Si amndoi fac ce li s-a trasat fara sa carcteasca. (o mai lungesc uneori sau incep cu "imediat" dar se apuca peste 1/2 de ora dar in mare fac). Uneori fac si concurs care termina primul. Am chiar si o idee fixa: fiecare sa invete sa stranga dupa el. N-are nimeni servitori.
Asa cum lor le place sa se joace sau sa se uite la televizor imi place si mie. Toti avem de fapt acelasi scop: cat mai mult timp pentru a face ceea ce ne place sau pentru a fi sau imreuna cu cei dragi. Nu face nimeni pasiunea vietii pentru frecat si spalat. Si atunci pana se va inventa robotul casnic e o chestie de bun simt si respect reciproc sa faca fiecare ceva acolo unde traieste. Alice

Exact asa gandesc si eu! Dar diferenta dintre noi doua, Alice e ca tu, fiind propriul tau copil, ai dreptul sa-i dai sa faca cate ceva; eu, NU, ca sunt mama vitrega! Si eu am scris mai sus ce-i cer sa faca, ceea ce personal chiar nu mi se pare mare lucru; ii cer sa curete dupa ea, in primul rand si sa faca ceva (putin, repet) in casa.
[…] Faptul ca sunt mama vitrega nu are nimic de-a face aici, sunt chestiuni de pur bun-simt pe care incerc sa i le inoculez, cum ar fi, in primul rand respectul pentru spatiul in care locuieste si respectul pentru persoanele cu care locuieste in acelasi spatiu! Daca eu ma respect pe mine insami si pe ei sa nu las casa vraiste si praful de o palma pe mobila, si sa gatesc zilnic, cred ca si ea ne si se poate respecta macar cat sa curete wc-ul dupa ea, nu dupa noi si sa se spele, sa se schimbe, sa-si faca curat in camera! Desiree

 

Offf, saracutii ingerasi cu mame vitrege zgripturoaice! Credeti ca se gasesc menajere cu program non-stop care sa stranga dupa ingerasii neintelesi? daca da, va rog niste adrese caci am amice in nevoie! Sunt curioasa cum ati reactiona vis-à-vis de fata sotului/sotiei care nu poate nici macar sa-si puna farfuria in masina de spalat vase; sau cand voi dati cu aspiratorul si nu numai ca nu va ajuta, insa trebuie s-o rugati sa-si traga picioarele; o veni menajera la 2zile, dar nu ca sa stranga masa si ce te faci cand e chiar nevoie sa pui aspiratorul caci dragalasii neintelesi nu "stiu" sa foloseasca pubela??? Desiree, nu trebuie sa te justifici nimanui ca ceri unei nesimtite sa stranga dupa ea; poate ar trebui sa-l lasi si pe tatic sa traiasca putin in cocina si-atunci poate ar fi mai ferm cu dragalasha bulversata; pacat ca gandacii zburda prin toata casa caci zau daca m-ar interesa fauna din camera ei, curaj, si nu te mai stresa ca esti mama vitrega; caci si scara la cer de i-ai face, tot nu va fi bine, sa fii sigura de asta. Oana

[…] La tine problema este alta, pe linga cea a curateniei, unde te cred ca ai dreptate si e greu de suportat. Iar in aceasta noua problema care apare la orizont, cel putin din punctul meu de vedere, fata ta vitrega pica ma mijloc, si zau daca are vreo vina. Ma refer la faptul ca in viata barbatului tau si in cea a fetei exista o alta femeie, care a fost sotie si este mama, cu care tu simti nevoia sa te rafuiesti. Chiar daca spui sau nu in cuvinte, fata simte care e situatia si, la rindul ei, are si ea o problema asemanatoare, pentru ca, fara sa fie vina ei sau sa aiba vreo putere sa faca ceva, unversul ei copilaresc a fost distrus, tatal a plecat sa traiasca in alta parte, cu alta femeie si ea, inca un copil, trebuie sa suporte reguli care vin de la trei parinti. Nu stiu daca ceea ce primeste de la voi (mai ales afectiv vorbind) se ridica la la nivelul a ceea ce asteptati de la ea, dar sint sigura ca fata e mai mult decit bulversata, nu-si mai gaseste locul, nu mai stie ce e bine si ce nu sa faca. Sint sigura ca mama ei are si ea o rafuiala cu tine, chiar daca aparent totul pare sa fie in regula, e normal sa fie asa, si atunci cind se duce acasa simte ostilitatea ei fata de tine si de regulile impuse de tine. Ea oricum traieste cea mai tulburatoare virsta - adolescenta - si are atitea probleme de rezolvat cu ea insasi... Nelia

Uneori copiii astia te scot din minti si reactionezi ca un om cu slabiciuni si limite. Desi suntem mame avem si noi reactii naturale, ne mai pierdem cumpatul, ne mai ies cuvinte dure pe gura sau pe tastatura... In cazul nostru, al mamelor care ne-am crescut copiii de mici, vina defectelor copiilor e aprope in intregime a noastra. Probabil ca educatia pe care le-am dat-o nu a fost cea mai buna, poate nu am fost suficient de atente, rabdatoare, nu le-am format caracterele asa incat sa fim multumite de rezultat. Recunosc si imi asum vina dar as vrea si eu circumstante atenuante pentru felul cum am vorbit despre fata mea si pentru felul cum ma port cu ea uneori. De ce numai eu sunt pusa la zid? Chiar dreptatea e numai de partea fetei? Adica trebuie sa rabd si sa inghit toate obrazniciile si sa o iubesc in continuare ca pe un ingeras? Trebuie sa ranesc dupa ea si apoi sa o iau de la inceput a doua zi pentru ca ea nu are respect pentru munca mea? Trebuie sa impart cu ea tot ce am?
Ma straduiesc sa fiu apropiata de ea, sa o ascult, sa nu o judec, sa nu o cert cand mi-a facut o destainuire, sa impart impresii si sa barfim impreuna. Ma straduiesc dar poate cate ceva nu-mi iese, pe undeva imi mai scapa cate ceva, de ce nu-mi este acceptata si mie o scapare? Oare noi ca suntem mame trebuie sa fim superwomen? Sa nu gresim, sa nu avem slabiciuni, sa nu obosim, sa nu ne relaxam o ora pe zi dupa munca... Stiu ca au fost multe femei care au trait o viata in sacrificii, chiar mama si bunica mea, dar daca eu nu am stofa de Ioana D'arc sau vreo eroina perfecta si care isi inchina viata unei cauze nobile?

Pe larg, despre adolescenti <<aici>>

Concluzia de la Desprecopii.com

Desi par capabile sa le faca pe toate, oricand, la orice ora din zi si din noapte, desi par atotcunoscatoare si cele mai frumoase din lume, mamele – naturale, adoptive sau vitrege – sunt, pana la urma, mame si atat. Poate spicuirile din discutiile de pe forumul desprecopii va vor ajuta cand veti fi intr-o situatie asemanatoare: de o parte sau alta a baricadei, nu uitati, si mamele sunt oameni.

 

Parentingul pozitiv: ce este si de este mai bun decât parentingul traditional

Parentingul pozitiv este un concept modern de educatiea care plaseaza central copilul si il trateaza ca pe o personalitate unica. Expertii in educatia moderna a copilului sunt de parere ca aceasta abordare este pozitiva pentru dezvoltarea personalitatii sale. De fapt, acest gen de educatie deschide o poarta speciala de comunicare cu copilul, stimuland-i inteligenta, creativitatea si increderea in sine.

Succesul si popularitatea acestei noi abordari in educatie este de altfel strans legat cu cerintele societati actuale - care pune accent pe rezultate, independenta  si performanta in societate.

citeste in continuare aici.

 

6 sfaturi de parenting corect care te pot ajuta in meseria de parinte:

Copilul meu nu ma asculta - sau despre cum setam reguli care sa fie respectate
Educatia non-materialista a copilului intr-o lume materialista: intre principii si realitate
Cum sa critici un copil fara sa il distrugi in interior
7 dovezi ca dai o educatie buna copilului tau, deci practici un parenting corect
Parenting in era digitala: alfabetizarea digitala a parintilor
Comunicarea nonverbala te poate face un parinte mai bun: cateva aspecte pe care trebuie sa le stii

Va asteptam pe forumul special: PARENTING - sau despre meseria de parinte

autor: Andreea Demirgian, Toate drepturile rezervate, Desprecopii.com (c) 2019

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Ultimile 5 comentarii

  1. marija
    marijatrimis la 10/7/2014

    mamele vitrege , ce urat suna ..nu degeaba suna atat de urat ..asa cum poti sa ajungi sa iubesti o biata mata vagaboanda , sau un biet catel , probabil ca poti ajunge sa iubesti si copilul nevestei sau al barbatului de langa tine ..probabil ..insa eu ca mama adevarata de copil , nu as putea sa-mi las copilul sa iubeasca pe acea cu care jigodia de barbat a ales sa traiasca ..sunt o mama singura cu un copil , o fata , si nu as mai lasa fata dupa ce tatal ne-a parasit fara sa ne mai dea bani , fara sa se mai intereseze de ea , fara sa-i mai spuna la multi ani de ziua ei , repet nu as mai lasa-o sa-l iubeasca . Am incercat si eu si fata luni la randul s astabilim un contact cu el , era de scurta durata , copilul are telefon , odata nu o suna ..si atunci de unde atata psihologeala pentru un netrebnic ordinar care-si paraseste copilul si nu da nici un semn 10 ani , si apoi apare una psiholoaga amatoare ,care spune ca , copilul are dreptul sa-si vada tatal , si singura pentru ca altfel intelege ca se impaca cu mami ..ciudat ..acel copil nu mai este al acelui vagabond , care dupa o despartire de mama nu si-a mai asumat nici o responsabilitate fata de copil ..panarama respectiva de barbat nu mai are nici o fata ..eu daca as fi avut un astfel de tata l-as fi scuipat intre ochi ...lucru ce doresc sa-l faca fiica mea atunci cand va fi mare si individul va fi in izmene ..nu sa-i fie mila de lichea ca vai saracul ..dar cand ea avea nevoie de dentist el unde era ? cand ei ii trebuia o amarata de adeverinta el unde era ? cand ea avea amgdalele inflamate , licheaua unde era ? in bratele calde ale mamei vitrege ...asa ca vedeti-va de treaba si mai lasa-ti basmele , nu mai tot ii dati intr-una ca barbatul vai de capul lui , ca pleaca din cauza nevestei si bla bla , pentru ca intr-o ruptura si o cearta e nevoie de doi ..faza e ca ramane incriminata tot biata mama , care are grija de copil , ii bandajaza gatul la copil , si munceste ca apucata sa-i fie bine copilului ...clar si raspicat ...copilul meu va fi invatat sa vada adevarul ...nu ideatia tampita a unei psiholoage amatoare care da bla bla cu legi de prin finlanda ..si aberatiile unei mame vitrege egoiste si simandicoase ...pana la urma tot muiere e ...

    Raspunde la acest comentariu
  2. PAULA
    PAULAtrimis la 23/7/2013

    Si eu sunt mama vitrega a unui bait de 13 ani ,sunt cu tatal lui de 12 ani ,(nu eu am fost motivul despartirii ,ci au devortat cand ea era insarcinata in 4 luni ,de ce nu stiu)oricum locuim in SUA ,si in 13 ani de zile am vz copilul de 2 ori ,vorbim cu el ,trimitem bani lunar desi mama lui vrea mai multi nu avem de unde ,lunar avem si noi cheltuieli si daca trimitem lui mai m,ulti bani noi va trebui sa renuntam la altceva si nu vreau ..stiu toata lumea crede ca in SUA ..este extraordinar ,si curg banii din cer ,dimpotriv amulta munca ,chiriile sunt mari .platile mari si lunar ramanem in casa acum extra 100 150 doalri si trebuiesc sa ii pun deoaprte pentru orice eventualitate ,mentionez ca am si eu o fata de 28 de ani din pacate fosta sotie inca il mai asteapta pe el ,doreste tot timpul sa vb cu sotul meu si asta ma dernjeaza ...

    Raspunde la acest comentariu
  3. Ina
    Inatrimis la 20/6/2012

    Eu sunt o mama vitrega a unui baietel de 5 ani si 5 luni. Il cunosc de la 3 ani. Sta cu mama lui 16 zile din luna iar cu noi (eu si tatal copilului) restul timpului. Nu stiu daca sunt rea sau buna sau daca il cresc bine sau rau, dar stiu ca il iubesc si ca ma iubeste. De cate ori vine la noi face lucruri care ma uimesc si pe care le face orice copil pentru mama lui. il innebuneste pe tati sa-mi ia flori, cercei in forma de gargarite si bratari cu cristale Swarowski...de unde o fi auzit el de ele :)). Si desi mama lui face tot posibilul sa-l intoarca impotriva mea vreau sa va spun ca nu reuseste deloc. Iar eu nu ma zbat sa LUPT sa-i castig dragostea. NU!! Il cert cand nu este cuminte, il laud cand face bine, sunt mandra de el cand vad cat de frumos evolueaza si in fiecare zi avem momentele noastre de iubire in care ne strangem in brate si ne spunem ca ne iubim. Ba pot sa spun ca face lucrurile astea mai des cu mine decat cu tati. La inceput am crezut ca este imposibil sa ajung sa iubes

    Raspunde la acest comentariu
  4. Rizica Stan
    Rizica Stantrimis la 20/12/2011

    Cel mai frumos Craciun este cel in care toata familia se reuneste la masa, cand deschidem cadourile de sub bradul impodobit, cand vin colindatorii printre fulgi de nea...

    Raspunde la acest comentariu
  5. issa
    issatrimis la 7/2/2010

    Depinde de persoana,de caracter.Am avutsi eu...nu stiu cum sa spun norocul sau ne-norocul de a avea langa mine copilul barbatului cu care eram..cam un an a durat.Inca de la-nceput m-a cucerit repede baiatul,s-a lipit de mine inca din prima zi.Ii faceam toate,,mofturile

    Raspunde la acest comentariu
    • Flavia
      Flaviatrimis la 10/11/2022

      Buna si eu stau cu un barbat care are un copil.. Intradevar poate sun rea cu el dar este needucat a foat crescut de bunicul lui pana la varstra de 7 ani... Imi spune in fata ca toate sunt a lui si dora maica are dreptul la toate.. Acuma chestia este ca maicasa la lasat la varsta de 2 ani si nu il cauta... Daca greseste si il pedepsesc nu am voie ca nu sunt masa asa mia spus el... Cred ca sunt uneori prea buna cu el nu stie sa zicamultumesc si nici cabd vrea ceva te rog frumos... Nu mai stiu ce sa fac... Catre mine zice una iar catre taicasau alta... Cei drept mia spus ca vrea sa se impace maicasa cu taicasau.. Dar femeia respectiva are famile... Deci mamaele vitrege sunt in vizor rau orice ii explic totul il ia de rau aproape de 2 ani ne cunoastem si tot nu intelege ca si taicasau are dreptul sasi faca familie

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII