As vrea sa nu creasca atat de repede - confesiunile unei mame

As vrea sa nu creasca atat de repede - confesiunile unei mame

As vrea sa nu creasca atat de repede - confesiunile unei mame

De ce cresc asa de repede copiii nostri dragi?

Imi revin in minte o gramada de amintiri legate de perioada in care era si Andreea bebe… Ce minunatii ni se intamplau…. Era o permanenta lupta cu timpul, cu problemele financiare dar ce satisfactii… Prima data cand a gangurit ceva din 2 silabe noua ni s-a parut a fi TATA (a spus tata dupa vreo 2 luni  ), prima data cand a facut la olita, primul dintisor, prima data cand, la mare fiind (in camera) striga “pipis, pipis” si noi ne-am chinuit 15 minute sa o punem la olita...

Imi revin in minte o gramada de amintiri legate de perioada in care era si fetita mea era bebe… Ce minunatii ni se intamplau….

Eeee…. Citesc cu mare placere postarile fetelor care scriu despre copilasul lor pe blogurile Desprecopii.

Imi revin in minte o gramada de amintiri legate de perioada in care era si Andreea bebe… Ce minunatii ni se intamplau…. Era o permanenta lupta cu timpul, cu problemele financiare dar ce satisfactii… Prima data cand a gangurit ceva din 2 silabe noua ni s-a parut a fi TATA (a spus tata dupa vreo 2 luni  ), prima data cand a facut la olita, primul dintisor, prima data cand, la mare fiind (in camera) striga “pipis, pipis” si noi ne-am chinuit 15 minute sa o punem la olita…( ajunsesem pana acolo incat eram siguri ca este racita, ca o doare si nu poate sa faca si ea nu dorea altceva decat sa ajungem mai repede la nisip, la plaja .

Cand am ajuns a strigat satisfacuta “pipiiiiiiiiiis” parca vroia sa ne sublinieze cat de greu intelegem unele lucruri simple…).. prima data cand a ras uitandu-se la o frunza care se misca vreo 20 minute , de ajunsesem sa credem ca vrea sa ne incerce sa vada cat de mult timp putem misc

Acum este MARE. A implinit 11 ani...

Acum este MARE. A implinit 11 ani. Nu s-a schimbat nimic… aceleasi satisfactii, alte griji… Suntem f. apropiate, asa cum am fost de cand a aparut pe lume. Refuz sa cred ca va veni perioada de pubertate cand se va indeparta, cand povestile cu care vine de la scoala nu vor mai exista, cand va avea “o viata a ei” cum spun fetele de pe forum care au copii mai mari.

Ieri a venit de la scoala si mi-a povestit ce “drama” s-a intamplat in clasa. Y (baiat) a aflat despre X (fata) ca ar fi zis ca nu ii place de el si ii place de alt baiat prin urmare baiatul nu a mai invitat-o pe respectiva la ziua lui (pana in momentul acele erau in consens – adica se placeau reciproc). Ce drama – fata a inceput sa planga, baiatul sa o ignore, fetele din clasa sa intervina… 11 ani… Ma trezesc zambind … ce inocente mi se par lucrurile dar daca ar fi avut 16-17 ani? Mai avem pana atunci…

***

Imi rezerv dreptul, vreo cativa ani de acum in colo, de a zimbi la aceste “drame”. Ii spun ”Mami, tu sa nu faci asa. Sa nu plangi la scoala pentru baieti. Vi acasa si ii spui mamei”. Da, da! Imediat! Nici eu nu cred lucrul asta … da sper!

Sper doar ca v-a avea o viata fericita, ca baietii din viata ei vor fi putini si compatibili cu ea, ca nu va suferi pentru nimeni si pentru nimic, ca va ramane aceesi fata frumoasa, desteapta si vesela (doar e a mea! ). Financiar va fi ferita de suferinte (am avut noi grija! ), va putea sa-si aleaga ce meserie va vrea fara sa se gandeasca la ce va pune pe masa, fara sa faca compromisuri... Dar sentimental... Nu putem decat sa fim alaturi de ea, sa ii aratam ce e bine si ce e rau, sa o indemnam sa se uite in dreapta si in stanga si sa traga invataminte.

Am permanent impresia ca trebuie sa fac ceva mai mult, sa o pregatesc mai mult pentru lucrurile astea. Da, da cum sa fac? Nu ma invatat nimeni sa fiu MAMA. Totul a venit de la sine. Pana acum, zic eu, rezultatele sunt bune ... Dar e un domeniu tare vast...

E inca mica... dar ce repede trece timpul!
As vrea sa nu creasca atat de repede!

Din pacate toti suntem nevoiti sa trecem prin aceste momente ale copiilor nostri.

Parintii mei si acum "sufera" cand vad ca ma cert cu sotul. Certuri "constructive" si inevitabile intr-o viata de cuplu. Dar pentru ei sunt mai mult de atat. Nu isi mai aduc aminte de discutiile/certurile dintre ei, nu se gandesc ca si ei s-au certat poate chiar in ziua aceea si au trecut peste...tot ce conteaza este ca eu, fata lor, sunt nefericita chiar si pentru acele putine momente!!! Ce daca au CERTITUDINEA ca, eu si sotul, ne iubim ! Ce daca il iubesc pe sotul meu "aproape" ca si pe mine! In acele momente tot ce conteaza sunt eu! Eu, fata lor! Trebuie sa fiu mereu fericita! Si nu o fericire afisata, ca nu sunt prosti!!!
Asa o sa fiu si eu cu Andreea. O sa sufar, o sa imi vina sa urlu, sa-l dau pe respectivul cu capul de toti peretii. Sper doar sa-mi dea DD intelepciune, mai ales la varsta aia, sa pot sa o las pe ea sa-si gestioneze problemele!!!

Ce mi se pare trist este faptul ca, copiii din ziua de astazi, se maturizeaza foarte repede.
Asa cum scriam fetita mea are 11 ani. Clasa a V-a. Deja in clasa s-au format prietenii (intre fete si baieti), stau pe mess. si vorbesc despre dragoste, isi impartasesc lucruri intime care pentru noi erau subiecte TABU, isi fac cadouri de sf. Valentin, 8 martie, Craciun etc...
La inceput gandeam ca sunt cadouri nevinovate... de copii (nu ma asteptam sa-i faca EL EI cadou o papusa! sunt totusi ancorata in realitate...) dar, la aceasta varsta, sa primesti cadou lant de argint... Mi se pare totusi fortat! Ce or sa mai faca la 16 - 17 ani?

Sa suferi din dragoste de la aceasta varsta, sa faci scenarii de cum sa-l desparti pe ala de aia ca sa fii tu cu el... LA 11 ANI!?!
Deea povesteste despre celelalte fete...despre ea, evident, mai putin.
Si ei ii place de un baiat dar "dragostea" nu ii e impartasita... De ea ii place unui alt baiat pe care ea nu-l place... NOROCUL MEU SI AL RESPECTIVULUI!!!
Doamne, complicata e viata asta! Si frumooasa in acelasi timp.

→ autor: Chan, membra a comunitatii Desprecopii.com, publicat pe platforma de bloguri de la Desprecopii - Urmariti comentariile pe Blogul Desprecopii aici >>

Mai multe supe pentru suflet >>

Din gandurile unei mame, citeste si

Draga fiule, vei fi intotdeauna baietelul meu

Mamele si fenomenul ondulator al timpului - sau de ce traim in alt timp

Meseria de mama: satisfactii si sacrificii

Copiii cresc prea repede: Este tehnologia de vina sau chiar noi?

Toate drepturile rezervate - (c) Desprecopii.com 2020 

Daca ti-a placut articolul, apreciaza-l cu un share!

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ultimile 1 comentarii

  1. sanziana27
    sanziana27trimis la 25/3/2008

    E o adevarata minute sa ai copii...noi suntem la etapa vorbim o

    Raspunde la acest comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publica (ramai anonim) dar completarea corecta este necesara, mai ales in cazul in care astepti raspuns. | Toate campurile trebuie completate!

Ai o intrebare? APASA AICI pentru rubrica de intrebari SAU intreaba pe FORUMUL DESPRECOPII