Epilepsia la copil

Epilepsia la copil

Epilepsia la copil

  • Departe de a fi o afectiune necunoscuta, epilepsia este totusi o boala ce reprezinta inca pentru multa lume un subiect tabu, iar diagnosticarea ei este adesea mult intarziata de faptul ca nu exista suficiente date clare despre simptomele care ar putea pune semne de intrebare in legatura cu instalarea bolii propriu-zise, cu cauzele care o determina sau cu evolutia bolii.

Ce este epilepsia?
Cat de des intalnita este epilepsia?
Care sunt cauzele epilepsiei?
Cum este diagnosticata epilepsia?
Tratamentul si prevenirea epilepsiei

Departe de a fi o afectiune necunoscuta, epilepsia este totusi o boala ce reprezinta inca pentru multa lume un subiect tabu, iar diagnosticarea ei este adesea mult intarziata de faptul ca nu exista suficiente date clare despre simptomele care ar putea pune semne de intrebare in legatura cu instalarea bolii propriu-zise, cu cauzele care o determina sau cu evolutia bolii. De aceea, epilepsia ramane inca o afectiune delicata, in jurul careia se mentin multe controverse medicale.

Ce este epilepsia?

Intr-o definitie simplificata, epilepsia este o tulburare a creierului ce predispune o persoana la starea de convulsie. Celulele nervoase din creier isi trimit in mod constant semnale electrice reciproc. Cand procesul este intrerupt sau semnalele sunt trimise concomitent, se poate provoca un atac de apoplexie, ce are efecte negative la nivelul constientei, al miscarii sau al senzatiilor.

In cazul in care copilul are astfel de manifestari, el poate fi confuz, poate avea privire in gol, miscari convulsive ale mainilor sau picioarelor. De asemenea, poate avea pierderi de cunostinta sau ii pot fi afectate simturile. De obicei, un atac de apoplexie, dureaza de la cateva secunde la cateva minute. Nu este dureros, dar poate avea repecusiuni severe asupra sanatatii.

Cat de des intalnita este epilepsia?

Statistici realizate de cercetatorii americani arata ca epilepsia este a patra afectiune neurologica des intalnita dupa migrene, accident vascular cerebral si Alzheimer, iar cifrele arata ca din ce in ce mai multi copii sufera de aceasta boala. De altfel, epilepsia este cel mai frecvent diagnosticata fie in copilarie, fi la persoanele in varsta.

In ceea ce priveste durata bolii, la unele persoane, epilepsia este temporara, in timp ce in cazul altora este permanenta. Unii oameni depasesc aceste stari, pe cand la altii poate dura intreaga viata. In cele mai multe cazuri, epilepsia nu este insa o boala foarte periculoasa. In cazul copiilor ea necesita insa o atentie sporita, pentru a preveni accidente adiacente care se pot petrece in timpul unei crize. Este necesara o atentie suplimentara in apropierea apei, in locurile aflate la inaltime, in trafic  si in alte medii unde copilul ar putea fi ranit in cazul manifestarii unui atac de apoplexie. Acasa, trebuie avute in vedere cateva masuri de precautie cum ar fi acoperirea pardoselilor cu mocheta moale si protejarea colturilor de mobilier si a suprafetelor ascutite, pentru a preveni loviturile puternice in cazul unei caderi spontane.

Exista si cazuri in care epilepsia poate conduce la complicatii grave, insa acestea sunt foarte rare. Unul dintre ele este epilepticus, care apare atunci cand un atac de apoplexie sau o serie de convulsii neintrerupte dureaza mai mult de cinci minute. Aceasta stare expune persoana la un risc crescut de leziuni ale creierului, implicand chiar riscul de deces. O alta complicatie posibila este moartea subita inexplicabila in epilepsie (SUDEP - sudden unexplained death in epilepsy). Aceasta apare la persoanele ale caror convulsii nu sunt controlate de tratament, mai ales in cazul prezentei crizelor caracterizate de rigidizarea muschilor sau in cazul aparitiei convulsiilor insotite de contractii musculare.

In trecut, oamenii asociau eronat epilepsia cu bolile psihice si cu retardul mintal. De aici rezulta probabil si anumite prejudecati referitoare la aceasta afectiune, care, din pacate, se mai intalnesc inca in anumite medii. Nu exista insa nicio legatura intre epilepsie si bolile mintale. Chiar daca unele dificultati de invatare pot avea aceeasi cauza ca si convulsiile, nu exista nici o corelatie intre ele.

Care sunt cauzele epilepsiei?

Cauza principala a epilepsiei o constituie functionarea anormala a creierului, care provoaca convulsii, dar motivul pentru care se produce aceasta functionare improprie nu a fost inca descoperit. In cazul in care cauza epilepsiei nu este necunoscuta (acest lucru intamplandu-se in 7 din 10 cazuri) crizele sunt numite convulsii criptogenice. In cazul in care crizele sunt cauzate de o leziune a creierului, ca urmare a unui accident sau a unei alte boli, acestea sunt numite convulsii simptomatice.

In cazul copiilor, cauzele posibile ale aparitiei epilepsiei includ meningitele si alte infectii ale creierului, febra, tumorile, malformatiile cerebrale, conditiile congenitale (sindromul Down si scleroza tuberoasa), traumatismul cranian, accidentele  vasculare cerebrale, intoxicatiile (cu plumb sau monoxid de carbon). De asemenea, o cauza importanta poate fi si consumul de droguri. La nou-nascuti, o lipsa de oxigen in timpul travaliului si al nasterii, nivelul scazut de zahar, de calciu sau magneziu din sange, precum si hemoragiile in creier sau cele materne pot fi posibile cauze ale aparitiei epilepsiei.

Cum este diagnosticata epilepsia?

Diagnosticarea epilepsiei se face pe baza descrierilor simptomelor si printr-un examen fizic pentru a afla cauza convulsiilor. Analizele de sange, scanarea CT sau MRI (ce ofera imagini detaliate ale creierului), EEG (inregistrarea activitatii electrice a creierului prin electrozi plasati pe scalp) pot fi, de asemenea, metode de depistare a bolii. Uneori, imagistica PET este folosita pentru a gasi zonele din creier afectate ce pot produce convulsii.

Tratamentul si prevenirea epilepsiei

Reducerea riscului aparitiei unui atac de apoplexie la copii, dupa ce diagnosticul a fost pus, se poate face prin administrarea de medicamente antiepileptice sau anticonvulsivante. Acestea nu au efecte secundare, insa este nevoie de timp pentru a gasi medicamentul sau combinatia de medicamente benefica pacientului. Pentru unii copii, o dieta speciala saraca in carbohidrati si proteine si bogata in grasimi speciale, numita dieta ketogenica, in combinatie cu medicatia necesara, poate da rezultatele scontate. Acest tip de dieta ar trebnui sa inceapa in spital, sub o atenta supraveghere medicala si continuata apoi la domiciliu. In cazul adultilor si al copiilor cu varsta mai mare de 12 ani preventia convulsiilor se poate realiza eficient printr-un tratament electric ce implica stimularea nervului vag (VNS). La unii copii care nu raspund la medicatia sau la dieta prescrisa sunt necesare interventiile chirugicale.

Prevenirea epilepsiei este un proces destul de vag si poate fi greu realizata in mod efectiv. Exista insa cateva lucruri care pot ajuta in acest sens. Respectarea calendarului de vaccinari este o metoda indirecta de a preveni epilepsia, prin protejarea impotriva anumitor boli care ar putea conduce ulterior la ea. De asemenea, luarea masurilor de precautie pentru a preveni leziunile cerebrale traumatice care pot aparea in accidente de masina, in caderi, precum si a leziunilor din activitatile sportive reprezinta o modalitate importanta de protejare impotriva riscului de aparitie a epilepsiei. Ingrijirea prenatala adecvata constituie si ea o modalitate de a preveni riscul aparitiei epilepsiei.

In cazul in care copilul dumneavoastra este epileptic, urmarirea aparitiei convulsiilor - atunci cand este obosit sau suprasolicitat, de exemplu – poate ajuta la identificarea cauzelor si la reducerea aparitiei crizelor convulsive. Unii copii depasesc singuri aceste tendinte de aparitie a convulsiilor, in timp ce altii au nevoie de o supraveghere atenta a evolutiei lor. Indiferent de situatie, urmarea cu regularitate a tratamentului prescris si vizitele regulate la medic sunt extrem de importante. .

Despre copii cu nevoi speciale mai cititi si:


Cum tinem in frau simptomele copilului cu ADHD?

Cum tinem in frau simptomele copilului cu ADHD?

Tulburarea de deficit de atentie (ADD) sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHA) poate fi greu de diagnosticat in general, iar diagnosticarea devine si mai dificila intrucat se…

Dispraxia la copil: simptome si terapii

Dispraxia la copil: simptome si terapii

Dispraxia este o afectiune cu care se confrunta multi copii, al caror ritm de coordonare a activitatilor motrice este sensibil incetinit, acest lucru afectandu-le si randamentul scolar. Cu toate…

20 de lucruri despre Sindromul Asperger la copil

20 de lucruri despre Sindromul Asperger la copil

Copilul cu sindromul Asperger are dificultati adesea in a se integra la scoala sau in diverse medii sociale. Desi nu exista nici un leac pentru afectiunea lor, el poate insa fi instruit sa se…

Va asteptam pe forumul special:

 Copii cu nevoi speciale
Sunt ai nostri. Si au nevoie de mai multa intelegere si mai multa dragoste.

autor: redactor Anamaria Ghiban - Toate drepturile rezervate Desprecopii.com (c) 2013

 

✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️

Comentarii vizitatori

Citeste toate comentariile

Ce sentimente ti-a produs acest articol?

Nu exista comentarii la acest articol. Adauga-l tu pe primul!

Scrie un comentariu

Adresa de mail nu se publică (ramâi anonim) dar completarea corectă este necesară pentru aprobarea rapidă a mesajului, și mai ales în cazul în care aștepți răspuns. | Toate câmpurile trebuie completate!

Mesajul tău este o întrebare la care aștepți răspuns?

DA (este întrebare)
NU (nu este întrebare)


Cod:

Ai o întrebare pentru alte mămici?
ÎNTREABĂ AICI la rubrica de întrebări SAU pe FORUMUL DESPRECOPII