Comentarii la articole

Am 25 de ani si o fetita superba -Jasmina Nicoleta in varsta de 2ani si 6 luni, este foarte energica si vorbeste multe.As dori subiecte in legatura cu comportamentul in societate mai ales daca sunt rasfatati.Adica(trintitul pe jos, zbieraturi, nu te intelegi cu ei,nu te asculta, etc).Cum sa vorbesc cu ea cand are astfel de manifestatii mai ales in public, mentionez ca este un copil cu multa personalitate, sociabil, mandru si foarte energic.Unde pot sa trimit poze hazlii cu fetita mea?As dori raspuns nu neaparat pe e-mail, dar macar in urmatoarele numere.Va multumesc foarte mult.

nu am

Am 35 de ani si am 2 fete,Ana si Diana.Ana are 11 ani,iar Diana are 10 luni.Ele sunt destul de cumintele daca pot sa spun.Cea mare invata foarte bine, iar cea mica abia a facut primii pasi si a spus primele cuvinte.Cred ca ma descurc destul de bine,dar inca mai am multe intrebari sa va pun.

imi plac asa de mult tot ce tine despre copii, imi doresc foarte mult un copil, dar nu am avut norocul sa fiu mamica...Imi doresc mult sa infiez o fetita, cred ca ar fi cel mai frumos lucru. Felicitari pentru site, sigur ar trebui citit de toate femeile...

Am 32 ani ºi am doi bãieþi gemeni (diferiþi) de 3 ani ºi 3 luni, Norbert ºi Erwin. Sunt foarte nãzdrãvani ºi de când s-au nãscut au scos ºi sufletul din noi. Sunt plini de energie de la 7 dimineaþa (mai ales în week-end, când am dormi ºi noi mãcar 5 minute în plus). De 3 ani nu mai dorm nopþile întregi, doar aºa în etape, întrerupte de încãlzit lãptic pentru pitici. Am încercat sã-i dezvãþ, dar mi-am zis cã alþi copii nu beau lapte deloc, ceea ce este un lucru ºi mai nesãnãtos. Sper cã dacã mai cresc, o sã se lase singuri de acest obicei nocturn. Dacã eliminãm toate aceste mici probleme de nesomn, viaþa mea este luminatã de cele douã feþiºoare ale lor, ba râzând pe leagãn în parc sau pe tricicletã , ba plângând cu lacrimi de crocodil pentru o jucãrie pe care o vor amândoi în acelaºi timp. De plictisealã, nici vorbã în viaþa noastrã.

Am copil si tare as vrea sa stiu cum sa-l educ.Este obraznicut ,are 2 ani si 7 luni.Am mute intrebari de pus .

Sunt mama de doua fete de 3 si 13 ani.Deci beneficiez din plin de copilarie si adolescenta in acelasi timp.Fiecare din ele aduce ceva nou in viata mea si fiecare problema a lor e o noua provocare pentru mine.N-am timp sa ma plictisesc.

Astfel de teste sunt intotdeauna binevenite, pentru ca te ajuta sa iti cizelezi atitudinea: acest lucru este intotdeauna necesar oricui, chiar si acelora carora ni s-a spus ca suntem mamici "perfecte" (sic!). Timp de 5 ani, in liceu (Pedagogic, evident) ni s-a inoculat ideea conform careia educatia este extrem de importanta, ba chiar cea mai importanta. Ei bine, dupa 11 ani de experienta la catedra (initial ca invatatoare - 6 ani-, api ca profesoara, am convingerea ca educatia este extrem de importanta NUMAI pentru ca materialul genetic este cel mai puternic! Altfel spus, educatia poate prelucra temperamentul, pentru ca acesta, la randul sau, sa se regaseasca intr-un caracter echilibrat. Mai simplu spus, prin efort permanent si pozitiv, educatia se poate impleti cu mostenirea genetica, doar daca cel care educa (parite, educator etc.) este constient ca temperamentul nu se poate schimba! Eu am o fetita de numai 6 luni si jumatate care ma umple de uimire pentru indrazneala cu care exploreaza viata! Vointa de care da dovada din primele zile de viata nu i-a fost educata, formata, ci innascuta (si, cu siguranta, nu a mostenit-o de la mama)! Daca la 6 luni purtam "discutii" prelungite de convingere pentru a accepta o jucarie in locul unui obiect nu tocmai potrivit a fi cunoscut prin palpare si gustare,la 6 ani probabil ca vom avea sedinte asemanatoare unor consilii scolare, iar la 18 ani vom organiza parlamente europene... Ei bine, cu siguranta ca sunt multe mamici in situatia mea si avem intotdeauna nevoie de indrumare. Catre celelalte mamici: nu este asa ca evti cel mai frumos, cel mai istet si cel mai minunat copilas din lume? Stiam eu...

Am 29 de ani si un baietel de 1 an si patru luni. Este un nazdravan, dar incerc sa tin pasul cu el. Redescopar lucruri demult uitate, ma bucur cu el de fiecare descoperire pe care o face, de primii fulgi de nea, atunci cand a intins manutele pentru a-i cuprinde, si sper sa fiu asa cum reiese din test mamica perfecta. Cred ca succesul ca mama nu este dat de nici o reteta ci trebuie sa te mulezi pe caracterul copilului tau, sa-i modelezi personalitatea fara a o ingradi si din cand in cand sa " te pui la mintea lui". Nu strica.

Acum un an nu am avut-o inca pe fetita noastra, iar acum nu ne mai putem inchipui o viata fara ea. Fetita mea este de un an, iar de cand am nascut are si viata mea o importanta. Nu se mai poate compara cu viata ce am avut-o inainte.

imi dau lacrimile numai cind il privesc pe baietelul meu care are trei saptamini si patru zile.sunt foarte fericita,mi-e dor de el cind doarme,dar vreau sa doarma ca sunt epuizata.sper sa fiu mama perfecta,desi deja pierd teren in fata lui ca adora sa doarma cu mine in pat.dar are colici acum si daca ii tin mina pe burtica e mai linistit.

am 30 de ani si o fetita scumpa si dragalasa de 6 luni si jumatate. sper ca voi fi o "mamica perfecta" asa cum a reiesit din test. deocamdata ma antrenez si incerc sa fac fata noptilor nedormite si epuizarii fizice toate acestea fiind rasplatite din plin de zambete, gangureli, primul dintisor...totul este o minune!

am un baietel de 2ani si 2 luni si sunt o mamica de 30 de ani fericita.Aparitia lui in viata mea a dus la schimbari radicale (obiceiuri, comportament, gandire)si nu stiu daca sunt "mama perfecta" asa cum a aratat rezultatul testului, stiu doar ca pentru baietelul meu(si pentru toti copiii) e loc intotdeauna de mai bine, insa sunt o mamica buna, intelegatoare, rabdatoare si-l iubesc cu toata fiinta mea. Iar din clipa in care s-a nascut, fiecare zi e o minune

Am 29 de ani si am o fetita de 2 ani si jumatate. Sunt, asa cum reiese din test, o mama mult prea grijulie. Copilul este o responsabilitate foarte mare si am impresia ca oricat as face pentru ea nu e suficient.Cred ca totdeauna este loc de mai bine.

am trei fetite minunate:in virsta de 5 ani jumatate, 3 ani jumatate respectiv 2 ani si sunt ceamai fericita mama din lume. Rezultatul testului a fost "mama perfecta" desi nu stiu daca este chiar asa. Si parintii gresesc d multe ori, nu numai copiii. Daca imi este permis as sfatui toate femeile din lume sa aiba copii.Daca nu pot sa nasca macar sa creasca. Este singurul lucru important in viata

Ce fel de mama sint? Nu stiu altele cum sint dar, eu, cind ma gindesc la baiatul meu, simt ca nu fac destul pentru el. Are doi ani, abia am inceput serviciul si gindul meu este numai acasa. "Oare ce face? Oare a mincat? Oare a mai plins?" Deci, ce fel de mama sint? Excesiva, nu?

Pana a face testul credeam despre mine ca fiind o mama buna dar nu perfecta si asa cum mai spunea cineva ,o mama nu poate fi la fel in fiecare zi pentru ca copilul nu e singura problema din viata de zi cu zi !Uneori chiar mi se pare ca sunt prea dura cu el cu toate ca in sufletul meu stiu ca asta ii va ajuta mai tarziu .Oricum a fi mama impune multa ...multa rabdare si intelegere! Ella...Japan!

adevarul e ca atitudinea parintilor (mamicilor in special)se poate schimba de la un moment la altul, vreau sa vad mamica de nota 10( ori e foarte calma-din ceva pricina ori e caznica ) altfel in momentele de acum zecele trebuie completat altfel.

am un baiatel de numai un an si 2 luni, dar sunt tot timpul preocupata de el, ce mananca, cat doarme, cum evolueaza psihic si fizic...citesc mult pe tema asta...si-mi place la nebunie rolul de mamica...e meseria cea mai frumosa din lume...nu sunt o mama care trebuie sa se incadreze tot timpul intr-un tipar sau, si mai rau, sa-si incadreze copilul intr-un tipar, de aceea ma si inteleg foarte bine cu el si fiecare "conflict" il descurcam cu...calm, cantecele si poaezioare...

imi plac foarte mult copiii si nu sunt doar o mama pentru ei ci o adevarata prietena atat pentru copilul meu cat si pentru copiii prietenelor mele. imi place foarte mult sa ma joc cu ei si sa le aud rasurile pline de viata. Cred ca toate mamele ar trebui sa-si iubeasca copii si sa-i ajute in viata.