Comentarii la articole

Domnule Coman,am citit articolul dumneavoastra si este interesant...Nu am inteles foarte bine despre limba materna a scolii(caracterul unei scoli cu predare in limba germana,nu este matern.)dar cred ca intr-adevar, din doi parinti diferiti ca nationalitate copilul trebuie sa vorbeasca ambele limbi.Insa cand copilul creste si se dezvolta ca un cetatean al unei tari,ce ar putea sa spuna el ca este de fapt,roman sau maghiar...Din Romania se vor pierde identitatile si cred ca este pacat.Romanii au o istorie bogata in personalitati si nu cred ca ar trebui sa spuna decat ca este roman,pentru mandria acestei tari.Poate fi si mandria Ungariei dar din ce am inteles,copii sunt nascuti pe teritoriul Romaniei.Eu nu as vrea sa spuna ca este altceva, daca acest copil este nascut aici,fie si din doi parinti diferiti.Al meu trebuie sa vorbeasca bine si engleza,franceza si germana,dar insist,educatia lui este data in Romania si asta inseamna mult.Din constatarile mele,in alte tari educatia difera si am observat des acest lucru.(prefer o educatie din Romania,ma refer la deschiderea culturala a acestei tari,la lipsa de superficialitate,dar in America ca si in Anglia unele scoli sunt mai grele si lipsite de superficialitate ca aici) Chiar daca pleaca in lume se va remarca datorita educatiei.Provin chiar eu din doi parinti diferiti,dar vreau sa cred ca sunt romanca.Am auzit un prieten(american)din America care se simte in suflet roman,dar prefera sa fie cetatean american.Despre suflet ce credeti,are vreo valoare?Dupa unele cazuri multi romani au facut casatorii dintr-un anumit interes(v.saracia,sau altele),nu din dragoste.Asa se naste internationalismul care nu este rau,depinde doar cum il faci.Trebuie facut cu dragoste.Respect Ardealul,Romania ca si o alta tara.Vorbesc limba acelei tari(ca si altele) mai bine ca limba materna,insa sunt romanca si imi place ca sunt.Cu mult respect.Cred si eu ca o femeie nu poate jigni un barbat...Rabdare si succes.

A fost a vreme in care am dezarmat si-am crezut ca nu voi reusi sa-mi invat copilul romineste. Fetita s-a nascut in UK, are 6 ani, iar eu am fost constrinsa sa-i vorbesc numai in engleza din motive pe care n-am sa le dezvalui.Mai tirziu, asa cum se mentioneaza in articolul d-voastra, desi am incercat s-o invat limba mea materna, totul a capatat un aer fals, nenatural...Multumita eforturilor si sfaturilor unor parinti afalti in sitatii similare sint pe punctul de a depasi acest handicap, iar fetita, mindta de realizarile ei, si incintata cind vede cit de fericita ma face cind vorbeste romineste, declama: iesi pupucule de sub pat, iesi pupucule iesti...si asa mai departe. Incerca sa nu-i corectez greselile ca sa n-o dezarmez, cel putin la inceput. Stiu acum cu ce trebuie sa ma inarmez:RABDARE SI STARUINTA! Multumesc inca o data.

Am citit articolul dvs. si mi s-a parut deosebit de interesat, mai ales ca baietelul meu trece priuntr-o perioada dificila din acest punct de vedere chiar acum. Am venit in Canada de 3 saptamani si de 2 saptamini baiatul meu merge la scoala aici. Suntem in Toronto, deci scoala se face in lb. engleza. Problema este ca avand 7 ani si 4 luni l-au inscris direct in clasa a-II-a, desi in Romania nu facuse deloc scola. La asta se adauga problema limbii, necunoscand engleza decat la nivelul a catorva cuvinte. Ii este extrem de greu. Articolul citit ia in discutie copii de varste fragede, 3-4 ani, insa noi am trecut de acesta varsta. Baiatul meu stie sa alfabetul de la camin, dar in lb. romana. Ii este foarte greu sa intelega ca E se pronunta I, cand stie ca I se pronunta I. Suntem cred la inceput si de aceea putin descurajati. Asta mai ales ca la scoala nivelul colegilor lui este mult mai ridicat: e vorba de clasa a-II-a si deci copii stiu sa scrie, sa citeasca in engleza, la care se adauga matematica de clasa a-II-a. Cum ar trebui sa-l ajut? Invatatoarea mi-a permis sa stau cu el la ore o perioada, practic am fost cu el la scoala in ultimele 3 zile. E clar ca il ajut sa inteleaga ce este in jur, insa nu stiu daca asa va prinde mai repede limba sau nu! Orice sfat in directia asta ne-ar prinde bine. Va multumesc, Carmen Ciocoiu

in primul rand, va felicit pentru articol..este un subiect bun ..care pe mine ma ..sa va si explic de ce...am plecat din Romania in Canada mai bine de un an...baiatul meu,Rares, avea atunci 3 ani...musai, hotararea de a-l duce la gradinita fusese luata inca dinainte de a ajunge ..asa ca, incepand cu a treia zi de la sosire, am mers cu el la gradinita..a urmat o luna de bocet si jale de ambele parti..dupa o luna ,apele s-au mai linistit..deja ma intrebam : oare cum ii place , intelege ceva,cum comunica... ...am stat in Canada, vreo zece luni... copilul meu vorbea franceza pe care oricine si-o doreste sa o vorbeasca,accentul adecvat,mai invatam de pe la el si noi),in somn sau cand avea febra, delira in franceza..asta era!...comunicarea lui cu ceilalti se facea in franceza... ei bine,intre timp am plecat in US..grija mare, daca el vorbeste atat de frumos franceza ,sigur engleza e deja pierduta... surpriza! Rares e un copil vorbaret si extrovertit...iar apartamentul in care locuim se afla intr-un complex situat in jurul unui lac ,noi stam undeva la parter..si practic in jur ,este numai gazon si spatiu pentru copii(terenuri de joaca, etc)...ei bine ,abia sositi,Rares a zburdat afara si fix la copii s-a dus sa se prezinte cu mainile incarcate de jucarii...noi cu ochii pe el...vorbea intruna..in franceza..copiii se uitau la el si can au vazut ca nu e spaniol(cam asta e notiunea de strain pe aici)au zis: COOL!...si i-au dat votul... bun, dupa prima saptamana de relash..., gradinita...nu a plans, a fost un dulce..numai cand era vorba sa il ducem dimineata ne spunea ca nu ii place..ei bine,cam trei patru zile a tinut si asta ,apoi s-a impacat cui ideea si a inceput sa nu mai protesteze,dimpotriva...bucurie mare pe noi!..il urmaream indeaproape si noi si educatoarea care ii acorda atentie speciala din cauza limbii..i-am cumparat tot felul de filme cu cantecele de copii, cu numarat ,cu forma geometrice...jucarii speciale pentru invatat limba...numai sa fie ok..ei bine, nu numai ca Rares vorbeste engleza de mori de placere cand il auzi.. o terorizeaza pe bunica aflata in vizita...intre timp a trecut la Kindergarden dupa vreo doua luni, a schimbat educatoarea care este foarte incantata de Rares (ne-a spus ca l-a urmarit cu atentie si a remarcat cum invata limba...efectiv isi imita partenerul, repeta ce a zis acesta, pana cand acela se enerveaza si il lasa, dar paradoxul-o citez- este ca foloseste expresia invatata intr-o situatie adecvata)... am observat si acasa aceeasi chestie ...repeta expresii din filmele de desene animate, de la jocurile pe computer, etc... apoi ne intreaba ce inseamna cuvintele etc... dupa cum va spuneam dupa doua luni a trecut la Kindergarten junior...si o noua surpriza! ..li s-a introdus limba straina ...SPANIOLA!...disperare in familie...sa il scoatem , sa vorbim sa renuntam la asta..e prea mult...dar ne-am linistit oarecum, gandindu-ne ca, pe de o parte ora de spaniola este o data pe saptamana si ca poate nici nu baga de seama, pe de alta parte nu avem cum sa il separam in mijlocul zilei de ceilalti...trecura vreo trei patru saptamani..si il aud pe Rares numarand in spaniola...apoi zicand Gracias..apoi de nada...deocamdata asta e nivelul de spaniola..cand incepe sa numere incepe in romaneste, apoi in engleza , apoi in spaniola..am observat insa ca in franceza nu... noi aici insa ne intalnim mereu cu o familie in care se vorbeste franceza...si Rares vorbeste in franceza cu ei,amestecata cu engleza(de ex.'coz elle m'a fait mal,je veux te donner un hag..).. in momentul de fata,noi suntem atata de mandri de el si ii suntem recunoscatori ca ne-a facut viata usoara prin faptul ca s-a adaptat fantastic,ca ne-a invins temerile, prin faptul ca este ca un burete care absoarbe orice..are patru ani si un pic si vorbeste fluent trei limbi(acasa numai romaneste,asa zic eu,dar cand se joaca comuta pe engleza)si e in curs de invatare a celei de-a patra... iar despre el..de la gradinita ni se spune in evaluarea saptamanala ca este foarte bun la matematica(adunare si forme geometrice),foarte comunicativ la spaniola(engleza nu e problema),si foarte slab la scris..nu respecta limiile si astfel literele le scrie urat...o sa fac exercitii cu el de scris...aia e!pentru mine, copilul asta e o adevarata minune... cam asta e povestea noastra... as sfatui pe toata lumea sa profite de capacitatea fantastica a copilului de receptare,sa ii cumpere material de invatare cat mai atragator(sunt atatea minuni,de la roboti vorbitori pana la chestii de cultura generale)..si apoi sa se bucure din plin de rezultate...acestea nu vor intarzia sa para

as vrea sa va intreb cum sa fac in familia mea cand voi avea un copil:eu sunt romanca si sotul meu e neamt.el nu stie romaneste dar eu stiu germana.pot sa vorbesc cu copilul romaneste si sotul germana fara sa fie o problema ca nu va putea vorbi nici una din ele bine? noi vom locui in germania si as vrea ca copilul sa stie si romaneste. multumesc pentru raspuns, ANA

Baietelul meu are 2 ani si 9 luni,vorbeste perfect româna,destul de bine chineza si mai nou i-am "introdus" engleza pe care o "digeră" uimitor de repede si bine.Nu a făcut niciodată confuzie intre limbi, propozitiile, oricât de lungi,contin cuvinte dintr-o singură limbă.

E o mare placere sa va pot citii situl cu articole interesante, care uneori intradevar mai complteaza din lipsa celor in virsta si cu experienta de viata de linga noi, iar pe de alta parte sa pot sa va impartasesc si din propria-mi experienta. Cred ca cel mai bun exemplu pentru parintii care se tem sa nu zapaceasca copilul cu prea multe limbi este cel de zi cu zi al familiilor care traiesc peste hotarele Romaniei.Noi sintem un exemplu viu. Fetita noastra are doar trei ani si de cind s-a nascut vorbim cu ea in trei limbi aproape simultan. Sotul meu - in limba lui materna, eu in romana, iar intre noi sau cind mergem la prieteni sau la gradinita: in a treia. Ba mai mult as putea adauga o a patra limba, pe care doar noi doi o folosim pentru a nu fi momentan intelesi de fetita. Nu am intimpinat nici o greutate in evolutia lingvistica a copilei, ba din contra, ii uimeste pe cei mari cu poezii si cintece in trei limbi, cu numaratoarea pina la 10 in trei limbi - a carorar alfabete difera complet! Noi luam drept firesc acest lucru si sper ca la scoala va invata inca doua limbi cel putin. Nu cred ca tine de o inteligenta nativa deosebita ci mai mult de participarea intensa a parintilor la imbogatirea si corectarea vocabularului fiecarei limbi in parte. Eu insami vorbesc, citesc si scriu in cinci limbi, iar de acasa am pornit doar cu romana... Cind am plecat din Romania aveam 20 de ani si stiam 3 limbi, de atunci am mai invatat inca doua si pot spune ca am doar de profitat din asta. Pentru copiii nostri limbile straine sint o binefacere in integrarea lor socio-mondiala. Asa cum spunea si George Calinescu " cite limbi cunosti de atitea ori esti om". Mai ales astazi,cind prin internet poti comunica cu oricine de oriunde din lume si cind granitele Romaniei sint relativ deschise, e o placere sa vizitezi o tara straina si sa te simti acasa prin simplul fapt ca ii vorbesti limba! Curaj parintilor si veti avea mari surprize cind veti vedea cu cita usurinta copilul vostru va prinde orice limba noua! Stiintific vorbind, orice copil poate invata cu usurinta cinci limbi! Nu le confunda si nici nu le amesteca! Cu cit veti privi voi mai firesc acest lucru, cu atit si copilul le va primi la fel. Iar de nu aveti in familie mai multe limbi materne, atunci cel care stapineste o limba straina bine sa se forteze sa-i vorbeasca copilului doar in acea limba, indicindu-i pentru inceput obiectele, culorile..., punindu-i in fundalul audio al orelor de joaca, muzica sau filme in limba respectiva, ajuta mult, macar la familiarizarea copilului cu muzicalitea limbii.

Aveti dreptate in ce spuneti si aveti multa delicatete. Problema mea se complica. Eu locuiesc intr-o tara a carei limba n-o prea vorbesc. Cu fata vorbesc romana pe care spre bucuria mea a inceput s-o vorbeasca. Tatal vorbeste limba tarii, fiind nativ. Doar ca nu intelege nimic din limba romana, iar noi doi comunicam in engleza. Va rog din suflet, daca puteti sa-mi dati vreo sugestie. Va multumesc!

Domnule dr.Iacob Coman, Trebuie sa va spun ca am citit de cateva ori acest articol si nu mi s-a parut ca ar intentiona sa descurajeze vorbirea la copii in doua sau mai multe limbi,ci din contra.Un singur pasaj spune ca "exista si cazuri in care copilul nu se va descurca bine in nici una dintre cele doua limbi, fapt care se poate rasfrange asupra performantelor sale intelectuale in scoli cu predare in oricare dintre cele doua limbi cunoscute de catre copil."Acestea sunt cazuri f. rare bineinteles si dupa cum se spune in continuare,pot fi datorate modului deficitar in care parintii se exprima cu copilul lor(ex.interferarea limbilor). In al doilea rand nu cred ca subiectul este abordat prea stiintific,asa cum spuneti dvs.Sunt doar cateva remarci destul de evazive si crampeie de traduceri din alte articole.De altfel,nici un articol de pe acest site nu se vrea "stiintific"-unele din ele fiind chiar trairi personale ale celor ce participa la bunul mers al acestui site.Nimeni nu iscaleste aceste articole "dl./dna.DOCTOR Cutare Cutarescu". In al treilea rand,trebuie sa va aduc la cunostinta ca majoritatea celor care scriu/traduc aceste articole traiesc in afara Romaniei si,in mod implicit sunt nevoiti sa-si educe copiii intr-un mediu bi sau chiar trilingv,asa ca stim si noi f. bine cat de usor invata copiii nostri mai multe limbi de la varste f. fragede. In al patrulea(si ultimul rand) puteti sa explicati ce inseamna pt. dvs. limba materna?Caci ,dupa umilele mele cunostinte,limba materna este limba a cel putin unuia dintre parinti-in speta cea a mamei.Dvs. spuneti "limba materna germana",cand nici dvs. nici sotia nu sunteti germani.A,probabil va refereati la limba oficiala.Asta e alta poveste! P.S.:Nu am avut intentia ca aceasta replica sa sune prea "acida",si sper ca n-am jignit pe nimeni.Pur si simplu nu m-am putut abtine. semnat:o simpla si foarte anonima mamica casnica cu un copil trilingv.

Modestia dumneavoastra ma dezarmeaza. Totusi, ca o mica explicatie: Limba materna germana in cazul celor cateva randuri, pe care eu le-am scris, nu se refera la ce limba vorbeste mama sau tata ci la caracterul scolii. Adica, nu este vorba de o scoala cu predare intensiva de o limba straina, cum de altfel exista multe scoli si gradinite la noi in tara, ci este vorba despre o scoala cu predarea limbii germane ca limba materna. Cat priveste remarca despre faptul ca acest site se face prin "crampeie de traduceri din alte articole" etc. si nu cu o acoperire reala stiintifica, cz atat mai mult nu are dreptul sa pozeze ca un cuvant autorizat despre ce si cum sa se poarte parintii cu copiii lor. In ceea ce priveste problema jignitului, fiti linistita, o doamna nu poate nicodata jigni un barbat. Cu inalta si frumoasa consideratiune Iacob Coman

Draga dl Iacob - va multumim pentru interesul acordat acestui site. Va respectam opinia si ne permitem sa sugeram posibilitatea ca punctele dvs de vedere sint totusi determinate de experiente personale. Realizatorii acestui site nu isi aroga nicidecum dreptul de specialisti. Acest site are un caracter informativ si asa cum este scris in disclaimer o mare parte din articole sint traduceri din site-uri de acelasi gen din Olanda, SUA, Franta si Canada. Articolul de fata este o compilare a mai mult de 5 articole, reprezentind un rezumat a aprox 30 de pagini de studii. Ne pare rau ca nu ii impartasiti punctul de vedere - probabil ca sunteti un caz special. Cu multa prietenie, DespreCopii.com

Comentariul cu privire la posibilitatea vorbirii mai multor limbi la copii este bine intentionat, dar este cu mari carente in raport cu realitatea. Se incerca argumentari in numele stiintei fara cunostinte si probe practice. Eu sunt roman si sotia mea este unguroaica. De la nastere sotia avorbit cu ei limba maghiara iar eu limba romana. De la 3 ani de cand au mers la gradinita, copii mei au mers la gradinita de limba materna germana si, respectiv, scoala de limba materna germana. Azi baiatul meu de 14 ani si fetita mea de 8 ani, vorbesc cursiv si fara dificultate oricare din cele trei limbi amintite mai sus. Asemenea cazuri sunt extrem de frecvente in Ardeal. Prin vorbire copilul nu invata structuri gramaticale, asa cum se incerca sa se explice in articol, si ca la un moment dat trebuie dat prioritate unei limbi sau chiar renuntat la una in favoarea alteia, prin vorbire, copilul invata sa vorbeasca. Asemenea afirmatii, ca cele amintite mai sus, sunt in mod real straine de realitate si, mai jenant, sunt justificate cu pretentii stiintifice. Un copil, poate sa invete prin auzire pana la patru limbi concomitent, nefacand niciodata confuzie in alegerea limbii cu care sa-si intretina interlocutorul. In 14 ani copilul meu nu ma abordat niciodata in limba maghiara si nici pe sotia mea in limba romana, iar cand a dorit sa se introduca in dialogul dintre mine si sotie o facea totdeauna in limba in care noi, deja, vorbeam. Probabil am fost putin prea categoric, dar am mai cunoscut chiar medici care descurajau vorbirea in doua sau tri limbi cu copii in familiile mixte sub pretextul ca acest lucru defavorizeaza copilul. Fie ca asemenea discutii sa fie supravizate si de realitatea practica nu doar de presupuneri. Cu multumiri, Dr. Iacob Coman

Foarte interesanta si binevenita initiativa acestui site. Felicitari! Am o problema care ma framanta recent si, din pacate, nu am gasit referiri in acest articol. Fiica mea are aproape 11 ani si din pacate nu am facut pregatiri la limba engleza acasa si totul s-a rezumat la ceea ce au facut la scoala, adica foarte putin. Am demarat meditatii intensive pentru limba engleza (urmeaza sa dea un test de limba engleza pentru a intra in clasa a cincea). Ar fi o gresala ca in aceasta faza sa inceapa si pregatiri la limba franceza (limba care-i place foarte mult, spre deosebire de limba engleza)? Ar exista pericolul sa le amestece sau ar ingreuna procesul de asimilare al limbii engleze??? Astept raspuns si va multumesc!!!

Dragut articolul, intr-adevar! Eu traiesc intr-o tara cu doua limbi oficiale, engleza si franceza,limbi cu aceeasi pondere in regiunea in care traiesc, iar baietelul meu, de 11 ani este perfect "trilingv". Adica, acasa vorbim romaneste (ce altceva?), la scoala vorbeste franceza (gramatica o stapineste foarte bine, are numai note bune la franceza), iar la joaca, la sport si alte activitati, vorbeste engleza (e drept, la gramatica nu sta atit de bine ca la franceza, dar se exprima corect, face fraze frumoase, corecte din punct de vedere gramatical si sintactic). Ce vreau sa spun cu asta, e ca niciodata nu am tolerat acasa amestecarea celor trei limbi, cum am auzit in alte familii gen: "ma burtica hurts", fraze care ma "zgirie" la ureche... Deci, chiar daca traim in strainatate (de multi ani), putem sa le insuflam copiilor nostri placerea de a vorbi limba noastra. Consider ca e foarte important, sa nu ne pierdem identitatea. Iar cei care considera ca limba romana nu e suficient de bogata pentru a exprima anumite stari sau fapte...aceia, cu siguranta nu-si cunosc limba! Multumiri pentru acest articol frumos si pentru tot site-ul.

Pentru mine nasterea va ramane cel mai placut moment din viata mea. E o poveste comica care a inceput intr-o zi de vineri si s-a terminat chiar de ziua mea... Aveam programare la cosmetica pt a fi pregatita pentru orice eventualitate intrucat momentul mult asteptat se apropia (cam peste o saptamana), dar de miercuri ma cam durea spatele in zona rinichilor, contrar tuturor stiam ca nu sunt durerile premergatoare nasterii... si dupa o zi de cosmetizare cu multa sudoare, cu telefon la ambulanta, cu cosmetizarea zonei X (ca nu s-a riscat cosmeticiana, si a picat pe sotul meu) in cele din urma am ajuns la spitalul polizu unde m-am internat cu o colica renala. Dupa doua zile de injectii de trei ori pe zi si multe povesti infricosatoare despre care eram convinsa ca nimic din toate acelea nu o sa mi se intample - luni dimineata era fffff plictisita si nu vroiam decat sa plec acasa intrucat marti era ziua mea iar eu aveam tort de mancat, urari de primit si altele... dar la controlul de dimineata dl doctor mi-a spus ca am dilatatie 3-4 cm si ca trebuie sa vina - eram cu zambetul pe buze - ca de la inceput - dar eu nu simteam nimic: nici contractii, nici membrane rupte nici nimic; de altfel doctorul imi tot spunea de o saptamana ca trebuie sa vina si deja nu-l mai bagam in seama (probabil si din cauza faptului ca incepuse sa mi se deschida colul destul de devreme); prin urmare am plecat suparata si cam nervoasa de la sala de consultatii - eram mare cat un butoias, mergeam legenat, aveam picioarele umflate (ca dupa o entorsa pe ultima suta de metri, ca doar miercuri imi dadusem jos ghipsul) si nu vroiam decat sa nu ma mai tina acolo pentru 3 injectii si sa ma duc acasa sa mananc tort de ziua mea... si asa, pana am ajuns inrezerva mi-am planuit o mica evadare pentru a doua zi... dar cum nu e niciodata cum vrem noi... la controlul de rigoare dl doctor imi spune iar, ca de obicei trebuie sa vina si in timp ce eu ma gandeam sa-l rog sa ma lase si pe mine acasa vreo doua-trei ore ca doar era ziua mea, el ma intreaba cand vreau sa nasc? - azi sau maine? - ???!!! cu multa mirare i-am spus ca nu simt nimic in acest sens si oricum voi naste cand o sa vrea bebe, nu eu, iar el mi-a imprumutat zambetul si mi-a spus - bine. nasti azi!!!!!!!!!!!!! Nu-mi puteam stapani hohotul de ras intrucat in afara de o burta mare eu nu simteam nimic in acest sens - dar am plecat voioasa la rezerva - era 8 dimineata - pe la 10 a venit asistenta si m-a instruit iar eu radeam intr-una si-i spuneam ca nu am cum sa nasc pt ca bb e cuminte si eu nu am nici o durere, dar ea m-a lasat asa... razand... apoi pe la 12 a venit infirmiera si mi-a spus sa-mi fac bagajelul ca plec - eu credeam ca totul a fost o gluma si ca-mi da voie acasa si mare i-a fost mirarea can eu am inceput cu repeziciune sa ma imbrac d plecare... "nu fetito, mergi la sala de nasteri, nu acasa!!!" am ras si i-am pus ca nastere fara dureri eu nu am auzit si cum sa nasc daca nu am contractii???!!!! - in fine , pe la 12.30 a venit dl docotr care mi-a rupt membranele si apoi se lua de mine pe holuri ca mergem cu fusta aia larga ridicata pana la sani, ca mi se scurgeau toate zemurile - hai mare a fost pe toti cei din sala de nasteri din cauza mea ca eu il tot boscorodeam spunand ca nastere fara travaliu nu s-a mai auzit - si n-am terminat bine de zis ca isi facu simtita prezenta... si da-i ... curand, f curand m-au mutat in sala de travaliu und edoua doamne ffffff dragute auacut cu randul la a ma tine de mana ... si nu stiu de ce dar imi venea sa tip numai cand plecau ele de langa mine, ca mai erau vreo doua nasteri in care una gemelara si striga femeea aia cat si pentru mine si uite asa de unde doctorul lecase la masasunandu-mi inainte ca se intoarce pe la 18 sa terminam treaba, la ora 14 l-au chemat inapoi ca eu imi faceam de cap dand cu pumnul in perete - paturile alea sunt facute strategic, stiati? - sa traga lumea de ele si tate sunt langa perete... de ce oare???!!! - noroc ca nu parasise cladirea dl doctor pt ca eu la 14.20 eram gata cu micutul langa mine si cu telefonul care zbarnaia intr-una... doua ore de travliu nu m-a sunat nimeni, iar dupa aceea toata lumea s-a gasit sa ma sune; dar dl doctor a fost dragut si le-a spus " dati-i fetei telefonul ca doar e ziua LOR astazi!!!" si uite asa cat m-a "reparat" dansul eu am impartasit primele urari de "la multi ani" cu puiutul meu - mihail-bogdan - e o poveste pentru unii incredibila, pentru mine haioasa si cea mai frumoasa din viata mea - am facut multe nebunii de-a lungul timpului, dar ca asta nu a fost nici una - un bb de ziua mea la ora tatalui - 02.11.2004, ora 14.20, 3.500kg, 52cm, scor abgar 9 (un mic hematom)... voi multumi toata viata dlui doctor SUCIU pentru ca mi-a dat ocazia sa port o sarcina si sa nasc in stilul meu caracteristic - cu zambetul pe buze, glumind pe seama intamplarilor de la inceput pna la sfarsit, MULTUMIM, teodora & mihhail.b

AM NASCUT IN DOAR ZECE MINUTE, DUPA UN TRAVALIU SCURT DE O ORA SI JUMATATE.CEL MAI IMPORTANT LUCRU ESTE SA AI INCREDERE IN MEDIC SI IN FORTELE TALE.

Din pacate a trebuit sa nasc prin cezariana si de-atunci am impresia ca paote sunt mai slaba decat alte femei...ca paote daca as fi facut altfel, s-ar fi nascut normal, cine stie? Oricum, de cand am nascut am devenit mult mai sensibila la durere, as lua tablete si pentru o banala durere de cap... Din pacate, alti copii nu imi mai doresc, de aceea nu voi sti niciodat cum e sa nasti pe cale normala. Insa sunt fericita ca am un copil extraordinar de frumos si fericit, si un sot de vis. Sunt fericita cu familia mea. Cum se spune asa frumos...Nu se poate avea chiar totul in viata :-)

M-a placut impresionat sa deschid calculatorul prima data de la nasterea bebelusului meu (pe 16 febr 2002)si sa -mi cada ochii pe articolul zilei care nu este altul decit cel despre neuitata zi a nasterii!!!!!ultima data cind l-am inchis(calculatorul)inainte sa plec la maternitate i-mi pusesem in gind ca la intoarcere sa povestesc pe site cum s-a derulat nasterea,dar.....acum cind tin in brate micul bulgare de zapada cu ochii albastrii inchis ce-mi suride larg de cum i-mi aude vocea nu-mi mai aduc aminte decit de superbul moment cind medicul mi-a spus/:-acum prideti-l cu propiile dv miini si trageti-l pe piept,haide-ti nu va fie teama noi sintem aici alaturi ;apoi l-am simptit cald pe pieptul meu tipind cu forta iar eu m-am trezit vorbindu-i si mingiindu-l cum faceam inainte de a se naste pentru a-l calma teama,apoi taticul i-a taiat cordonul ajutat de medic(ii cam tremurau miinile!!!)si mi l-au mai lasat un pic pe piept inainte de a-l lua sa-l curete si sa-l cintareasca;a fost intradevar de vis , restul ramine undeva in ceata lucruri ,dureri de care uitam cu toatele s-au pur si simplu nu vrem sa ne mai aducem aminte;

de multa vreme cam de1an jumate incercam sa avem un bebe.La 20ani am facut o intrerupere de sarcina la aproape 3luni de sarcina.Acum umblu pe la doctori si nu imi dau nimic, imi pierd speranta si eu si sotul.am aproape29 de ani.Ma tot gandesc ca nu o sa mai putem avea copil.ce trebuie sa fac?

as vrea sa stiu cum pot face in momentul in care sora mea imi doneaza ovuli daca vreo una din voi amai facut asa va rog sa imi scrieti si mie va multumesc si astept raspunsul vostru