Comentarii la articole

Si eu zic ca bunicii sunt una din cele mai frumoase intimplari din viata unui copil. Eu am fost foarte norocoasa ca am avut parte de 2 perechi de bunici...din pacate fetita mea nu e la fel de norocoasa...locuim in tari diferite...am sa incerc sa o duc cit de des pot sa-si cunoasca bunicii si am sa-i chem la noi cit de des voi putea. In nici un loc nu m-am simtit atit de bine ca in casa bunicilor, si si acum imi dau lacrimile cind imi amintesc sentimentul de liniste si siguranta pe care il aveam in casa lor...nimic nu va putea inlocui asta vreodata...

M-a emotionat povestea voastra,a ta si a fetitzei tale Maria Theodora.Am si eu o fetitza Bianca - Maria si am avut si noi o cumpana mare la numai 4 luni ale ei si tot la spitalul Marie Currie un INGER de medic i-a dat viatza a doua oara - se numeste Dr. Sergiu Stoica.L-am cunoscut personal pe medicul care ti-a operat fetitza - dl. Oancea si intr-adevar este un om si un medic de toata izbinda .S-a va dea Dumnezeu sanatate .

ma bucur mult ca s a terminat totul cu bine, Dumnezeu e mare si are grija de ingerasi. Ma bucur ca si tu esti bine.

Sunt si eu insarcinata,in 36 saptamani.Iti pot spune ca sunt la a patra sarcina,dar tot am emotii...De aceea descoperind acest site,am inceput sa ma mai documentez.Am citit toate povestirile despre nasteri ale mamicilor,de la cap la coada,si am ajuns acum la a ta.Personal o consider cea mai simpla si mai miscatoare povestire.Sper ca la data cand fac acest comentariu(am vz ca ai nascut in 2003)sa fiti bine sanatosi tu fetita ta si familia ta.Va doresc tot binele din lume si mi-ar place tare mult sa stiu ca totul e bine.Nu stiu daca mai intri pe forum si vezi mesajul,dar mi-ar face placere sa primesc un e-mail cu vesti despre voi.Multa sanatate va doresc,cu mult drag luiza.

Am plans citind povestea vostra... sunt insarcinata in 24 de saptamani si am aflat ca fetita mea sufera de aceeasi malformatie...Imi este foarte greu si uneori imi pierd speranta... Povestea ta mi-a mai ridicat moralul... unii doctori m-au sfatuit sa renunt la sarcina, dar nu pot...este copilul meu, cum sa ma duc eu la spital, sa mi se provoace travaliul si sa nasc, sa las copilul sa moara pe o masa de spital? Este un mare pacat si o vina care m-ar apasa toata viata... m-as intreba: daca ar fi trait, totusi?...daca are o sansa de a trai normal, de a creste, de ce sa nu i-o ofer? Doar ca sa nu ma chinui sau ca sa nu imi fie greu? Trauma psihica oricum exista, de cand am aflat ce are fetita, si ca este posibil sa nu reziste...macar sa apucam sa o botezam, sa nu moara asa...dar poate are zile de la Dumnezeu si scapa. In rest ea e foarte vioaie in burtica, a crescut normal, totul cu exceptia herniei. Iti multumesc ca ai scris acest articol...sigur mi-a folosit mie...mi-a dat SPERANTA. Daca vezi acest mesaj, raspunde-mi, te rog, la adresa de mail: Fiquelle@yahoo.com. Multumesc si sa va aiba Dumnezeu in paza sa!

Draga Elena eu tocmai astazi am citit povestea Mariei-Theodora si m-am bucurat foarte mult ca sunteti acasa toti trei ! maria este o luptatoare si va urez multa multa sanatate ... P.s te inteleg perfect prince ai trecut cu fetita Maria-Theodora ca ca si eu am fost incercata de Dumnezeu cu Alvarica al meu .

Maria-Theodora este o dulceata si sa va traiasca sa se faca mare sa fie sanatoasa si sa va umple viata de bucurii...

Povestea fetitei tale m-a impresionat foarte mult, desi eu nu am copii, dar iubesc la nebunie copii.Adevarul este ca Dumnezeu i-a dat viata si a considerat ca menirea ei pe acest pamant nu s-a sfarsit. Trebuie sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ti -a dat, a fost o incercare foarte mare pentru tine, dar cu ajutorul lui ai trecut-o.Acest lucru trebuie sa te apropie si mai mult de Dumnezeu, avand misiunea de-a o educa si pe ea sa-l iubeasca pe Dumnezeu.

Micuta ta este o invingatoare, din start. Bravo ei ! Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii ! Sanatate multa !

Prin ce ai trecut tu, nici macar nu-mi imaginam ca se poate trece. Iti doresc sanatate si tot binele din lume si sa va bucurati de MINUNEA voastra

Ai avut noroc de personal medical bun si dezinteresat. Eu am avut noroc d faptul ca fiul meu s-a nascut fara probleme, dar si asa am trecut printr-o exeprienta foarte foarte asemenatoare din punct de vedere al trairii momentului. Dupa doua zile de la nastere vine o asistenta la mine si foarte grav ma intreaba ce grupa snguina am. Va dati seamn ca am murit 50%, nu era nimic grav decat ca facuse icter, dar modul cum mi-a vorbit a fost cumplit. Plus ca intr-o zi l-a vaccinat l-a dezbracat si asa l-a lasat si cand m-am dus la el copilul meu tipa cat il tinea gura si nu stiam de ce . Marele meu noroc a fost cele doua fete cu acre am stat in salon care chiar daca erau la prima sarcina erau foarte tari si m-au incurajat foarte mult. De aceea sfatul meu este daca ai un copil cu probleme sau nu sa nu stai singura in rezerva fiindca innebunesti. Miriam

Fetita ta e o invingatoare. A trecut cu bine peste prima ei incercare. Sa-ti traiasca si sa fiti cu totii fericiti.

Ai o fetita foarte frumoasa si ma bucur din suflet ca viata a triumfat si ca sunteti impreuna cred ca e cel mai frumos dar pe care-l puteai primi.M-a impresionat foarte mult povestea ta. Sa va bucurati impreuna si sa va dea Dumnezeu numai bucurii si impliniri si mult noroc fetitei. Carmen

toata povestea Mariei este identica cu povestea fetitei mele Cristina-Ioana. pana la un moment dat cand dupa iesirea din spital a rezistat acasa doua 2 luni si la Budimex inca o luna si din vina unor prize (!!!!) (era conectata la oxigen), a murit....

Draga Elena, Am plans cand am citit povestea ta. Eu, ca mama imi dau seama prin ce ai trecut. Nu stiu ce as fi facut eu in cazul tau, oricum te felicit si-ti doresc din suflet tie si fetitei tale va bucurati din plin de viata.

Am plans cand am citit povestea ta si ma bucur enorm ca totul a fost bine la final.Sa va dea Dumnezeu multa sanatate la toti trei si tuturor celor de pe acest forum.

mi-au dat lacrimile, sunteti niste luptatoare si niste invingatoare amandoua ! multa sanatate si multe bucurii de la daniela, mama andutei (nascuta pe 24 aprilie 2002)

Povestea ta m-a emotionat profund, si ma bucur mult ca totul a iesit bine. Sa va dea Dumnezeu sanatate in continuare.

am citit povestea ta si am plans ...de tristete si bucurie ... ma bucur ca sunteti bine toti trei ...Dumnezeu sa va dea sanatate si putere . Sufletul meu a fost pentru o clipa pe acelasi drum cu sufletele voastre!

Baietelul meu are 5 ani ,si de o peroiada se comporta ciudat.REFUZA sa manince singur,sa doarma ,sa se trezeasca pentru a merge la gradinita si chiar sa se joace ,zice ca sa plictisit si cauta prin casa sa faca alte lucruri .Daca mergem la un parc de joaca sau petrecerea unui copil ,el e cel mai rau.... bate copii ,baga in sin la animatoare confeti si tot asa .mentionez ca si la gradinita refuza activitatile care le fac ceilalti copii si binenteles la masa nu maninca ba mai mult ii chinuie si pe ceilalti din jurul lui......va rog sa imi dati un sfat cum sa fac cu el avind in vedere ca mai am o fetita de 7 luni si deci nu e singurul de care trebuie sa am grija.