Comentarii la articole

julie,te admir,esti fenomenala!!!ti-am scris cindva in pm ca te-as lua la mine acasa,sa te am dimineata la cafea sa-mi povestesti,ca bine le mai zici!:)))nu am mai intrat pe-aici de un an de zile,asa ca nu stiu unde ti-ai publicat cartea pe care ne-ai promis-o...........dau pe ea orice imi ceri!!!:))

sant verginica din braila va spun la.multi.ani din partea mea pe acest an ok vreau si eu de la voi un mesaj cu mult respect si cu mult drag VERGINICA va pup ffff mult de tot data de azi 15.02.2005

O secunda am avut impresia ca citesc din Ionel Teodoreanu, unul din autorii care m-au ajutat sa am o perceptie superba asupra copilariei mele. Da, se pare ca ai un talent deosebit de-a surprinde si de-a pune in pagina momente coplesitoare, trairi ce nu totdeauna pot fi exprimate fara un pic de simt artistic...Nu am sa incep sa scriu despre propria-mi copilarie care a fost superba si asta pentru ca am avut sansa de a ma naste si creste intr-un loc in care anotimpurile erau anotimpuri, in care o gradina superba plina de flori ma facea sa-mi fie suficient ca pot mirosi, unde noaptea, daca mi-era frica, fugeam la bunica..adica in corpul celalalt de casa, unde o luminita de lampa totdeauna imi lumina visele, iar bratele ciolanoase ale bunicii care ma imbratisa, imi ofereau toata siguranta si caldura lumii. Sau sa vorbesc despre momentele halucinante in care acest superb vis care a insemnat un colt de rai, s-a spulberat...in doar o zi in care sub ochii nostri a fost demolat tot ceea ce bunicii si parintii mei au construit intr-o viata. Casa ne-a fost demolata cu 3 luni inainte de revolutie. Nesansa. Vreau sa spun doar ca as da orice ca si copilul meu sa aiba sansa de-a trai aceste momente de puritate si frumusete in care momentele de gratie sa insemne mirosul de liliac intr-o dimineata de primavara si nu cutia cu happy meal de la McDonalds.

ESTE FOARTE DUREROS CEEA CA AU FACUT COMUNISTII DIN TOATA TARA NOASTRA!!!

Un articol minunat! Nu sint din Husi,dar scoala primara am facut-o acolo la nr.4 plus 2 ani de liceu la Cuza Voda. Din pacate si eu am povesti lungi si triste care ma leaga de Husi...

Nu am fost niciodata la Husi,dar este extraordinar cum ai putut sa povestesti tu despre copilaria ta.Cum ti-a mai scris si altcineva,apuca-te si scrie o carte...si poate si mai multe.Felicitari!!!Cel putin,cine citeste articolul tau ,se simte copil pentru o clipa.

....citind articolul tau,inima a inceput sa-mi bata...sunt multi ani de cind am fost ultima data in Husi...desi sunt nascuta acolo nu cunosc nimic din ce scrii tu...ce ma leaga de locul numit Husi este o lunga si trista poveste si faptul ca in actele mele,la locul nasterii sta HUSI.

citind articolul tau, aveam senzatia ca cineva a intrat in amintirile mele si a povestit vizitele mele la Husi. Bunicii mei nu sunt din Husi, ci din Stanilesti, dar gara in care coboram este aceeasi, bunicul numai un mic mai scund, iar vizitele noastre erau cu predilectie toamna cand dealurile Dobrinei erau pline de aroma de struguri, de must. Articolul tau m-a facut sa lacrimez instantaneu. Mi-e dor de vremurile acelea.PROBABIL SI TIE

Julie,draga ,sunt de pe aproape de bunicii tai, cred-acum stau in Iasi si am fost studenta in Iasi- si am facut des de tot calatoria din articolul tau care m-a trimis cateva minute cu gandul acolo...Nu merg prea des acasa-deh-serviciul e de vina-dar acum cred c-o sa ma duc mi-e dor sa aud soba mamei duduind si sa am motanul in poala,eu rontaind o gutuie. Mi-ai facut pofta ... Trenul acela-caruta ii spuneam- dupa articolul tau nu mi se mai pare chiar un calvar caci el duce spre o lume pe cale de disparitie... draga noua, nu?

Julie, am venit pe acest site sa gasesc informatii despre sarcina deoarece intr-un final voi fi o fericita mamaica in luna octombrie! Doamne ,intr-un colt al lumii aici unde traiesc,ai reusit sa ma aduci pe meleagurile copilariei mele.Cand vorbeai de bunicii tai,parca-i vedeam pe ai mei,inalti ,frumosi si cu ochii plini de lacrime de fericire de cate ori ne vedea.Copilaria a fost momentul cel mai frumos din viata mea.Imi doresc foarte mult sa ma intorc la Husi.Parintii mei m-au nascut in Ivanesti ,langa Husi,dupa colectivizare comunistii le-au luat totul,faceau vin !!Tamaioasa ,Lacrima lui Ovidiu? nu-mi mai aduc aminte numele ,dar parfumul viilor si gustul strugurilor asi da tot sa mai pot trai acel moment!!Julie, eu locuiesc in America Centrala,Costa Rica ,daca vrei sa ne scriem ,mi-ar face mare placere. Inca mai am lacrimi in ochi si nu vreau sa le sterg,sunt lacrim de fericire ca am trait o secunda in trecut copilaria mea!! Multumesc

Nu mi-am petrecut niciodata vacantele la Husi, dar am fost placut impresionat de "realitatea" si subiectivismul cu care este scris articolul. Un sfat autorului: incearca sa scrii o carte intrucat transmiti destul de bine sentimentele catre cititori si e pacat sa nu folosesti acest talent. Toate bune.

Si eu mi-am petrecut multe vacante ( de cate 3 luni ) la Husi, dar nu intamplator. Bunica locuieste acolo. Si mie mi-au dat lacrimile. Noi stateam pe partea orasului de langa vii. Doaaaaaamne ce le mai cutreieram... Toata ziua mancam numai struguri.Si beciul... Cine stie despre ce vorbesc intelege de ce cantam pe acoperisul lui, cand eram fetite. Si apoi ne ofeream reciproc flori. Offf Unde esti copilarie....?

Cind am citit articolul mi-au dat lacrimile.Intimplator mi-am petrecut vacantele la Husi. Multumesc.

foarte frumos articol. multumesc ca m-ai facut sa-mi amintesc de copilarie

Educatia unui copil nu poate sfarsi atunci cand incepem serviciul!Da,intr-adevar va fi "pe furate ",dar in niciun caz nu va inceta, cat timp noi v-om interactiona cu el.

copii sant tot ce este ,mai frumos in viata noastra adica din dragostea care s-a zamislit in relatia noastra

intadevar cred ca actionez ca la carte din cate am citit in articolul vostru dar nu pentru ca citesc multe articole ci pt ca simt ca asa se poate dezvolta corect baietelul meu iar la maturitate va deveni un BARBAT de care voi fii mandra.Insa cred ca tot timpul de care dispun pt educarea lui se va sfarsii odata cu impliniriea celor doi anisori iar noi ne vom intoarce in valtoarea vietii cotoidiene si stersante iar rabdarea va fii mai mica

Un articol foarte bun ! Multumim, Veve, pentru el !

Minunat,am avut impresia ca traiesc tot ce citesc!Am plans.....ma bucur ca s-a terminat cu bine!!!!!!!!!

Felicitari! Sa dea Dumnezeu sa fiti sanatoase, curaj aveti, pentru o armata!Minunat!