Comentarii la articole

Frumoasa poveste, Dana ! Felicitari si sa creasca mare, sanatos, destept si frumos, voinicelul tau !

Am citit povestioara ta, despre nasterea lui Radu-Stefan si seamana foarte mult cu nasterea lui Vladut, baiatul nostru in varsta de 4 luni si 8 zile.Si Vadut a fost nascut prin cezariana asa ca m-am ragasit in pasajul despre nerabdarea de a-l naste cat mai repede,despre pregatirile din spital si in sfarsit momentul cand am auzit vocea doctorului"feliciari d-na Alexa aveti un baiat de 4.8 kg." La fel ca si voi, am cumparat un apartament cu cateva zile inainte de nasterea lui Vlad.In timpul vizitelor la maternitate sotul meu facea planuri cum avea sa arate apartamentul in momentul in care il aduceam acasa pe Vladut,ce culoare o sa aiba camera lui,cum sa asezam mobila,etc.... Suntem foarte mandri de fiul nostru,zambetul lui ne umple inimile de bucurie si implinire. Va dorim sa cresteti mari si sa aveti mult noroc. Cu drag, Ema si Vlad.

Mi s-a parut bun articolul si scris cu umor desi stiu cat de rau poate fi dupa o cezariana. Cred ca este bine sa stie viitoarele mamici cate ceva despre medici, spitale sau tipuri de anestezii.

in primul rand vreau sa te felicit din toata inima! am citit cu sufletul la gura cele scrise de tine, iar cand ai spus ca ai auzit primul tipat al lui BB, am plans.... si eu voi naste prin cezariana, dar mai e pana atunci (sunt abia in a 22 a saptamana)si consider extrem de utila orice experienta asemanatoare cu cea prin care voi trece si eu. Inca o data felicitari, multa fericire iar BBului tau sanatate si mult noroc in viata! Cu drag, Loredana

AS VREA SA GASESC UN BAIAT SINGUR SI SERIOS

I-am cumpatrat baietelului meu, in varsta de 1 an si 6 luni, o papusa. In scurt timp a invatat sa arate pe chipul papusii (si apoi pe al lui), care sunt ochii, nasul, gura, obrajii...Asa ca i-a prins foarte bine si nu sunt de parere ca papusile sunt doar pentru fetite.

cineva parca mi-a citit gandurile...felicitari tine-o tot asa.

Pentru mine este prima oara in viata cand

O Doamne ,ce articol ,am plins pt orice comentariu,pt ca m am regasit si eu ca si toti altii!Sunt amintiri ce nu se uita niciodata ,noi cei plecati departe simtim mai mult dorul de tara,orasul unde am copilarit! Si de fiecare data cind ajungem vrem sa colindam cit se poate de mult ca sa ne incarcam bateriile,pt lunga calatorie in tara care ne am stabilit!............

sincer nu stiu cum am ajuns sa citesc..placuta calatorie!!huseanca fiind..am fost placut impresionata!!amintiri,constat ca inca destul de vii..amintiri din copilarie!!ar mai fi multe de spus,a fost destul de rapid impactul emotional..trebuie sa

ai descris foarte frumos,real, esti cumva Irina Teodoru?ai locuit pe Stefan cel Mare sau pe 14 iulie? Eu am cop[ilarit acolo? probabil ne jucam impreuna. Dar sa stii ca plopul e acolo si ca el si multe alte locuri au ramas neschimbate. daca sederea in Japonia nu te-a facut sa uiti, revino in Husi, te invit la o plimbare in Husul aproape cum il stiai tu

Este un articol emotinant.Sunt din Husi, si am retrait momente din copilarie citind aceste randuri. Plopul acela de pe dealul care merge spre Padureni inca mai este.

Imi recunosc copilaria din ceea ce povestesti tu. As mai aduga multe altele, clopotele de la Episcopie (cea ctitorita de Stefan cel Mare-care se zice ca a tras cu arcul si unde a cazut sageata s-a construit biserica), colindele de Craciun care rasunau in tot cartierul, gasca de copii de pe maidane cu care mergeam vara la scaldat la Benta sau Recea si iarna la sanius pe dealuri, plopii cei inalti care mai sunt si acum si fantanile cu apa rece ca gheata, aleea cu castani din Centru,viile care se intind peste tot si mirosul de must proaspat si nu in ultimul rand imaginea de pom de Craciun care se vede din tren noaptea, cand calatoresti inspre Husi! Asta e orasul copilariei mele, neschimbat!

doamne, pentru un moment m-am intors in timp, locuri si oameni pe langa care am trecut in copilaria mea mi-au revenit in memorie...drumurile cu trenul la Husi sunt poate cele mai frumoase amintiri din viata mea...ghemuit pe bancheta ultimului vagon, la sfarsitul vacantei, cand ma intorcem acasa... plangem. Locurile acestea au ceva tainic, Dumnezeesc...

julie,te admir,esti fenomenala!!!ti-am scris cindva in pm ca te-as lua la mine acasa,sa te am dimineata la cafea sa-mi povestesti,ca bine le mai zici!:)))nu am mai intrat pe-aici de un an de zile,asa ca nu stiu unde ti-ai publicat cartea pe care ne-ai promis-o...........dau pe ea orice imi ceri!!!:))

sant verginica din braila va spun la.multi.ani din partea mea pe acest an ok vreau si eu de la voi un mesaj cu mult respect si cu mult drag VERGINICA va pup ffff mult de tot data de azi 15.02.2005

O secunda am avut impresia ca citesc din Ionel Teodoreanu, unul din autorii care m-au ajutat sa am o perceptie superba asupra copilariei mele. Da, se pare ca ai un talent deosebit de-a surprinde si de-a pune in pagina momente coplesitoare, trairi ce nu totdeauna pot fi exprimate fara un pic de simt artistic...Nu am sa incep sa scriu despre propria-mi copilarie care a fost superba si asta pentru ca am avut sansa de a ma naste si creste intr-un loc in care anotimpurile erau anotimpuri, in care o gradina superba plina de flori ma facea sa-mi fie suficient ca pot mirosi, unde noaptea, daca mi-era frica, fugeam la bunica..adica in corpul celalalt de casa, unde o luminita de lampa totdeauna imi lumina visele, iar bratele ciolanoase ale bunicii care ma imbratisa, imi ofereau toata siguranta si caldura lumii. Sau sa vorbesc despre momentele halucinante in care acest superb vis care a insemnat un colt de rai, s-a spulberat...in doar o zi in care sub ochii nostri a fost demolat tot ceea ce bunicii si parintii mei au construit intr-o viata. Casa ne-a fost demolata cu 3 luni inainte de revolutie. Nesansa. Vreau sa spun doar ca as da orice ca si copilul meu sa aiba sansa de-a trai aceste momente de puritate si frumusete in care momentele de gratie sa insemne mirosul de liliac intr-o dimineata de primavara si nu cutia cu happy meal de la McDonalds.

ESTE FOARTE DUREROS CEEA CA AU FACUT COMUNISTII DIN TOATA TARA NOASTRA!!!

Un articol minunat! Nu sint din Husi,dar scoala primara am facut-o acolo la nr.4 plus 2 ani de liceu la Cuza Voda. Din pacate si eu am povesti lungi si triste care ma leaga de Husi...

Nu am fost niciodata la Husi,dar este extraordinar cum ai putut sa povestesti tu despre copilaria ta.Cum ti-a mai scris si altcineva,apuca-te si scrie o carte...si poate si mai multe.Felicitari!!!Cel putin,cine citeste articolul tau ,se simte copil pentru o clipa.