Comentarii la articole

Vreau sa am copii...sfaturi va rog

dintre articolele la care am avut bucuria sa lucrez, acesta imi place cel mai mult; speram sa apara inainte de sarbatori, ca sa va spun ca nu are nici o importanta unde facem sarbatorile, ce cadouri cumparam, sau cat cheltuim pe ele ... important este sa le daruim celor dragi o farama din timpul nostru si sa le aducem aminte, lor si noua, cat de mult ii iubim. dar vor mai fi si alte sarbatori, nu-i asa ? cam atat va spun, daca ati citit articolul ati inteles deja ... daniela

Esti fff norocoasa,si crede-ma k nici nu realizezi,incidentele din timpul nasterii si tremuraturile nu sunt tocmai normale,dar in final doar minunea conteaza. Sanatate multa si sa va bucurati de puiul vostru.

foarte emotionanta dar si foarte hazlie povestea ta, mi-a placut mult

danat am intrat si am citit...f frumoasa povestea nasterii puiutuluzi tau si si tare dar TARE faza cu fotbalul si ...blondele :):) cu drag ana-maria

Am citit cu mare interes povestea ta si a copilului vostru.Acum cinci ani an nascut si eu o fetita prin cezariana si totul a mers bine.Sintem bine si fetita creste frumos.Te felicit pentru curajul tau si va doresc sanatate(ca-i mai buna decat toate)si sa va bucurati de crsterea fiului vostru.Numai bine!

Frumoasa poveste, Dana ! Felicitari si sa creasca mare, sanatos, destept si frumos, voinicelul tau !

Am citit povestioara ta, despre nasterea lui Radu-Stefan si seamana foarte mult cu nasterea lui Vladut, baiatul nostru in varsta de 4 luni si 8 zile.Si Vadut a fost nascut prin cezariana asa ca m-am ragasit in pasajul despre nerabdarea de a-l naste cat mai repede,despre pregatirile din spital si in sfarsit momentul cand am auzit vocea doctorului"feliciari d-na Alexa aveti un baiat de 4.8 kg." La fel ca si voi, am cumparat un apartament cu cateva zile inainte de nasterea lui Vlad.In timpul vizitelor la maternitate sotul meu facea planuri cum avea sa arate apartamentul in momentul in care il aduceam acasa pe Vladut,ce culoare o sa aiba camera lui,cum sa asezam mobila,etc.... Suntem foarte mandri de fiul nostru,zambetul lui ne umple inimile de bucurie si implinire. Va dorim sa cresteti mari si sa aveti mult noroc. Cu drag, Ema si Vlad.

Mi s-a parut bun articolul si scris cu umor desi stiu cat de rau poate fi dupa o cezariana. Cred ca este bine sa stie viitoarele mamici cate ceva despre medici, spitale sau tipuri de anestezii.

in primul rand vreau sa te felicit din toata inima! am citit cu sufletul la gura cele scrise de tine, iar cand ai spus ca ai auzit primul tipat al lui BB, am plans.... si eu voi naste prin cezariana, dar mai e pana atunci (sunt abia in a 22 a saptamana)si consider extrem de utila orice experienta asemanatoare cu cea prin care voi trece si eu. Inca o data felicitari, multa fericire iar BBului tau sanatate si mult noroc in viata! Cu drag, Loredana

AS VREA SA GASESC UN BAIAT SINGUR SI SERIOS

I-am cumpatrat baietelului meu, in varsta de 1 an si 6 luni, o papusa. In scurt timp a invatat sa arate pe chipul papusii (si apoi pe al lui), care sunt ochii, nasul, gura, obrajii...Asa ca i-a prins foarte bine si nu sunt de parere ca papusile sunt doar pentru fetite.

cineva parca mi-a citit gandurile...felicitari tine-o tot asa.

Pentru mine este prima oara in viata cand

O Doamne ,ce articol ,am plins pt orice comentariu,pt ca m am regasit si eu ca si toti altii!Sunt amintiri ce nu se uita niciodata ,noi cei plecati departe simtim mai mult dorul de tara,orasul unde am copilarit! Si de fiecare data cind ajungem vrem sa colindam cit se poate de mult ca sa ne incarcam bateriile,pt lunga calatorie in tara care ne am stabilit!............

sincer nu stiu cum am ajuns sa citesc..placuta calatorie!!huseanca fiind..am fost placut impresionata!!amintiri,constat ca inca destul de vii..amintiri din copilarie!!ar mai fi multe de spus,a fost destul de rapid impactul emotional..trebuie sa

ai descris foarte frumos,real, esti cumva Irina Teodoru?ai locuit pe Stefan cel Mare sau pe 14 iulie? Eu am cop[ilarit acolo? probabil ne jucam impreuna. Dar sa stii ca plopul e acolo si ca el si multe alte locuri au ramas neschimbate. daca sederea in Japonia nu te-a facut sa uiti, revino in Husi, te invit la o plimbare in Husul aproape cum il stiai tu

Este un articol emotinant.Sunt din Husi, si am retrait momente din copilarie citind aceste randuri. Plopul acela de pe dealul care merge spre Padureni inca mai este.

Imi recunosc copilaria din ceea ce povestesti tu. As mai aduga multe altele, clopotele de la Episcopie (cea ctitorita de Stefan cel Mare-care se zice ca a tras cu arcul si unde a cazut sageata s-a construit biserica), colindele de Craciun care rasunau in tot cartierul, gasca de copii de pe maidane cu care mergeam vara la scaldat la Benta sau Recea si iarna la sanius pe dealuri, plopii cei inalti care mai sunt si acum si fantanile cu apa rece ca gheata, aleea cu castani din Centru,viile care se intind peste tot si mirosul de must proaspat si nu in ultimul rand imaginea de pom de Craciun care se vede din tren noaptea, cand calatoresti inspre Husi! Asta e orasul copilariei mele, neschimbat!

doamne, pentru un moment m-am intors in timp, locuri si oameni pe langa care am trecut in copilaria mea mi-au revenit in memorie...drumurile cu trenul la Husi sunt poate cele mai frumoase amintiri din viata mea...ghemuit pe bancheta ultimului vagon, la sfarsitul vacantei, cand ma intorcem acasa... plangem. Locurile acestea au ceva tainic, Dumnezeesc...