Comentarii la articole

mai am o saptamana si nasc cu cezarianadar dupa ce nasc as vrea sa slabesc dar in acelas timp vreau sa si alaptez sa vrea sa ami dati o dieta care sa pot sa slabesc si sa nu afecteze alaptarea trimitetim la adresa aceasta de e-mail dieta sau sfaturi va rog

buna,ma numesc Daniela,si am o unica fetita de 4 luni si 2 saptamani,vreau sa va spun ca dupa nastere am dat jos 15kg ce le am pus in timpul sarcini,dar dupa 2 luni,le am luat inapoi kg, si nu stiu ce sa fac..........alaptez si daca mananc putin nu fac lapte,fata se inerveza,spuneti ce trebuie sa fac pt a perde kg puse in timpul sarcini?va multumesc frumos

Ce parere aveti de a merge la solar,s-au de a sta la soare si dupa cat timp este indicat daca am facut o cezariana ,

salut,greutatea e si pt mine o problema,dar trebuie vointa. mai redu din mancare ,mananca jumatate din cat mancai ,fara paine. consuma multe legume si fructe si....mergi la sala.o sa te simti mai bine .nu trebuie sa te infometezi,mananci pana la normal.bea apa cu lamaie.eu asa am slabit in 2 saptamani 2 kg.multa bafta,un pupic bebelusului.

am o fetita de patru luni si nu reusesc sa mai dau jos kg acumulate pe timpul sarcinii.cum pot sa slabesc an timp ce alaptez?invatatima voi ceva.multumesc!

Daca vreti sa slabiti va recomand o dieta disociata numita Rina's 90. Se slabeste pana la 25 de kg in 90 de zile si pe langa faptul k scapati de kg in plus va si detoxificati organismul.Eu am inceput sa tin aceasta dieta sanatoasa,iar dupa o luna jumatate am ramas insarcinata.Ideea e k incercam de ft mult timp sa raman,dar nimic...e...in momentul in care organismul meu sa curatat de toxine,am ramas si insarcinata.Si poate nu ma crede-ti dar si prietena mea a facut exact acelasi lucru...a inceput cura si a ramas gravida.Prin asta vreau sa va evidentiez cat de sanatoasa e aceasta cura bazata pe fructe si legume.Cautati pe google Rina's 90 si incepeti dieta...nu o sa va para rau.Apropo eu intr o luna jumatate slabisem cam 8-10 kg.Acum nu mai pot tine cura pt k sunt graviduta dar cu siguranta o voi relua dupa nastere.Multa sanatate,fericire si bebei sanatosi si frumosi...pupici

am un baietel de 3 luni si 2 saptamani cand am mers sa nasc am avut 72 de kg in spital am slabit 10 kg deci am venit acasa cu 62 de kg cand ma uitam in oglinda ma vedeam grasa ma tot intrebam imi voi reveni?? voi da jos aceste kg...sa stiti ca am rausit acuma am 50 de kg atatea kg am avut si inainte sa raman insarcinata is multumita cum arat nu am tinut retin deloc am mancat la fel cum mancam inainte sa raman insarcinata, trebe sa aveti mare grija ce mancati

eu am nascut acum 10 luni in 4 iunie 2010.inainte de a ramanea gravida aveam 62 kg la inaltimea de 1,70 cm era foarte bineinainte sa nasc in luna a 9 de sarcina an avut 80 kg dupa ce am nascut am ajuns la 72 kgiar acum la 10 luni dupa nastere am 85 kge foarte greu ,numai cand ma gandesc ca sunt atat de grasa ma simpt foarte ciudat mi-as dorii sa slabesc ca de cand sant asa obeza nici nu am curajul sa ma privesc in oglindasi toata lumea ce ma vedee zice VAI CE TE-AI MAI INGRASAT ma simpt penibilajutati-ma cu un raspuns vreau o dieta care sa ma ajute sa slabesc

eu am tinut regim dat de medicul meu , a inceput sa slabesc dar si sani nu imi erau la fel de plini de lapte si cand am fost la pediatrul fetitei mele ma certat si mia zis ca nu e bine sa ti regim deoarece este nevoie atat de grasimi cat si de zahar pt bebelusi nostri .... avem timp dupa ce gatam cu alaptatul sa slabim

sunt o mamica care alapteaza si vreau o cura ca mam an grasat foarte rau datimi un sfat

daca vrei cu adevarat poti sa si dai jos in timp ce alapteazi.eu am tinut o saptamanacura cu pepene rosu,de exemplu mancam cel putin 2kg de pepene pe zi si 2kg de apa plata,si cel mai important este sa mancati pepene dupa fiecare masa ultima masa sa fie la ora 6,si bineinteles fara paine doar dimineata paine prajita,fara dulciuri,patiseri,sucuri,si grasimi si nu ciuguliti nimic intre mese,eu am slabit sincer sa vazut si nu mi-a afectat nici laptele si acum fetita mea papa de la san deci se poate.este o prostie sa bagam in noi cu gandul ca facem lapte este cea mai mare prostie paine,dulciurile si grasimile nu ajuta deloc la lactatie din contra strica doar.deci fetelor mancati cat mai mult pepene si abtinetiva de la tot ce ingrasa.bafta

eu am slabit in 3 luni 6 kg. bebele meu este hranit exclusiv la san si am taiat drastic painea, de fapt orice el de fainoase, cartofii si dulciurile. in plus fac masaj.

in opinia mea este foarte greu sa tii o cura de slabire atunci cand alaptezi.o cura drastica poate diminua productia de lapte nu numai calitatea lui.imi doresc enorm sa slabesc pentru a arata normal la mare anul acesta.am 2 copilasi.baiatul are 1an si 10 luni,fata 4 luni.1,54m si 57kg...o burtica rotunda...o alaptez doar de 2 ori pe zi.ce sa fac?

Da, am incercat gama Doktor Mom si am realizat rapid ca la un pret rezonabil poti avea un inamic al racelii si tusei eficient si sigur.

Te mai furisezi si tu in dormitorul ei? ii mai cumperi si tu cite un buchet de flori? pt ca am sentimentul ca ai dea-face cu o tipa prepotenta......iar tu imi dai impresia ca te simti un pic inferior......! diferenta de statut sau de virsta nu are dea-face cu sufletele, cu dragostea.....TE simt abatut si descurajat......!A iubi nu inseamna sa iubesti doar tu. Trebuie sa stii sa te faci iubit..! eu cred ca ia astepta ca tu sa fii mai ,,indraznet''......Mi-am permis sa fac acest comentariu pt ca traiesc mai mult sau mai putin aceeas experienta......ba mai mult eu in calitate de femeie nu am suport de nici un fel. DAR am sperat macar in sentimente.....cum ar fi, afectiune, dragoste, comunicare etc. Nimic din toate astea! Am dea-face cu un EGOCENTRIST, ORGOLIOS, MINDRU, FRUMOS SI ATIT. Frumusetea pleaca din intrior spre exterior......sau mai bine zis degiaba esti frumos daca nu te faci util. Sa faci ,,reactii'' sa schimbi ceva! sa fii surprinzator, sa stii sa te faci iubit.....eeee, dragostea nui asa cum pare! implica multe....Curaj o doza de inteligenta , initiativa, empatie,respect, mult respect si multa incredere.....dar pt toate astea comunicarea este indispensbila. altfel spus va faceti viata imposibila. dar ce este mai grav, este ca va irositi viata si e pacat, ca nu traim de doua ori....Oricum imi pari un tip de treaba si sensibil, poate pt ca esi afectat in suflet, pt ca tu o iubesti. dar cred ca tu nu pre stii cum sa te faci pretuit, iubit si inteles. si asta pt ca te simt inferior caracterului ei. sar putea sa fie si o nepotrivire de caracter?! dar, cine stie!?.......Mai mult curaj.....! femeilor le plac barbatii RAI DA BUNI)))))))))))))) Pe bune......Relaxeazate intr-o librarie si citeste carti despre relatii, cuplu, dragoste, barbati, femei!!!!!!!!!!!! Noi femeile sintem cam greu de inteles!!!!!!!! Nu ca ar fi greu! Asa sintem noi mai complicate! Pt ca noi gindim cu trup si suflet! Iar voi barbatii vedeti doar trupul!)))))))))))))Lasind gluma la o parte ai sanse mari sa iti salvezi relatia. Trebuie doar sa te implici si sa fii mai convingator. EA nu iti va raspunde imediat! DAR tu schimbati modul de abordare. Fii dur dar sensibil. PUTERNIC DAR GENEROS. Atitudinea conteza. Te pup si iti doresc succes si nopti fierbinti.

Rar vezi un barbat care e disperat sa nu -si piarda nevasta,,,, pentru ca o iubeste,,,, chiar daca se cearta pentru ca se gindeste inainte de toate la copilas,,,,, si nu vrea sa ramina cu sotia lui pentru ca asa da bine sau pentru copil,,,,,,vrea sa ramina pentru ca are nevoie de ei doi,,,, vrea sa fie fericit in casnicia aia ,,,,,, nu sa ramina doar,,,,, imi place ca esti sincer si ai curaj sa descrii singuratatea desi nu esti singur ,,,,,,, este mai mult decit trist sa traiesti asa,,,,, Eu traiesc asa sunt cu sotul meu de 13 ani ,, avem 2 copii,,,, ,,,,,,,,,,,,,nu stiu ce se intimpla cu noi,,,,,, pling de durere,,,,,,,,, nu-l mai regasesc nicaieri ,,,,, nici insot nici in iubit ,,,,,,, nici in tata pentru copii ,,, pe care i-a dorit Doarme separat de mai bine de 3 ani,,,,, eu cu copii,,,, el pur si simplu imi chinuie sufletul s-a debarasat de mine desi spune ca ma iubeste ,,,,, si nu vrea sa divortam,,,,,, Eu stiu o vorba cine nu te cauta nu-i este dor de tine ,,,,, cui nu-i este dor de tine ,,,, cu siguranta nu te iubeste,,,,,,, am avut nenumarate discutii pe tema asta cu el ,,,,, si nu am ajuns la nici un rezultat,, m-a dat peste cap noi inainte de a deveni parinti nu s-a existat o noapte sa dormim separat chiar daca ne mai certam ,, sau nu nu facem nimic impreuna nu mergem nicaieri impreuna pleaca la treaba care o are devreme se intoarce seara tirziu se baga in cealalta camera fara sa discutam sau sa ma sarute sau intelegeti voi,,,,,,,,,nu-l vad sa vrea nici un fel de apropiere chiar daca dorm copii ,,,,,,,,,,,,,,, sufletul meu este facut praf si nu am nici o putere ,,,,,,,,,, am avut discutii peste discutii o zi doua se comporta bine ,,, dupa aceea isi reia obiceiul de a se detasa vizibil de mine,,,,, eu cind vad distanta ,,, normal ca incep discutiile,,,,,,si tot asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa divortez se pare ca se comporta asa pentru ca eu sa ma debarasez singura ,,, si sa iau o decizie,,,am luat in calcul si varianta cu amanta el jura ca nu are,, prietenii baga mina in foc se jura chiar ca nu l-au vazut in viata lor cu alta femeie,,,,,,,,,,,eu nu-l pot urmari nu am timp si nici nu vreau,,,,,,,,,,,,,stau 12 cu 24 cu copii mei nu ma deslipesc de linga ei ,,, am luptat foarte mult ca lucrurile sa reintre in normal dar din pacate am de suferit de fiecare data cind incerc sa ma apropii de el ,,,,,,,,,,,,,el aimpus distanta intre noi . Eu am 33 de ani nu sunt nici pustoaica nici batrina sa ma impac cu ideea ,,,,,,,,e sunt batrina asta e,,,,,,,,nu eu vreau sa fiu fericita nu singura sa ma i-a in brate ,,, un detaliu caire conteaza extrem de mult i-am daruit 2 copii si inainte aveam parte de toate amanuntele si ingredientele normale si firesti intr-o relatie .sunt intr-o singuratate specifica bunicii mele ,,,,,,,,, nu stiu daca se mai poate repara ceva desi imi plinge sufletul,,,,,,,,,,sunt nevoita sa pun punct el ma impinge sa ma gindesc la varianta asta prin atitudinea lui,,,, absenta lui ineptia lui nu-si da interesul . voi ce a-ti face??

Buna.Eu as fi curioasa sa stiu cum a decurs relatia inainte de venirea copilului.Cum ati reactionat la vestea ca sotia ta e insarcinata?Ati vrut copilul?Daca da,ce motiv ati avea sa fi-ti distanti fata de el?V-a obligat cineva sa-l faceti?Nu ar trebui sa va razbunati pe copil din cauza problemelor de cuplu.Orice ar fi EL e important acum.Sexul se poate face si cu altcineva cand iubirea nu mai exista.Sexul nu e iubire.

Problema este cu mult mai profunda.In primul rand nu te invinovati nu e tocmai vina ta.Dupa cum spui chiar de la inceput sotia ta e nefericita si neimplinita.Parerea mea este ca starea ei este una dintre cauze..poate cea mai importanta.Asa cum ai marturisit ea astepta ca tu sa te transformi, sa devii o persoana ,sa devii barbatul visurilor sale...multe femei se confrunta cu situatia asta.Faptul ca nu a fost asa cum dorea ea, asa cum visa ea a dezamagito.Noua femeilor ne place sa avem arhetipuri, barbatii sunt mai simplii in gandire, mai practici si mai realisti...femeile sunt mai egotice , vor romantisme , iubiri ca de basme, daca nu primesc ceea ce doresc atunci incearca sa respinga obiectul, fiinta care nu-i satisface visele.Vorbesti de superioritate, de faptul ca nu te ridici la rangul ei.Iar o problema a ei , al egoului ei.Faptul ca nu poate face fata situatiei mai precis e o negare a faptului ca nu poate sa se implice in relatie , ca nu face nimic ca lucrurile sa mearga bine.E o alta problema psihologica si anume refuza sa creada ca e si vina ei.Ea e martira, ea e perfectiunea care stie tot ,poate tot in timp ce tu nu te pricepi la nimic.Nu incerca sa-i spui asta ...n-o sa inteleaga pentru ca nu vrea asta mintea ei refuza sa vada lucrurile din alt punct de vedere.Multe persoane cred ca realitatea lor este cea adevarata si uita ca realitatea e ceva relativ si ca fiecare poate vedea acelasi lucru, aceiasi situatie intr-un mod diferit.Am trait o experienta asemanatoare cu multi ani in urma.Eu eram in pielea sotiei tale ....si stii care era problema mea? Nu eram multumita de mine, mi se parea ca mi-am ratat viata si ca nimic luminos nu avea sa fie in viitor...dupa ceva ani m-am luminat,mai bine zis m-au luminat altii mai intelepti..partea proasta a fost ca partenerul meu era prea egotic sa recunoasca ca avem o problema in cuplu si considera ca tot ceea ce face el este perfect.Am incercat sa discutam sa incercam sa gasim o solutie dar dupa un timp am renuntat.Am preferat sa fiu singura in 1 de cat singura in 2.Fireste ca n-a fost usor, m-am refugiat in munca dar dupa ceva timp am intalnit pe alt cineva , acum suntem casatoriti avem un bebe si avem o relatie super.Te blamezi degeaba si poate e inzadar incerci sa salvezi ceva atata timp cat sotia ta nu vrea asta.E pacat de copil dar sincer poate e mai bine sa terminati acum de cat sa-l puneti mai tarziu in situatia sa stea zi de zi intre voi in timp ce va certati si va spuneti lucruri nu tocmai placute.

Tot ceea ce pot sa spun este ca intr-adevar la baza situatiei date sta lipsa de comunicare. Dar acest blocaj este declansat de un motiv temeinic si nu as vrea sa ajungi la concluzia ca e vina copilului. Indiferent de parerea celor care ti-au scris eu consider o ineptie sa stati impreuna doar de dragul lui. Cui foloseste? Copilului? In nici un caz. O spun din propria experienta: dupa 5 ani am divortat si recunosc ca inca imi e greu dar decat o singuratate in doi prefer asa. Nu as vrea sa ajungeti aici pentru ca e cumplit dar nici sa o lungiti doar pentru copil. Dati dovada de maturitate si intelepciune si rezolvati lipsa comunicarii care din pacate a devenit

cam asa a evoluat si relatia mea. eu eram mereu gasita vinovata. e cel mai distructiv mod de viata. mai mult ca sigur veti sfarsi separandu-va, dar cu cat mai tarziu, cu atat e mai rau.Din pacate, sincer, nu va dau nici o sansa, din pacate mai ales pentru cel mic, care va suferi cel mai mult.Nu va dau nici o sansa pt ca sunteti copia fidela a ceea ce am fost eu si sotul meu si stiu ca nu se poate indrepata nimic in bine, odata pornit pe acest fagas.Incercati macar pt copil sa ramaneti totusi prieteni , pt ca va avea nevoie de amandoi, chiar si separati, si nu va mai amagiti ca va veti schimba sau ca va fi altfel maine, pentru ca nu va fi asa.Cu putin noroc, fiecare il va gasi pe acela care sa fie asa cum va doriti , fara sa trebuiasca sa se schimbein proportie uriasa ca sa corespunda dorintelor celuilalt.Si nu neglijati, in fiecare zi, sa va jucati cu copilul si sa ii spuneti cat de mult il iubiti amandoi....chiar daca mami si tati vor locui fiecare in alta casa.