Comentarii la articole

Buna..ma numesc Florentina si am 19 ani...am o fetita minunata de 4 luni...in momentul de fata sunt o mamica singura..pe perioada sarcinii totul a fost lapte si miere..hmm ...insa cum s.a nascut cea mica totul s.a schimbat radical...parinti lui care pana atunci se comportam "frumos " cu mine au inceput sa imi reproseze ca stau in pat in perioada de refacere...imi spuneau ca sa nu ma astept sa imi creasca ei copilul...chiar sa imi ia copilul de langa mine cand eu le spuneam sa il lase....am hotarat sa ne mutam cu chirie ..poate asa nu ne vom mai certa...dar degeaba..nu ma ajuta cu nimic..imi reprosa ca ii dau mai multa atentie la copil si ca pe el nu il bag in seama....pana la urma ne.am mutat la parintii mei...insa situatia a ramas cam la fel..parintii lui ma vorbeau la tot orasu ca "mi.a placut sa stau cu cracii in sus sa imi cresc copilu singura "...pana la urma el a renuntat si s.a mutat inapoi la parintii lui...a fost alegerea lui...pentru el conta satisfactia trupeasca...am vrut o familie..dar a fost prea mult pentru el...el are 24 de ani si se pare ca nu era pregatit

ciao Nicoleta nu cunosti proverbul....Lupu isi schimba paru dar naravu ba.....si eu am asteptat aproape 20ani sa se schimbe situatia in casnicie dar a fost in zadar...trebuie sati dai putere si foarte mult curaj si sa iti ei inima in dinti sa incerci sa scapi de acel cosmar ....acuma cat esti inca tanara si in putere..eu sunt singura stau in chirie cu 2 copii stau in apartament pentru ca nu am gasit o casa unde sa-mi pot face 2-3straturi sa nu le cumpar toate asa cum am fost invatata ....traiesc din alocatia copiilor ..asa cum cred ca sunt multe persoane in ziua de azi ....astept sa creasca copilul sa ma pot duce sa-mi caut de lucru sa le pot face un viitor copiilor mei pe care ii iubesc foarte mult ei imi dau speranta de a nu da înapoi....un sfat il ascult de la cine vrea sa mi-l dea am suferi foarte mult si pentru aceea fica mea zice mereu ....lasa mami ca neom descurca si noi cu ajutoru bunului Dumnezeu....Va multumesc ....

ciao si eu sunt o mama singura cu doi copii unu de14ani iar celalalt de 6 luni .stau in chirie ma descurc greu dar sper ca bunu dumnezeu sami dea putere sa merg mai departe si sa nu imi dezamagesc copii pe viitor.toti tatii care consuma alcool acum pe prezent nu isi dau seama ce pierd dar pe viitor cand o sasi dea seama ca au gresit o sa fie poate prea tirziu...doamne ajuta

Sunt mama singura. Mi-am nascut copilul la 26 de ani. Am trecut prin multe greutati, am suportat multe vorbe grele, perioade de depresie, nopti pline de lacrimi. Lumea afost foarte reticenta, desi lucram intr-un mediu profesional foarte bun. Toti ma intepau din vorbe sau imi spuneau direct parerile lor despre alegerea mea. Au trecut 2 ani si inca am perioade cand mai sufar cand sunta atacata, insa nimic, ABSOLUT NIMIC nu se compara cu imbratisarea copilului meu. gasesc mereu putere sa ma ridic, parintii ma ajuta si financiar si destul de mult si moral. NICOLETa, sfatul meu este sa nu mai locuiesti cu tatal copilului tau, faptul ca traiesti intr-un asemenea stres cu el, te poate afecta foarte rau, sigur ai momente de depresie, dupa nastere toate suntem foarte sensibile, daca mai avem si o situatie rea acasa, lucrurile s einrautatesc. Uita-te in ochii fetitei tale si gandeste-te daca ii doresti ei viata pe care o ai. Gasesete o cale sa lucrezi, sa te intretii, afara sau in tara. Lucrurile vin pe parcurs. Diviniattea ne ajuta atunci cand facem alegerile corecte. Cauta pe internet ProVita, scie-le un mail si te vor ajuta cel putin cu multe sfaturi si sustinere morala. Te rog sa ai puterea sa crezi ca meriti mai mult, caci MERITI, sa te respecti si sa te iubesti pe tine si pe copilul tau si fa alegerea ccea mai buna pt voi doua. Chiar daca iti e greu sa te rupi de el, vei fi alt om in scurt timp, te vei simti capabila si puternica, vei avea aripi.

Buna sunt Ramona am 23 de ani si sunt insarcinata in 3 luni sunt singura dar asta nu inseamna ca m-am gandit vreodata sa avortez pe copilul meu nimeni nu il vrea si asta inseamna ca o sa am o viata foarte grea dar o sa am copilul langa mine si nu va mai conta nimic il iubesc foarte mult inca de pe acum si stiu ca o sa ma descurc singura .Tatul copilului nu ma iubit niciodata doar voia sa-si satisfaca placerile cu mn dar viata merge inainte asa ca mamici fiti tariii!!!!!

Buna tuturor,am 35 de ani ,am un baietel de 11 ani .daca sa faci un bebe sau nu,el vrea apoi nu te mai cunoaste ?Dau timpul cu 11 ani inapoi si acelas lucru s-a intamplat cu mine ..simteam ca mor de durere . de tradare ,de rusine .Ce voi face cu un copil singura ?Nimeni nu la dorit !Insa am mers mai departe ,greu ,groaznic de greu ,apoi parintii care si in ziua de azi imi reproseaza lucrul acesta m-au ajutat cat de cat ,sora mea l-a facut bastard etc etc ,dar la o problema ma folosea pana trecea hopul ..a trecut timpul am muncit uneori zi si noapte apoi sora mea m-a chemat in anglia spunandu-mi ca este bine putem gasi de lucru etc insa stau ca un nimeni aici parca nici nu exist ,e foarte greu cand altii te folosesc si apoi te arunca ca pe o carpa dar bebele a crescut are 11 ani si cand ma vede trista sau plang imi spune :mama esti cea mai buna mama din lume .tot ce tu imi oferi este tot ce imi trebuie ",si nu am nici casa ,nici bani ,nimic doar eu si copilul meu care vede si intelege .sunt zile cand mancam doar paine pentru a nu consuma mult si nu ne dorim decat sa ne intoarcem in Romania si sa imi caut de munca acasa caci printre straini suntem straini chiar si cu cei din casa .Va spun intelepciune in alegere ,rabdare in necazuri si taria chiar daca simtiti ca nu mai puteti sa va ridicati si sa mergeti mai departe!

Am citit si povestile voastile voastre, si sunt triste si dureroase. si eu sunt o mama singuraam 31 de ani, sunt orfana de parinti, am avut o viata grea..am crescut intre straini..de la 17 ani am plecat in lume..am ajuns in Bucuresti...mi-am gasit o chirie si un loc de minca,am fost mulumita..si de atat ce am realizat eu singura...dar povestea mea mai grea a inceput acum 6 ani,,cand cand l-am intalnit pe tata copilului meu..care ma convins..sa merg cu elsa las tot ce am facut eu singurica..si ma convins sa mergem intr-o tara straina pentru un trai mai bun. Ne-am gasit de munca amandoi..am lucrat cot la cot..cu el pana cand am ramas insarcinata, de atunci a inceput cosmarul vieti mele..toata perioada sarcini nu ma bagat in seama nu mi-a vb..nu ma privea ma umilea..imi zicea vb grele, seara de seara venia biat si-mi scotea ochi de la ori ce nu-i covenia nimic nici mancarea..acum ca avem o fetita..tot nu sa schimbat..e din ce in ce mai rau...asi pleca dar nustiu unde fara casa ,fara familie,fara bani fara munca..sunt disperata.ma-si intoarce in tara..sa incep o viata noua..dar simt ca nu mai am putere..zilnic imi zice sa plec..ca sa saturat de mine..nu-mi vb cu lunile..ma simt o pacoste ca stau pe capul lui...aici unde sunt de munca nu este..sa-mi fac un ban sa plec in lume..din nou...si daca ar fi cui ii las fetita..sa mi-o ingrijeasca?..ea este asa de inocenta..nici copilu nu sil baga in seama, nu vb cu noi.cand ii cer ceva imi zice sa plec la munca..am stat de vb cu el, dar nu vrea sa ma asculte..nu vrea sa ma trimita in tara sau sa ma ajute sa plec..imi zice sa ma descurc si sa plec cat mai repede..eu nu stiu ce sa fac..sunt asa panicat, plang din ori ce da-timi un sfat va rog frumos traiesc in chinul asta de 4 ani de zile..am tot asteptat sa se schimbe..ca nu am vrut ca fetina mea sa creasca, cum am crescut eu..dar e din ce in ce mai rau..sunt cu nervi la pamant..ma simt pierduta va MULTUMESC.

acesti tatici care ne-au parasit o sa-si aduca aminte ca au un copil atunci cind vor fi batrini, neputincisi,bolnavi.vor cere ajutor de la copii..ca doar e TATICUL

Buna.sunt o mamica singura de cateva luni.am un baietel de 2ani si 4luni,tatal copilului meu,am stat 6 ani el plecand j in strainatate cateva luni pe an,el si.a dorit copil cu mine,mereu imi spunea sa facem bebe,

deci...am 22 ani si o fetita de 2 luni:D. si eu o cresc singura ca multe alte femei din cate observ,tatal ei nu a vrut-o si nici acum nu vrea sa o vada si sincer nu insist deloc. eu nu m-am gandit niciodata sa renunt la ea si bine am facut.e cea mai mare fericire a mea. cand eram in luna a 3-a 3 medici diferiti mi-au spus ca se va naste cu handicap mental-down,turner,edwards,etc.am simtit ca o iau razna.am fost la clinici particulare,m-am rugat f mult si am facut tot posibilul sa pastrez copilul.fata s-a nascut perfect sanatoasa.voi credeti ca e greu sa cresteti un copil singura?multumiti lui d-zu ca sunteti sanatoase si voi si copii ca restul lucrurilor depind doar de voi atata timp cat aveti sanatate.avortul e cea mai cumplita crima si d-zeu nu iarta asta.adevarul e ca am noroc ca ma ajuta familia foarte mult desi la inceput tatalui meu i-a fost greu sa accepte,mai ales ca eram lumina ochilor lui.partea buna e ca o ducem mai mult decat bine din punct de vedere financiar,am terminat si facultatea,acum sunt la master si lucrez in acelasi timp de la 19 ani(acum am luat o pauza),deci nu mi-ar fi greu sa o iau de la capat.linia de pe certificat...e o dovada de curaj.si e mai bn asa,caci nu am nevoie de acordul nimanui sa o scot din tara, caci vreau sa ne mutam in canada:D.capul sus,mamicilor!!!

Am 26 de ani si abia aseara am aflat sigur ca sunt insarcinata in 4 sapt, iar sotul meu, cu care sunt maritata de 1 an si 4 luni (dar suntem impreuna de 6 ani) nu vrea copilul. E plecat in Londra la lucru, iar cand i-am dat vestea a zis ca nu-l intereseaza, sa fac ce vreau. Eu am mai facut un avort, tot cu el, doar ca pe atunci nu eram casatoriti, tot pe motivul ca el nu l-a vrut. Acuma in schimb eu imi doresc foarte mult acest copil, doar ca ma cam sperie perspectiva de a face asta de una singura. Ce ma deruteaza e ca acum 3 sapt, inainte sa plece a zis ca vrea un copil cu mine, si ma iubeste iar acum imi spune ca vrea sa divortam si nu mai are sentimente pentru mine. Inca stau si ma gandesc ce sa fac, nu vreau sa par egoista daca il pastrez, sa zica lumea ca il fac doar ca sa-l prind cu usa, dar nici nu vreau sa regret decizia de a mai face inca un avort.

am citit cateva dintre povestile voastre de viata si m-am intristat foarte mult,mai ales ca nici eu nu am o situatie prea buna. copilul meu sufera, eu sufar, ma tot gandesc sa gasesc o solutie pentru el si pentru mine. am 41 de ani si copilul meu are 13 ani. nu am un loc de munca. sunt disperata , sunt la capatul puterilor. vreau doar sa muncesc, sa ma intorc in bucuresti, sa vad zambetul din nou pe chipul copilului meu, sa fie sanatos, fericit si realizat. nu avem o casa a noastra. am pierdut tot. am tot incercat sa-i ofer copiluli o vata de familie normala si fericita,dar nu gasesc decat alcoolici, gelosi, dezaxati. ce sa fac , cum sa fac sa scap din cosmarul asta?!nu mai gasesc un om normal cu care sa pot aveea o familie sau poate chiar n-am noroc ! nu am serviciu, nu am prieteni, parca sunt rupta de lume, parca sunt n zona crepusculara, departe de oameni in adevaratul sens al cuvantului. ce caut eu aici la tara, parca mi s-au blocat toatae caile! am si eu niste visuri,aspiratii spre mai bine, sa-i oarat copilului meu ca viata poate fi si frumoasa. parintii ma urasc. nu m-au vrut niciodata. mi-au spus-o in fata. isi doresc sa plec oriunde de aici, dar cand le-a fost rau am fost langa ei. de ce ma urasc? poate ca de aceea imi si merge asa bine. sufar enorm. viata asta parca nu mai are nici un sens, totul e un cosmar! va rog! ajutati-ma sa ma trezesc din cosmarul asta. nu vreau sa mai iau pastile, nu vreau sa-mi mai vad copilul trist si sa ma prinda plangand si sa planga si el cu mine. va implor!!!!!!!! dati-mi un sfat , o solutie, ce sa fac. nu mai pot si nici nu mai vreau sa traiesc asa ! va multumesc . va rog nu ma uitati! ajutati-ma sa simt ca sunt vie, vreau sa-mi ajut copilul! va rog. simt ca imi pierd orice incredere in mine, in viata si speranta. asta de acum , cea pe care o am eu si copilul meu, nu e viata! E COSMAR! SIMT CA-MI PIERD PUTERILE. imi puteti scrie pe adresa zgabriela9021@yahoo.com

buna tuturor mamicilor singure! inca nu sunt mamica , dar mai am 4 saptamani si nasc iar tatal copilului meu cu care am stat aproape 7 ani a dat bir cu fugitii. mentionez ca acum o saptamana m-a lovit si a vrut sa-mi dea in burtik sa avortez instantaneu :( si m-am hotarat sa nu il implic in viata copilului meu deloc , deci sa nu il trec ca tata in certificatul de nastere pentru ca si-a pierdut acel drept in momentul in care a ridicat mana la mine. sunt foarte confuza si nu stiu ce sa fac pentru ca el era cel care me intretinea material si eu nu am la cine sa apelez ca sa ma ajute , sunt singura....... va rog sa-mi dati si mie un sfat ce as putea face , daca se poate. va multumesc!!!!

BUNA SEARA VA ROG SAMI DATI UN SFAT ...AM UN COPIL CARE E INREGISTRAT PE NUMELE SOTIEI MELE,,NOI NU SUNTEM CASATORITI COPILUL IL ARE EA IN PASAPORT,,IN ADEVERINTA DE NASTERE E SCRIS CA COPILUL NU ARE TATA,,CIND MERGEM LA VAMA AVEM PROBLEME CA VREAU PROCURA DE LA TATA,,DOAR TATA NU E SCRIS CE SE POATE DE FACUT IN ASA CAZ? VA MULTUMESC ANTICIPAT.

buna seara! am mare nevoie de un sfat.am 32 ani si o fetita de aproape 9 luni.sunt casatorita dar sotul meu are proleme cu alcoolul.nu mai suport viata alaturi de el.vreau sa mentionez ca eu locuiesc la parintii lui(impreuna cu el),iar locul meu de nastere si fam mea este la o distanta de 500km. mama mea a murit,tatal meu s-a recasatorit,fratele meu e casatorit si are un baietel de aproape 2 ani.nu am unde sa ma duc.mi-e frica sa iau viata in piept fara bani si fara o casa,dar nici alaturi de el nu mai suport sa traiesc.simt ca ma sting pe zi ce trece iar copilul meu are nevoie de mine.va rog ajutati-ma cu un sfat.va multumesc

Buna! Sunt Liana din Craiova si azi am aproape 38 de ani si un fiu de 14 ani, Am ramas vaduva in urma cu 9 ani si 8 luni, cand dragul meu, scumpul meu, tanarul meu Baki - Daniel a plecat ,,,undeva. Intr-o stea...Aveam 27 de ani si fiul nostru, Baki - Dennis, numai 4 ani...De-atunci ne chinuim si ne tot taram prin viata si prin chirii. De 3 luni am ramas si fara serviciu, avand ca venit lunar sigur doar o pensie a fiului meu de 350 ron...E cumplit, dar ne intelegem, ne iubim si ne stam mereu alaturi. ...si continuam sa ne rugam la Dumnezeu, ca poate ne aude, si continuam sa speram intr-o minune ....si, cum zicea un profesor de Drept, il blestem in gand pe Porumbescu ca n-a compus si o alta Balada, si il cert in gand pe Brancusi ca n-a sculptat si Subcoloana Infinitului si intru fericita-n vorba ,,Plang, deci exist

eu sunt o mama singura de 24 de ani am un baitel frumos destept are 11 luni il iubesc din toata inima mea si parinti mei la fel am mare noroc cu ei asa parinti toata lumea sa aibe tatal nici macar nu lo vazut dar i mai bine.a sa gasim si noi pe cineva care sa ne iubesca pe amandoi

Buna tuturor!E foarte greu sa te desparti de cineva atunci cand iubesti...de exemplu sotul meu sta cu mine doar pt copil..zilele astea mi-a spus ca acest copil i-a distrus viata:( trebuie sa va spun ca bebele nostru are doar 4 luni..si eu nu stiu ce sa fac?sa il parasesc?la inceput cand a aflat de sarcina imi facea reprosuri si imi spunea sa avortez.eu niciodata nu m-am gandit la asta si i-am dat termen de gandire,daca vrea sa-si asume responsabilitatea de parinte daca nu sa imi spuna si eu sa imi vad mai departe de mine si de bebel!bineinteles ca nu a vrut si a spus ca sa continuam relatia si asa am si facut!am crezut ca i-au trecut gandurile negre si ca soarele rasarise din nou pe strada mea dar...dupa sarcina am luat cateva kg in plus si acum imi reproseaza ca sunt grasa si ca nu ma poate suporta ca cica sa slabesc!au aparut jignirile si toate celelalte..sunt descurajata nu stiu ce sa fac.am 25 de ani nu lucrez nu am cu ce sa intretin acest copil iar parintii mei sunt pensionari cu o pensie mizera!va rog daca se poate sa imi dati un sfat.va multumesc

de 2 ani incerc sa ma despart de sotul meu. e foarte greu pt ca fiul nostru de 6 ani il iubeste enorm de mult iar el e un tata bun. probabil va intrebati care e probleme atunci? sunt foarte nefericita jignita, si intr-una ne certam. e foarte gelos si nu face alttceva decat sa ma supere. dar fiindca stau in chirie unde platim impreuna nu pot pleca. singura nu l-as putea creste deci stiu ca el sufera mult mai mult auzindu-ne cum ne certam.as vrea o viata noua pentru noi doi. o viata mai linistita si fericita. tanjesc sa=mi vad baiatul fericit si linistit. dar n-am putere. nu stiu cum sa plec unde si simt ca innebunesc pe zi ce trece mai mult. nu vreau doar liniste pentru copilul meu. dragelor bucurati-va daca ati scapat de sotul vostru care v-a terorizat. cred ca nimic inlocuieste bucuria de a se trezi si ase culca langa bebe vostru linistita si fericita.

Am 22 de ani si o fetita de 4 luni,si eu aceasi poveste k tine am avut o relatie de 2 ani,1 an stat impreuna isi dorea copiii ,la aflarea sarcini ma pus sa fac avort eu am plecat de la el si am hotarat sa duc sarcina la bun sfarsit.Am o fetita de 4 luni si sunt mandra de ea el nu a mai luat legatura cu noi...