Comentarii la articole

am nascut acum 3 ani cu anestezie epidurala. dupa un travaliu dificil de 6 ore, in urma epiduralei nu am simtit nici o durere. nu am avut nici un fel de complicatii in urma anesteziei.totul este sa o faca un anestezist bun! acum sunt din nou insarcinata si intentionez sa folosesc aceeasi procedura.

Sorana, fetita ta este poate mai inteligenta decat altii de aceeasi varsta si diferentiaza partea cu corpul de partea cu sufletul. Problema e ca tocmai corpul nu vrea sa-l piarda. Mana mamei, parul, mirosul,etc. Nu cred ca vre-unul dintre noi ne dorim ca cei dragi sa fie alaturi cu sufletul, ci sa ne atingem, sa avem contact fizic mai mult sau mai putin. Eu am 32 de ani, am doi copii, fetita de 6.5 ani si baiatl de 2 ani. Fetita mea cred ca a inteles oarecum care-i treaba, dar eu i-am spus ca doar oamenii batrani si cei foarte bolnavi mor. Nu am vrut sa fie fortata sa inteleaga la 6 ani ca asta-i viata, mai mor si cei tineri si sanatosi, mult inainte de vreme. Dar eu ce ma fac? Am o groaza teribila de moarte, nu pot sa accept si nici sa inteleg cum intr-o buna zi lumea merge mai departe fara mine, iar mintea mea, creierul meu nu mai gandeste si e un vid. Am avut ocazia sa fac anestezie generala, pentru o sarcina cu probleme si de atunci ma gandesc ca poate asa e moartea, usor te cufunzi in somn si e tare bine, chiar nu poti sa faci nimic si nici nu vrei, accepti, dar mi-ar fi mult mai usor sa accept acum si nu atunci, dar nu pot! Chiar mi-am pus problema daca e cazul sa consult un psiholog sau un psihiatru, poate e o depresie sau altceva, voi ce ziceti?

am lacrimat cand am citit acest articol pentru ca mi-am adus aminte de

Am trecut printr-o situatie aproape identica. De atunci nu mai cred in nimeni 100%, doar in mine. E trist, dar nu pot schimba cu nimic situatia.Ramai cu un gol in suflet pe care nu stiu ce l-ar putea face sa dispara...

AM CITIT ACEST ARTICOL CUM SA-TI CONVINGI COPII SA MANANCE.AM UN COPIL FOARTE GREU DE CONVINS,SA MANANCE. ARE APROAPE 6ANI SI CREDETI-MA ESTE FOARTE GREU.

este un site interesannt si te ajuta cand nu sti ce sa faci bebelusului tau ca medicii raspund la telefon cu intarziere chiar si medicul de familie care ar trebui sa-ti raspunda 24 din 24 ore.parerea mea cred ca ajutati multe mamicii pe aceasta cale.pe mine ma ajutat si va rog sa o tineti tot asa

foarte util.va multumesc ca ma ajutati sa aflu cat mai multe despre sarcina si despre bebelusul pe care ni-l dorim atat de mult.

multumesc ptr detalii.a contat f mult sa citesc aceste informatii

Am 32 de ani,sunt insarcinata in 35 saptamani,primul copil,asteptat dupa 12 ani de casatorie.Mai am putin si ma cuprinde o teama de momentul nasterii care nu ma lasa nici sa dorm noaptea.Rog mamicile sa imi dea cateva sfaturi.

cei care au nume mai dosebite, a nu-stiu-ce stramosi puternic sau altele sunt mai enervanti deoarece spun ca spiritul acelui stramos este alaturi de ei. sa fim seriosi pt o secunda. daca e asa sa ne gandim la ce soarta a avut acel stramos. daca a trait 100 ani in belsug e bun dar majoritatea traiesc putin... de asta ne amointim de ei. ca au facut nu stiu ce si s-au sacrificat pt popor

Super relatare!Mula sanatate si sa aveti grija de voi!Asteptam si noi cel de-al doilea tzucurel..si termenul e deja depasit!..incerc aceleasi sentimente ca si tine!

O sa nasc peste 1 luna si jumatate am citit acest site m-a luat cam cu frica dar pot trece peste asta avand in vedere ce minunatie de fetita voi avea...

sint un tatic de fetita, are3saptamini, este un ingeras,cea mai mare bucurie amea si a sotiei care si-a dorit o fetita care sa semene cu mine si iata ca avut-o.bucuria ei a fost cea mai mare bucurie a mea.imi place foarte mult sa con tribui in aceeasi masura ca sotia la cresterea ingerasului:hranire, adormire,schimbat etc.

Sincer Eu nu mai stiu ce sa cred. Pana de curand nici nu ma-m gandit ca o sa ajung vrodata sa citesc forumuri cu despartiri,divorturi,certuri ,si asa mai departe.O sa va spun si eu povestea mea. poate si motivul care ma adus aici.In urma cu 2 ani am cunoscut o fata .. initial in ideea nebuna de a avea o prietena nimic special pe moment ,arata bine era simpatica si vorbea frumos.A trecut alaturi de ea aproape jumatate de an in care mi-a zis de la inceput ca ea nu poate avea copii.Pe atunci nici nu mi sa parut o problema era exact ce cautasem la momentul acela .Imi spunea ca Sunt singura persoana care O face sa fie cu adevarat fericita.pentru prima data in viata ei.Mai avuse vro 3-4 relatii destul de lungi inainte.Eram totul pentru ea Si intradevar ma facea sa ma simnt Iubit.Cam in aceasta perioada intr-o seara dupa o noapte de dragoste Mi-a dat o veste ..Ca e insarcinata in aproape 3 luni,si ca ea ar vrea sa il pastram.Tot ce mi-a venit in minte atunci a fost sa ii spun NU NU NU.nu eram convins ca pot sa am un copil.a facut avort intr-un final si lucrurile au continuat sa mearga frumos Dupa aproximativ 1 an de cand eram impreuna ne-am mutat impreuna .Am avut si greutati cum ar fi banii dar peste toate eram fericitii iar eu inceapeam sa cred ca Ea e totul pentru mine.Incepeam sa cred ca merita tot .vorbeam faceam planuri de casatorie de copii .iar ea tot imi zicea ca vrea un copil mai repede decat ii ziceam eu. adica cam in 2 ani de cand ne-am mutat impreunaA mai trecut 1 an .ea era seara de seara acasa.nu iesea nicaieri fara mine.nici eu fara ea. in decembrie inainte de craciun mi-a zis ca se duce sa doarma vro 2 zile la mama ei ca ii vine si sora si vor sa fie impreuna. mi sa parut okVineri inainte de craciun vine acasa si imi povesteste ca nu a fost la maicasa Cu o seara in urma ci la o prietena ..Am crezut-0 pentru ca niciodata nu ma mintit.Incepuse sa ascunda telefonul,primea tot felul de mesaje si nu vroia sa imi zica ce e cu ele.Pe 2 ianuarie am aflat de la persoana care zicea ea ca a fost ca ea nu a fost acolo atunci. Eram nervos stresat gelos .oricum poti sa spui mam certat cu ea.rau cu scandal de fata cu parintii ei si asa mai departe.Pe 3 ianuarie ma chemat acasa sa ne impacam ..Am fost acolo si totul parea ok. pana seara cand in loc sa vina acasa de la munca lipseste tooata noaptea .nu raspundea la telefon. Eram inebunit deja. pe 4 a venit acasa. iar certuri explicatii . ii ceream doar sa imi zica ce Se intampla. Nu vroia sa imi vorbeasca.Singurul lucru care mi la zis e de copilul care la pierdut cu mine.dupa vro 2 zile ne-am impacat din nou. O noapte de dragoste iar discutii iar planuri.in jur de jumatate lunii imi spune ca e posibil sa Fie insarcinata din nou. Eram fericit sincer chiar daca incercam sa aman acest copil Nu ma deranjat sa stiu ca as putea avea unul acum. fericirea nu a tinut mult pentru ca ma intrebat

Nu imi imaginez viata de zi cu zi fara antiperspirant.Lucrez in fiecare zi 10 ore intr-un birou si nu as suporta sa nu folosesc antiperpirant.Cred ca este adevarat ceea ce am citit in acest articol dar nu stiu daca exista alta solutie.

Noi avem o fetita de 1 an. Citind acum acest articol mi-am dat seama ca pozitia a fost una din cele mentionate ca fiind

Acest articol este foarte bun intradevar este asa cum ne scrieti si recunosc de de fiecare data ca eu sunt devina in educatia fetelor mele dar de multe ori nu mai am rabdare sa mai explic.Mi-as dori ca cineva,un psiholog sau un doctor sa ne raspunda noua mamelor la cateva intrebari despre educatia copiilor nostrii.As dori sa stiu ce sa fac si eu ca mama cand nu mai POT?Va multumesc

buna ziua ceea ce ma nelinisteste pe nine este faptul ca se face o mere nedreptate in privinta indemnizatiei pana la 2 ani si de ce spun lucrul asta pentru ca mai sunt mamici care nasc 2 sau chiar 3 copii si nu primesc indemnizatia decat un copil de ce asa guvernanti ar trebui sa se gandeasca la lucrul asta ca nu toata lumea naste gemeni sau tripleti celalti copii nu o sa faca parte din societatea romaneasca?

sfaturile sunt foarte utile.sunt casatorita si am o fetita de 1an si7luni.imediat dupa ce m-am casatorit amandoi ne-am dorit un copilas.a trcut o luna si nimic,a doua,pana la a 5-a luna.pana atunci facusem multe teste de sarcina,ca ma saturasem sa tot fac vanzare la farmacie.in a 5-a luna ma-am hotarat sa renunt la teste cand o fi o fi.a trcut luna si nu mi-a venit menstruatia, dar m-am gandit ca probabil am calculat gresit,a trcut a 6-a luna cand mi-am dat seama ca s-ar putea sa fiu insarcinata in 2 luni,am luat un test de sarcina si rezulta ca as fi insarcinata,am mai luat inca3-4,nu-mi venea sa cred ca e adevarat.a fost si in mai 2005 am nascut-o pe daria ana-maria,o frumusete de fetita.cat am fost insarcinata nu am avut nici un simpom de greata ,rau,ameteli.noroc ca stiam ca o sa am bebe si am avut mare grija de noi.acum am o intarziere de 2 saptamaini,in urma cu 1sapt.am facut un test si nu a iesit nimic.acum am mai luat unul si astept ziuz de maine sa vad ce spune.mi-as dori atat de mult sa-i aduc dariei un fratior sau o surioara!sper sa fie!

la primul copil niciodata nu stii ce e corect.eu am trei copii.la cel mare care acum are 16 ani ,nu se gaseau ,sau se gaseau foarte rar scutece de unica folosinta,asa ca foloseam scutece de panza.am fost nevoita sa-l pun la olita foarte repede.dupa 6-7 luni deja era obisnuit.cu mujlociul acum in varsta de 9 ani a fost mai simplu.la 7 luni deja se cerea singur.acum am fetita de 9 luni si e o placere pentru ea cand o asez pe olita,ar vrea sa nu se mai ridice.deja dimineata nu face pe ea pana nu o asez.de multe ori arunc scutecelul uscat sau umed foarte putin.speram ca pana la un anisor sa scapam definitiv de scutecele.va pupic si sa auzim numai de bine.